3,126 matches
-
zeitate și popor - o relație care, conform tradiției, dateaz], prin Moise, de la Avram. Interpretarea dat] de Ezdra și Neemia acestei înțelegeri solemne necesită separarea evreilor de toți ceilalți, interzicerea c]s]toriilor între evrei și neevrei (Neemia 10.30), mergând pan] acolo încât se insistă că și c]s]toriile deja consumate s] fie desf]cute (I Ezdra 10.18-19). Cei doi conduc]tori erau convinși c] mariajele între evrei și neevrei nu numai c] întinau puritatea iudaismului (Neemia 13.23-26
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gândirea indian]. Dar, în același timp, termenul este mai curând difuz, având înțelesuri multiple și diferite, incepand cu cel de „principii fixe” din Vede, si variind de la „porunc], uzanț], datorie, corectitudine, justiție, moralitate, virtute, religie, fapte bune, funcție sau caracteristici” pan] la „norm]”, „echitate”, „adev]r” și multe altele (Kane, 1969, I.1:1-8). Cuvântul deriv] din r]d]cină sanscrit] dhr - a forma, a ridica, a sprijini, a susține sau a ține laolalt]. În mod evident, sugereaz] ceva care menține
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar trebui sau nu s] fac] el pentru a-și atinge scopul r]mane la latitudinea să, problem] pe care o rezolv] prin introspecții meditative și cognitive. Propria dharma este legat] de constituția să înn]scut], al c]rei st]panul absoluteste: prin urmare, o practic] focalizat] spre interior devine sursă principiilor eticii sale. În aceast] situație, se poate observa c] se reduce foarte mult diferența dintre intuiție și etic]. Iat] o alt] caracteristic] frapant] a eticii indiene. Etică din Upanișade
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai dogmatic] în poziția sa de partea „drept]ții”, în timp ce Mah³bh³rata este mai puțin optimist] în leg]tur] cu precizia în chestiuni de datorie, având în vedere c] r]stoarn] toate atitudinile etice care puteau fi concepute de aceast] cultur] pan] în acel moment. De exemplu, înțeleptul Kaushika, care atrage asupra lui cenzură din cauza insistentei sale de a spune adev]rul unui bandit (deoarece duce la uciderea unui om nevinovat), ar putea foarte bine fi l]udat în R³m³yana datorit] fidelit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conștiința este conținu] și nu exist] nimic în univers care s] nu dețin] un grad de conștiinț], la diferite nivele ale existenței conștiente și, în aparent], ale celei inconștiente, variind de la forma sa cea mai dezvoltat], reg]sit] la om, pan] la modele embrionare, reg]site la un nivel „inferior” - la animale sau plante. (În acest caz, constiinta nu poate fi determinat] prin reacțiile la durere-pl]cere.) Totuși, fiecare principiu conștient subzist] într-o relație de contingent] cu o cantitate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
turau furnicile și insectele de pe c]r]ri și purtau m]ști peste gur] pentru a evita ca minusculele nigodas (entit]ți microsopice) s] fie inhalate. Extremă logic] a acestei etici ar fi evitarea oric]rei mișc]ri și înfometarea (pan] la deces), așa cum au f]cut unii c]lug]ri jainiști - un antidot sigur împotriva eudemonismului. Adepții eticii Jaina pot opta pentru aceast] practic] și în cazul unor boli rare sau în faz] terminal]. Totuși, o precizare important] trebuie ad
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nivel pragmatic, satya înseamn] adev]rul că acțiune, ori satyagraha, ce sugereaz] ideea de „fructificare” sau de „consecvent] pentru o cauz] nobil]”; în consecinț], satyagraha evoc] o atitudine categoric] sau o „fort]” de care o persoan] se agat] și rezist] pan] când adev]rul triumf] într-o situație specific]. Iar acest adev]r-forț], susține el, trebuie s] r]spund] nevoilor societ]ții, trecând peste scopurile egoiste ale individului (Gandhi, 1968, 6, pp. 171 și urm.). În ideea de satyagraha stau ascunse
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rii pentru a defini satyagraha, astfel încât s] nu apar] nici un act de violent] sau v]ț]mare a unei ființe. Dar Gandhi nu se oprește aici: el transform] ahimsa într-o condiție dinamic] pentru o stratagem] care nu cunoaște obstacole pan] ce scopul final al acțiunii este atins! Cu alte cuvinte, departe de a fi doar o inducție pasiv] de „a nu face”, ahimsa (nev]ț]mare), în momentul în care își împletește sensul cu cel al satyagrahei („adev]r-forț]”), devine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
budiste. Înv]ț]turile lui Buddha s-au transmis prin tradiția oral] și abia mai tarziu (secolul I î.Hr) au fost consemnate de c]tre c]lug]ri pe frunze de ola. S-au p]strat în aceast] form] pan] nu demult, când au fost editate și tip]rite de Pali Text Society. Dintre aceste discursuri, cele care poart] denumirea de Vinaya PiÚaka prezint] regulile de disciplin] ale c]lug]rilor, în timp ce Sutta PiÚaka cuprind înv]ț]turile fundamentale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de bâz] ale societ]ții budiste. Chestiunile legate de aceste precepte au fost discutate atât în vremea lui Buddha, cât și ulterior. Noi ne vom opri doar la dou] aspecte, si anume respectul pentru viața animalelor și agonisirea de avere. Pan] și regii erau obligați s] asigure protecția ținutului, nu doar pentru oameni, ci și pentru animalele din p]duri sau chiar pentru p]s]rile cerului. Buddha condamnă chinuirea, r]nirea sau uciderea conștient] a animalelor. Discursurile prezint] patru teme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atitudinea critic] a lui Mencius la adresa metodelor lingvistice. De asemenea, el adopt] o viziune mai realist] cu privire la sfera comportamentului uman. Mencius a pornit de la ipoteza c] intuiția uman] are un potențial suficient de bogat pentru a face din om st]panul înțelept al unui domeniu etic indivizibil. Viziunea lui Lao Tzi referitoare la inclinațiile prelingvistice are vizibile amprente optimiste asupra teoriei individualiste occidentale, dar este mai puțin idealist] decât viziunea lui Mencius. El afirm] c], în absența limbajului și a îmbog
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în practic] este posibil a pretinde ceva mai mult decât o simpl] opinie sau metod]. În cele din urm], indiferent de drumul ales în viat] (chiar și practicarea meseriei de m]celar), omul are posibilitatea de a-și modela îndemânarea pan] la perfecțiune, pan] când aceasta devine o a doua natur], moment în care omul se identific] cu propria să lucrare. Cand omul va fi dobândit acea intuiție care s]-l c]l]uzeasc] în toate acțiunile sale, capacitatea să interioar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibil a pretinde ceva mai mult decât o simpl] opinie sau metod]. În cele din urm], indiferent de drumul ales în viat] (chiar și practicarea meseriei de m]celar), omul are posibilitatea de a-și modela îndemânarea pan] la perfecțiune, pan] când aceasta devine o a doua natur], moment în care omul se identific] cu propria să lucrare. Cand omul va fi dobândit acea intuiție care s]-l c]l]uzeasc] în toate acțiunile sale, capacitatea să interioar] va converti orice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt de acord; având în vedere c] etică reprezint] o preocupare clar] a Bibliei, legea morală nu este prezentat] ca fiind diferit] în mod semnificativ de legile din domeniul civil, penal sau canonic: toate „sunt date de un singur st]pan” (Eccl. 12,11). În ebraică biblic], nici m]car nu exist] un cuvânt pentru „etic]” în sensul celui pe care îl folosim noi. Biblia învăț] normele etice, dar nu în mod conștient și nu ca atare: ea este o surs
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a iudaismului. În C]l]uză r]ț]ciților, lucrare filosofic] a lui Maimonide, acesta prezint] o interpretare pur intelectual] a iudaismului, considerând c] perfecțiunea etic] (și în același timp halahic]) este un nivel propedeutic inerent atingerii perfecțiunii intelectuale. Totuși, pan] la sfarsitul lucr]rii, orientarea moral], practic] a iudaismului, iese înving]toare, iar Maimonide își informeaz] cititorul c] atingerea perfecțiunii se face prin imitarea milostivirii și drept]ții divine, dup] atingerea, în prealabil, a celui mai înalt nivel posibil de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Au existat mai multe abord]ri, toate având drept efect neutralizarea acestor elemente radicale și aducerea lor în sfera moralei bunului-simț. Potrivit uneia dintre ele, întrucat Iisus prevestea sfârșitul iminent al lumii, etică trebuia aplicat] în scurtul timp r]mas pan] la acestă. Dar, dat fiind c] sfârșitul lumii nu a venit, nu înseamn] c] acum etică este irelevant]. O alt] abordare consider] elementele mai radicale ca fiind apanajul unui grup restrâns, al c]lug]rilor, care depun jur]minte de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a influențat sfaturile legate de c]s]torie. Oricum, a avut o atitudine hoț]rât] în a-i îndemna pe creștini s]-și continue viață și munca cotidian], întrucat timpul este scurt, si nu s] aștepte sfârșitul cu brațele încrucișate. Pan] la sfârșitul secolului I, Biserica și-a schimbat radical punctul de vedere (deși exist] astfel de concepții și în ziua de ast]zi). Ce-a de-a patra evanghelie reinterpreteaz] venirea lui Hristos și sfârșitul lumii că pe un dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și politice respective. O tr]s]tur] nefericit] a unora dintre coduri este accentul pus pe obligațiile celor „inferiori” fâț] de cei „superiori”, a șotiilor fâț] de soți, a copiilor fâț] de p]rinți și a sclavilor fâț] de st]pani, în lipsa unui accent similar pe obligațiile celor superiori. O astfel de etic] a r]bd]rii și a supunerii nu este potrivit] pentru lumea de ast]zi, din ce in ce mai conștient] de responsabilitatea individual] și de nevoia unor structuri sociale care s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sur] folosea creștinismul că pe o arm] în luptele sale politice -, a condus la reacția dur] a P]rinților deșertului și apoi la începuturile obștei c]lug]rești și la dublul etalon al indemnului la perfecțiune și al preceptelor. Astfel, pan] la sfârșitul perioadei Noului Testament, tensiunea creatoare generat] de Hristos s-a descompus în elemente disparate, deși a r]mas mereu o surs] a înnoirii în Biseric], încurajând schimbarea. iv. Critici la adresa eticii creștine Problemele privind trecerea de la Biblie la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un factor care a facilitat utilizarea tradiției filosofice de c]tre intelectualii musulmani. Această a oferit Europei medievale personalit]ți că al-Farabi, Ibn Șină (Avicenna), Ibn Rushd (Averroes) și mulți alții, preocupați de filosofie, comentatori și exponenți ai tradiției clasice, pan] la Aristotel și Platon. Discursul public adab, bazat pe limbaj și preocup]ri filosofice și morale, reprezint] o parte important] a moștenirii cosmopolite a eticii în Islam și reflect] eforturile de a reconcilia valori derivate din religie și scripturi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care urmau s] îi conduc] spre descoperirea spiritual]. Observațiile din Shari’a urmau s] fie completate de aderarea la calea disciplinei morale, care s] îi permit] individului s] treac] prin diferite „g]ri” spirituale, fiecare reprezentând o creștere interioar], spiritual], pan] când acesta ajungea s] înțeleag] relația esențial] de iubire și unire dintre el și Dumnezeu. Ținând cont de faptul c] sensul intrinsec al unei acțiuni constituia un aspect semnificativ al comportamentului etic și moral, aceast] tradiție sublinia leg]tură dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
început odat] cu grecii antici. De la Socrate (469-399 î.Hr.) și succesorii s]i imediați, Platon (427-347 î.Hr.) și Aristotel (384-322 î.Hr.), se poate distinge o linie clar] de continuitate, pornind de la gândirea elenistic] (adic], măi general, postaristotelic]), român] și medieval], pan] în prezent. Cu toate c] este un adev]r faptul c] problemele și interesele manifestate de filosofii etici moderni sunt divergențe cu cele ale grecilor, discuțiile acestora pot fi recunoscute că provenind din cele care aveau deja loc în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au fost preocupați de interpretarea surselor grecești destinate unui public român, deoarece gândirea greac] - în special stoicismul sub forme diferite - a dominat viața intelectual] din Romă, incepand cu fosta Republic]. Dar, în contextul actual, „etică greceasc]” înseamn] perioadă de la Socrate pan] la Epicur (341-271 î.Hr.) și fondatorii stoicismului grec, Zenon din Citium (334-262 î.Hr.), Cleantes (331-232 î.Hr.) și Chrysippos (280-206 î.Hr.). Chrysippos a fost deosebit de prolific și se crede c] ar fi fost autorul a peste șapte sute de „c]rți” (manuscrise
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puternic], are copii s]n]toși ș.m.a.d.; dac] aceste lucruri pot induce un sentiment de mulțumire, atribuirea termenului nu trebuie, în mod necesar, s] îl implice. (Dac] ar presupune acest lucru, maximă lui Solomon: „Nu numiți un om fericit pan] ce acesta nu a murit”, ar deveni un nonsens; așa cum și sugestia lui Platon cu privire la faptul c] un om bun ar fi eudaimon chiar dac] ar fi tras în țeap] - deși acest exemplu este destul de nesigur, având în vedere c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Socrates (Harmondsworth: Penguin Books, 1969). : Laches; trans. Lane, în Plato: Early Socratic Dialogues (Harmondsworth: Penguin Books, 1987). :Gorgias; trans. Irwin, în the Claredon Plato Series (Oxford: Oxford University Press, 1979). Includes commentaries. : Republic; trans. Grube (Indianapolis: Hackett, 1974 and London: Pan Books, 1981). Alte referințe Nussbaum, M., C.: The fragility of Goodness (Cambridge: Cambridge University Press, 1986). Williams, B., Ethics and the limits of Philosophy (London: Fontana/Collins, 1985). Bibliografie suplimentar] Annas, J.:An Introduction to Plato’s Republic (Oxford: Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]