1,655 matches
-
armăsarul ridicat în două picioare subțiri / arătându-și pântecul argintiu cu pale de foc - / și nebunul lălăia pipăind nevăzute obiecte, / copilul plângea îngrozit, uneori asculta/ melodia flașnetei, monotonă ca zilele verii/ sortite să nu mai revină niciodată - / ah, și planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi / chema să admiri minunea minunilor: femeia cu barbă”. Preferința pentru simpla juxtapunere a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
suprem. Va fi de ajuns să se știe că suntem inflexibili, pentru ca orice nesupunere să înceteze. Noi suntem primii, care, în ceea ce este încă antichitate, am aruncat poporului cuvintele: Libertate, Egalitate, Fraternitate, cuvinte repetate de atâtea ori după aceea de către papagalii inconștienți, care, atrași din toate părțile de această momeală, nu s-au folosit de ea decât pentru a distruge prosperitatea lumii, adevărata libertate individuală, altădată atât de bine garantată de înfrânarea mulțimii. Oameni care se credeau inteligenți nu au putut
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
unui bistrou: "Apa este într-adevăr o mare sursă de bogăție". Proprietarul: Sînteți cumva armator, domnule ?" Clentul: Nu, patron de restaurant ca și dumneavoastră". iv) Un tînăr povestește unui prieten: "Cel mai bun prieten al meu a rupt logodna din cauza papagalului, care spunea tot timpul: Nu mă mai îmbrățișa Georges, am să-i spun mamei"" Interlocutorul: "Și ce-i rău în asta ?" Tînărul: "Bine, dar pe prietenul meu nu îl cheamă Georges, ci Charles". De fapt, cel mai important principiu structurant
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în minte mult mai ușor lucruri despre care putem discuta. Și, având în vedere că am arătat atâta atenție ascultându-i, este mult mai plauzibil că și ei vor dori să ne asculte. GREȘELI COMUNE ÎN ASCULTAREA ACTIVĂ Maniere de papagal Multe persoane, nefamiliarizate cu ascultarea activă, nu fac altceva decât să reformuleze, cu alte cuvinte, remarci de-ale altora. De exemplu: LARRY: Petrec de minune. TED: Te simți excelent. LARRY: Să mă dau în roata mare este marea mea plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
simți excelent. LARRY: Să mă dau în roata mare este marea mea plăcere. TED: Ce mult îți place să te dai în roata mare! LARRY: Sper că nu trebuie să plecăm acum. TED: Vrei să mai stai. Asemenea răspunsuri de papagal dau doar iluzia unei înțelegeri. Adevărata ascultare activă presupune să tragem concluzii și asupra sensului care se ascunde dincolo de ceea ce spune cealaltă persoană. Ignorarea sau minimalizarea sentimentelor SOȚIA: Mă simt ca un robot; toată ziua aceeași poveste cu copiii. SOȚUL
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
bonheur possible, Paris, 1912; Isvor, le pays des saules, I-II, Paris, 1923; ed. (Isvor, țara sălciilor), tr. Pia Brătianu, pref. Mihail Sadoveanu, București, 1937; ed. tr. Anca-Maria Christodorescu, pref. Maria Brăescu, București, 2000; Le Perroquet vert, Paris, 1924; ed. (Papagalul verde), tr. și pref. Constantin Popescu, București, 1998; Catherine-Paris, Paris, 1927; ed. tr. Maria Brăescu și Gh. Lăzărescu, București, 1996; Au bal avec Marcel Proust, Paris, 1928; ed. (La bal cu Marcel Proust), tr. și pref. Tudor Ionescu, Cluj-Napoca, 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
Școala Centrală de Fete din București, aflată tot sub direcția acesteia. În 1918, la Iași, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, îl cunoaște pe Ionel Teodoreanu, cu care se căsătorește în 1920. A început să publice târziu, în 1929, la „Bilete de papagal”, mici poeme și schițe, semnate Ștefana Velisar. Sub același pseudonim debutează și editorial cu romanul Calendar vechi, în 1939 (Premiul Societății Intelectualilor Români). A mai colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Acțiunea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Familia” ș.a. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
general. Micile drame consumate în lumea provincială constituie substanța acestei proze; Elisabeta, Nora, Maia, caractere abia conturate, sunt tipuri emblematice pentru genul de proză practicat de V.T. Schițele cuprinse în volumul Cloșca cu pui (1941), publicate întâi în „Bilete de papagal”, cultivă în special pitorescul, intrând de-a dreptul în categoria etnograficului, și portretistica, element stilistic ce va reapărea în cărțile următoare, prozatoarea captând atenția cititorului în principal printr-un anumit tip de memorialistică. Deși uneori literaturizează excesiv, mediul și atmosfera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Busch, Christoph Schmid, M. Fiechtl, Max Nordau, H. Chr. Andersen, Edmondo de Amicis, John Ruskin, Hugh Lofting, A. A. Milne, Rabindranath Tagore, Omar Sefedin ș.a. A mai prelucrat, din literatura Orientului, O mie și una de nopți, Tutinamé sau Poveștile Papagalului, basme turcești, indiene, persane, caucaziene, arabe ș.a. Fără să fie neapărat un inovator, B. a creat o modalitate proprie de a scrie pentru copii și tineret. Producția bogată, cvasiindustrială, l-a împins însă spre soluții tot mai facile, spre autopastișă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Ioana, București, 1942; Spiridușul lui Ionel, București, 1942; Tiriplic cel norocos, București, 1942; Cutia cu jucării, București, 1943; Coana Frosa. Viața și aventurile ei, cu desene de Pascal, București, 1943; Lacrimile mamei, cu desene de Vasile Dobrescu, București, 1943; Poveștile papagalului, cu desene de Vasile Dobrescu, București, 1943; De toate și frumoase, București, 1944; Fetița schimbată, cu desene de Pascal, București, 1944; La plimbare-n zi cu soare, București, 1944; Povești de aur, ed. 2, cu desene de Pascal, București, 1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
familia paternă-maternă, caracteristică păsărilor și mamiferelor. Păsările, de pildă, formează familii monogame în care iubirea conjugală este duioasă, profundă și atât de durabilă încât rareori un partener supraviețuiește celuilalt în caz de deces. Iubirea părintească față de progenituri este la fel de puternică. Papagalii, petroșelul, turturelele, columbele, ponurii, sunt exemple foarte concludente și atent studiate. Mamiferele, la rândul lor, formează familii în general monogame în care iubirea părintească este mult mai puternică decât în cazul păsărilor. Comportamentul leului și maimuței sunt exemple elocvente. Acolo
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tot ceea ce-i aparține. Instinctul de familie (tribal) se regăsește și în lumea animală. De regulă însă aici determină formarea grupurilor de indivizi de ambele sexe sub formă de turme, cirezi, haite, colonii, bancuri, stoluri etc. Foarte dezvoltat la păsări (papagali, perușele, bot-roșu, corbii de munte), acest instinct devine foarte puternic la mamifere (morse, nevăstuici, caii mustangi) și mai ales la maimuțe, care se organizează în adevărate comunități conduse de un exemplar puternic și inteligent. Dacă în lumea animală tribul, sub
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
40; Ion Șiugariu, „Alter ego!”, „Basarabia literară”, 1943, 44; Doina Peteanu [Anișoara Odeanu], Un volum de autentică poezie: „Alter ego!”, VAA, 1943, 622; Petru Comarnescu, Cântări de flaut sfios, TIL, 1943, 2 124; Tudor Arghezi, Spectacolul continuă neîntrerupt, „Bilete de papagal”, 1945, 33; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, 1945, 181-182; Constantin Vârtej, Probleme de stilistică literară, București, 1948, 56-57; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972, 19-20, 224-227; Mihai Bujeniță, Jurnalul liric al lui Ernest Verzea, „Baricada”, 1994, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
București, 1946; N. Ostrovski, Așa s-a călit oțelul, București, 1947; Jean Giraudoux, Amphitrion 38, București, 1970. Repere bibliografice: Vasile Savel, Contimporanii, Arad, 1920, 25-30; I. Vinea, N. D. Cocea, CN, 1923, 44; Tudor Arghezi, N. D. Cocea, „Bilete de papagal”, 1929, 308; Constantinescu, Scrieri, II, 298-308; Perpessicius, Opere, V, 87-91, VI, 172-176, VII, 125-127; Ovidiu Papadima, N. D. Cocea, „Fecior de slugă”, „Calendarul”, 1932, 306; C. Panaitescu, Un roman al lui N.D. Cocea, FCL, 1933, 610; Octav Șuluțiu, Cronica literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
o abolire, o crudă distrugere a tot ceea ce însemna feminitate atrăgătoare și îndrumătoare. Titlul cărții, care a fost îndelung dezbătut, vine posibil dintr-o sursă antică sau din tradiția acelor exemplum, potrivit cărora cioara (corvo) s-a îmbrăcat în penele papagalului pentru a câștiga un concurs de frumusețe. Cioara rămâne o pasăre cu o reputație malefică (cf. imaginea păsării din 1021 Ibidem, p. 289. 1022 Ibidem, p. 290. 1023 Ibidem, p. 395. 1024 „El, autorul a numeroase poeme de dragoste și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înțelegem o expresie doar în relația cu ceea ce se petrece în noi atunci când o pronunțăm sau auzim, și nu cu o întreagă ambianță din trecut și din prezent. Cu referire la expresia „a vorbi ca un automat sau ca un papagal“, Wittgenstein evocă ideea că deosebirea dintre ceea ce desemnează această expresie și una care stă pentru vorbirea omului care reflectează la ceea ce spune s-ar reduce la aceea că a doua expresie se raportează la un proces mintal care lipsește atunci când
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
înțelegem o expresie doar în relația cu ceea ce se petrece în noi atunci când o pronunțăm sau auzim, și nu cu o întreagă ambianță din trecut și din prezent. Cu referire la expresia „a vorbi ca un automat sau ca un papagal“, Wittgenstein evocă ideea că deosebirea dintre ceea ce desemnează această expresie și una care stă pentru vorbirea omului care reflectează la ceea ce spune s-ar reduce la aceea că a doua expresie se raportează la un proces mintal care lipsește atunci când
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
punct de vedere. Imaginea ce mă face să spun acestea este un acvariu destul de mic în care se găseau douătrei broaște țestoase ce toată ziua se loveau cu capul de pereții acvariului. Asemeni sunt crescuți și unele păsări de apartament (papagali). Pentru a cînta sunt ținuți despărțiți de perechea sa. Cîntecul fiind de fapt cel mai trist cîntec, o căutare a partenerei, etc.. Uneori se găsește o scuză spunînd că prin traiul animalului destul de lung i-am prelungit viața. O viață
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
ale insulei și îți dădea senzația că ești parte dintr-un joc, că te aflai pe terenul uriaș al unei partide cu reguli necunoscute. Inedita apariție într-un peisaj în care te-ai fi așteptat să vezi un pirat cu papagalul pe umăr, m-a făcut să-mi amintesc de un alt mijloc de transport în calea căruia mă nimerisem pe o altă străduță de insulă mediteraneană: măgarii din Santorini. Și am mai luat cu mine ceva din Panarea... imaginea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
1995; Victor Papilian, Igor’s Mannequin, Gheorghe Săsărman, Algernon’s Escape, în Twelve. A Romanian Science Fiction Anthology, Timișoara, 1995; Adrian Marino, The Biography of the Idea of Literature, Albany (SUA), 1996 (în colaborare cu Charles M. Carlton); Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert, pref. trad., București, 1997; William Trevor, Călătoria Feliciei, București, 1998; Ian McEwan, Câinii negri, postfața trad., București, 1999, Amsterdam, Iași, 2001, Ispășire, Iași, 2003; Edgar Lawrence Doctorow, Cartea lui Daniel, postfața trad., București, 2000; Valentin Marica, Aluviuni - Alluvia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
Mary Lamb, „Povestiri după Shakespeare”, CNT, 1977, 34; Sorin Titel, Literatura Sudului american, RL, 1977, 36; Ștefan Avădanei, Picarescul și noua istorie literară, CRC, 1988, 30; Mircea Mihăieș, Ultimul Conrad, RL, 1989, 4; Ulici, Prima verba, III, 270-271; Grete Tartler, Papagalul în năvod, RL, 1997, 27; Dan Croitoru, În cădere liberă, RL, 1999, 1; Dorin Liviu Bâtfoi, Violența domestică, RL, 2000, 9; Codrin Liviu Cuțitaru, Romane englezești, OC, 2002, 124; Dicț. scriit. rom., IV, 340-342. Ct. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
relaționeze și, mai ales, abili în negocierea intereselor românilor, nu politicieni răsuflați, care au fost șutați la vot și acum se reinventează cu sprijinul mafiei de partid, nici demoazele boite care sar din paturile politicienilor direct pe locuri eligibile sau papagali nesimțiți care se îmbată și fac scandal în baruri de manele. Și, trebuie spus, nici fiica președintelui nu ar avea ce căuta aici, pe locuri servite, chiar dacă ar dovedi calități politice reale și un cursus honorum impecabil în partid. Contrar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Memoria. Debutează în 1922 la „Universul literar” cu schița Sfârșit duios (semnată De la Bârsa), și editorial cu antologia de reportaje Sânge românesc pentru lumea nouă (I-IV, 1942, în colaborare). Publică poezie, proză, critică literară și recenzii în „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi” (Bacău), „Cronicarul”, „Secolul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Calendarul”, la care redactează și cronica literară, „Convorbiri literare”, „Almanahul muncii românești”, „România”, „Universul”, „Țara noastră”, la care e redactor, „Neamul românesc”, „Porunca vremii”, „Sfarmă-Piatră” ș.a., dar îndeosebi în „Gândirea” (cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
și face crize de furie. Limbajul își pierde modularitatea afectivă, memoria este foarte bună pentru substantive, dar totul este reținut în mod mecanic. Nu poate exprima acțiunile (verbul) și mai ales cele raportate la pronume (persoana I), are limbaj de papagal. Are permanentă preocupare pentru imuabil. Rămâne legat de mamă, incapabil să anticipeze situații posibile, anxios în prezența altor persoane. Are relații cu obiectele pe care le manevrează cu stereotipie. Fizionomia îi rămâne inteligentă, dar nu mai face achiziții. Are comportament
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a marcat viața autoarei. Un alt ocnaș al literelor, coleg de editură și de țară adoptivă cu cea de mai sus, Eric-Emmanuel Schmitt, propune o ficțiune impozantă, demnă de o antologie a prozei erotice, Les Perroquets de la place d'Arezzo (Papagalii din piața d'Arezzo). Cu mare emoție și plăcere a fost așteptat ultimul (sperăm că nu și cel din urmă) roman al academicianului Jean d'Ormesson, scriitor vîrst nic și împuținat fizic, dar la fel de savuros și incisiv ca întotdeauna, Un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]