3,556 matches
-
Georgeta Badiu care constată cu satisfacție eficiența tratamentului, reliefând că organismul meu sănătos mă ajută să trec mai ușor peste acest impas. Vizita a durat exact două ore, o vizită record în care am discutat multe probleme generale pe un palier cuprinzător, cu probleme etico-profesionale, morale, considerații generale privind lumea de astăzi în comparație cu lumea de ieri, cu stringente probleme generale, precum și principiile etico-morale de conviețuire a noilor cupluri. Ambii interlocutori nu ne înduram să punem capăt vizitei. Tot astăzi sunt anunțat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta se întoarse, plonjă prin gaura din zidul de zgură și fugi. Se năpusti în jos pe scări, auzind strigăte noi pe fiecare palier. Toate cele optsprezece galerii ale muzeului erau jefuite. Zgomotul îl înfricoșa. Salam continuă să coboare, etaj după etaj, până când lăsă în urmă mulțimile: nimeni nu se sinchisea să vină până aici când erau atâtea de cules sus. Era departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cercetarea științifică și dezvoltare, ceea ce conduce la o capacitate mai scăzută la nivelul buisnessului din SUA de a concura pe plan mondial și de a atrage imigranții. Un sistem disfuncțional de îngrijire a sănătății, incapabil să asigure servicii pentru toate palierele sociale ale populației, conducând la scăderea calității vieții. O infrastructură slabă de apărare și asigurare a securității, care conduce la un declin în privința leadershipului global al SUA, al securității naționale și stabilității interne. Incapacitatea de a conduce lumea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
acestea se potriveau una într-alta la o atingere a degetelor. Piroanele intrau în lemn ca în unt. Apoi însă ceva îl făcu să își ridice privirea și văzu cum scara pe care o ridica se îndepărta fără speranță de palierul care o aștepta. și acum piesele pe care le executa nu se mai potriveau deloc. Îmbinări pe care le măsurase cu precizie refuzau să se mai îmbine. Era nevoit să prindă bucățile unele de celelalte cu piroane enorme. Indiferent însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
numărul de telefon, iar chiar dacă o deschid, e ca și cum aș fi prezbit, nu reușesc să citesc numele. Știu unde stă ea sau, mai bine zis, nu știu care este locul, dar știu cum e, mi-amintesc clar o scară, un gang, un palier. Nu străbat orașul ca să regăsesc locul, sunt mai degrabă cuprins de un fel de teamă, de blocaj, continuu să mă perpelesc Întrebându-mă de ce am Îngăduit sau de ce am vrut ca acest raport să se stingă - fie și pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat de Învălmășeală, ca să ajung la statuia lui Gramme. Soclul era Încă deschis. Am intrat, am coborât și la capătul scăriței m-am pomenit pe un mic palier luminat de un beculeț, spre care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră. Iar la capătul acesteia am intrat Într-un coridor cu bolți destul de Înalte, luminat slab. Mai Întâi nu mi-am dat seama dintr-o dată unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nouă se închide. Să zicem... la nouă-nouă jumate. Cât eram? Eram un copil, eram slab, eram firav. La paltoane, la blănuri, intram sub o chestie din aia, o și închideam. Ieșeau oamenii afară, se ducea, nu se făcea pază pe paliere, pe raioane, pe astea. Ei, plecau ăia și eram patron! Luam două perechi de teniși, patru-cinci șorturi, ciorapi - luam câteva baxuri, că nu stăteam eu să spăl -, tricouri, trening. Ce aveam eu nevoie. Rechizite. Ei, mai aveam eu nevoie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
2003) că 1924 a fost „anul de maximă importanță al primei avangarde românești”. Adevărat act de naștere al avangardei autohtone, „Manifestul activist pentru tinerime“ din nr. 46, mai 1924 — fără îndoială, un „punct de inflexiune” în evoluția revistei —, are două paliere distincte. Un palier negator al Artei preexistente („Jos Arta/ căci s-a prostituat...”) reia, mai teatral, dezideratele celui de-al doilea manifest al revistei De Stijl din 1920 (formule precum „Jos arta, trăiască tehnica” se regăsesc și în manifestul productiviștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost „anul de maximă importanță al primei avangarde românești”. Adevărat act de naștere al avangardei autohtone, „Manifestul activist pentru tinerime“ din nr. 46, mai 1924 — fără îndoială, un „punct de inflexiune” în evoluția revistei —, are două paliere distincte. Un palier negator al Artei preexistente („Jos Arta/ căci s-a prostituat...”) reia, mai teatral, dezideratele celui de-al doilea manifest al revistei De Stijl din 1920 (formule precum „Jos arta, trăiască tehnica” se regăsesc și în manifestul productiviștilor ruși din același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
flamboaiantă și vitriolantă a futuriștilor. Ar fi totuși impropriu să vedem aici un simplu fenomen mimetic. Un articol al lui Vinea din 1916 („Anticipări“) prefigura deja acest text programatic. În opoziție ca prima parte a manifestului, cel de-al doilea palier al său, „afirmativ”, indică intențiile grupării. Ieri - întuneric, azi - și mai ales, mîine - lumină... Citadinism, industrialism, non-figurativism, abstracționism purist și esențialist (ca expresie a unui „nou clasicism”), neo-primitivism, activism antipoliticianist, vitalism antiromantic și antisentimental, artă colectivă — sînt deziderate constructiviste, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardismului românesc la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și prin „lărgirea conștiinței estetice”. Pe un alt palier al receptării, mai importantă va deveni „reprezentativitatea” internațională a avangardiștilor români în interiorul unor curente precum abstracționismul, Dadaismul, Suprarealismul, literatura absurdului, lettrismul ș.a.m.d. (de ex.: dacă Brâncuși, Urmuz, Tzara, Ionesco sau Isidore Isou sînt prezentați drept precursori/inițiatori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dacă-i vorbise. Aici locuia, de opt sute șaizeci și trei de zile, Emma. Femeia aceea fadă - care se ocupa cu curățenia, angajată a vreunei firme de cattering din centru - avea privilegiul de a o Întâlni, de a se opri pe palier și a schimba două vorbe cu ea. Îi auzea vocea prin pereți, putea glumi cu copiii și-i certa atunci când se amuzau, jucându-se la interfon - pe când el nu era admis aici, trebuia să stea În stradă, ca un vagabond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu, sunt mama ei, eu am născut-o, că nici nu voia să iasă, mi-au tras-o afară cu forcepsul, m-a luat o hemoragie că era să crăp, Îi explică Olimpia tânărului aceluia gentil care rămăsese țeapăn pe palierul Întunecat, cu o privire timidă În spatele lentilelor rotunde ale ochelarilor. Toți mă Întrebă dacă suntem surori, aceiași ochi, aceeași gură, aceleași ț... mă scuzați pentru intimitatea asta, ca două picături de apă, Își dădu drumul Olimpia. Fericită că, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să i se Întâmple ceva. Îi Însoțise un behăit trist și lamentabil - oi, cu siguranță. În parcare, printre mașinile Îngrămădite În spațiul acela Îngust, Înconjurat de un gard ruginit, nu-l găsiseră pe Buonocore. Nici În holul blocului, nici pe palier. Poate că venise vremea să dea un sens acestei zile. Căci sunt aici, și, la urma urmei, e abia ora nouă, și aș vrea să fac ceva pentru ea, dacă pentru mine nu pot face. Cu blândețe, Îi puse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acasă, În fața televizoarelor. Valentina recunoscu vocea lui Mister Verità. — Dragostea este forța care pune Universul În mișcare, spunea el. Tati urca repede, dar ei nu mai erau obișnuiți. De atâta timp nu mai veniseră acasă. Kevin se opri gâfâind pe palierul de la etajul trei. Tati Îl luă de braț și Îl luă În spate ca pe un rucsac. — Te-ai făcut greu, Îi spuse. Dar Îl duse până sus. Era puternic. La al șaselea etaj, totul era ca odinioară. În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
târziu, după vreo cină cu prietenii sau după câte o ieșire cu mașina pentru a avea parte de o partidă de sex În parcările Întunecoase dintre Verano și scările de la San Lorenzo, el și Emma Își dădeau jos papucii pe palier, Învârteau cheile Încet, ca doi hoți, traversau holul În vârful picioarelor, și când deschideau ușa camerelor lor, Își țineau respirația. Îi priveau dormind, cufundați În Întuneric. În tăcere, le ascultau melodia respirației. Copiii În pătuțuri, cu capetele mici, despletite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și nici vreo pedeapsă - decât pentru cei care rămân. Plicurile transparente sunt pline de probe. Proiectilele au fost găsite. Picăturile de sânge au toate câte un număr. Ordinea evenimentelor a fost reconstituită ipotetic. Iar angajatul de la pompe funebre descarcă pe palier trei sicrie de zinc. Par niște cutii. Sau Învelișuri goale, ambalaje pentru transportul unor mărfuri fără valoare. Agentul principal iese din casă. Nu mai poate respira. Și oricum nu mai are nimic de făcut acolo. Dinspre Santa Maria Maggiore aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acordă-i Încă o oră, o zi. La etajul doi, un infirmier Îi strigă să se dea la o parte, să-i facă loc să treacă. Repede, repede, eliberați scările, la o parte toți. Agentul principal se dă Înapoi pe palier, se oprește și vede că brancardierul, cu o grijă infinită, duce targa În jos pe scări. Se lipește de zid. Când trece prin fața lui, Își dă seama că pe targă este fata cu părul strâns În coadă de cal. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apare. Fir-ar să fie, nu am semnal. Mă traversează un val de panică. Cum am să sun la birou ? Cum am să funcționez ? Nu știu să exist fără mobil. Deodată, îmi amintesc că am trecut pe lângă un telefon de pe palier. Se afla pe o măsuță într-o mică nișă de lângă fereastră. Poate că pot suna de la el. Deschid ușa de la dormitorul meu și mă uit pe coridor. Nu se vede nimeni. Mă strecor cu grijă în nișa de la fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Trish către Eddie, fără să asculte nici un cuvânt din ce spun. Să-ncercăm să vedem dacă găsim loc la Mill House ? Rămân încremenită pe loc, în timp ce ea dispare în dormitor, urmată de Eddie. Ușa se închide și rămân pe palier. S-a ales praful de dineul meu. După ce îi aud demarând în trombă în Porsche-ul lui Eddie, mă duc în salon și încep să strâng fără grabă totul. Pun înapoi paharele de cristal, împăturesc șervetele și suflu în lumânări. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
privirea. Și voi ce faceți aici ? — Acum urcăm ! spune Katie și ne Îndreptăm cu toții spre scări, pe care le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la etajul Întîi. Tocmai am ajuns pe palier, cînd Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. SÎnt atît de strălucitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă rîsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitîndu-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fîstîcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau cîteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cît am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum naiba am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe mine, traversez cu pași iuți marmura din hol și pornesc pe scări. — Jack ! aud În clipa În care mă apropii de etajul Întîi. Ai un minut ? — Sigur. E glasul lui. Unde naiba... Mă Întorc nedumerită și Îl zăresc pe palier, la etajul de deasupra, vorbind cu Graham Hillingdon. Aproape Îmi sare inima din piept și mă prind repede de balustradă, ca să nu cad. Shit. Dacă s-ar uita acum În jos, m-ar vedea. De ce naiba trebuie să stea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
monastic. Pătrundeai pe sub niște arcade joase. Holul era panelat cu mahon. Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii. Ravelstein nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
venit Jones să mă viziteze. Kraft vărsase o sticlă cu terebentină. Am deschis ușa să iasă mirosul. Și o foarte stranie cântare monotonă a început să vină plutind în sus pe casa scărilor și prin ușa deschisă. Am ieșit pe palier și m-am uitat în jos peste balustradă la spirala de stejar și ipsos a casei scărilor. Tot ce-am reușit să văd au fost mâinile a patru persoane - mâini care se mișcau în sus pe balustradă. Grupul se compunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]