1,528,970 matches
-
lumea voluptuoasă și densă a culorii pe care vocația pictorului o subînțelege în mod natural. Acest dualism constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește în expoziția lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave, materialitatea ei este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe de alta, disponibilitatea sa de a construi se sprijină pe o evidentă ordine de tip grafic. Între aspirația către o anumită
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
capitolul (incluzînd mărturii, amintiri, confesiuni, interviuri vechi sau inedite, colaje de texte) încearcă să surprindă nu numai "drumul parcurs" pentru realizarea filmului, dar și o anumită "privire din interior"... Motto-ul capitolului îi aparține lui Ciulei: "Cultura românească e o parte din cultura europeană. Asta am dorit să demonstrez făcînd Pădurea spînzuraților"... "Demonstrația" a oferit filmului românesc un moment de iluzie istorică - iluzia "deschiderii", iluzia valorii intrate în normalitate...; realitatea avea să fie alta. După euforia recunoașterii de la Cannes, citim în
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
în album, un critic ca Florian Potra își asuma riscul lucidității, invocînd "datoria de a ne întreba: dincolo de momentul Pădurea spînzuraților, cinematografic vorbind, unde sîntem noi?"... Iată de ce parcurgi cartea cu un sentiment amestecat: admirație și nostalgie, pe de o parte, revoltă și strîngere de inimă, pe de altă parte. Zicea Liviu Ciulei în 1980 (într-un interviu TVR al lui Tudor Caranfil, preluat în carte): "Un renume internațional nu se poate obține și, mai ales, menține decît printr-o continuă
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
riscul lucidității, invocînd "datoria de a ne întreba: dincolo de momentul Pădurea spînzuraților, cinematografic vorbind, unde sîntem noi?"... Iată de ce parcurgi cartea cu un sentiment amestecat: admirație și nostalgie, pe de o parte, revoltă și strîngere de inimă, pe de altă parte. Zicea Liviu Ciulei în 1980 (într-un interviu TVR al lui Tudor Caranfil, preluat în carte): "Un renume internațional nu se poate obține și, mai ales, menține decît printr-o continuă și temeinică activitate în domeniul respectiv. Din păcate, pentru
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
Rodica Zafiu A apărut un nou volum din Dicționarul limbii române (DLR): tomul XII, partea a 2-a, Litera U (Editura Academiei, 2002). Publicarea întregii opere se apropie deci de sfîrșit, și fiecare pas merită semnalat, pentru că aduce o speranță de normalitate: vom avea, în fine, o ediție completă a dicționarului-tezaur al limbii române. Pus
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
de lingvistică din București, Cluj și Iași; în prezent redactorii responsabili sînt Marius Sala și Gheorghe Mihăilă. Volumul recent apărut e redactat la Cluj și are ca redactori responsabili pe Ioana Anghel și Felicia Șerban. Urmează să apară, în curînd, partea a doua a literei V, literele W, X, Y, apoi completările la porțiunile rămase neterminate din vechea serie: litera D (oprită la de), E și L (întrerupt la lojniță). Tirajele mici în care e tipărit DLR sînt destinate în primul
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
explicațiilor etimologice din volumele seriei Pușcariu, dar și principiile de acceptare a neologismelor din seria nouă). Micul dicționar academic (MDA), proiectat să apară în patru volume, dintre care primul (A-C) a fost tipărit în 2001, încearcă să condenseze o parte din informația marelui dicționar, dar - renunțînd la citate și la explicațiile detaliate - rămîne doar un fel de bază de date generale, decontextualizate. Nu substituie deci în nici un fel "ediția mare": îi poate servi, cel mult, drept indice. Apariția unui nou
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
lui A. Năstase de a racola pentru partid cât mai mulți intelectuali. Prin noul ukaz, Arogantul încearcă să dreagă busuiocul imaginii partidului. Cineva din preajmă o fi ajuns la gradul de luciditate care-ți spune că dacă nu ai de partea ta elita nației nu ești legitim, oricâte procente ai scoate de la populația neinformată. Să-l fi îngrijorat, apoi, IQ-ul prea mic pe cap de pesedist? Și-o fi dat, în sfârșit, seama că paiațele intelectuale aflate în slujba regimului
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
alt mod, în Fragmente ale unui discurs amoros, ale căror urme sunt evocate, fie prin opere picturale la care face aluzie, printre acestea gravuri ale lui Werther, fie prin imagini filmografice. Un spațiu mai circumscris este consacrat, pe de altă parte, tripticului Sade, Fourier, Loyola, în care libertinul, utopistul și misticul, logoteți sau fondatori de limbi, sunt prezenți prin gravurile din cele 120 de zile ale Sodomei, caiete manuscrise despre Noua lume amoroasă și planșe care ilustrează Exercițiile spirituale. Numeroase alte
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
care-l socotea pe poet reprezentativ pentru o "direcție nouă" în cultura noastră, și prestigiul timpuriu pe care i-l crease. Dl Dobrescu are dreptate și cînd încearcă să atenueze imaginea proastă de care "detractorii", la rîndul lor, au avut parte în ochii istoricilor literari. El lămurește convingător contextele și conjuncturile. Și încheie cu sugestia că nici unul dintre acești dintîi neiubitori ai poetului n-a fost propriu-vorbind un detractor. Mai rămînea ca autorul antologiei să folosească în titlu ghilimele. N-a
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
cotrobăi prin rafturile cu cărți, te poți așeza la masa lor de scris, poți să te uiți pe fereastră și să compari ceea ce vezi cu ceea ce au scris despre acel lucru, poți să le îmbraci shortul, să mișuni pe toate părțile corpului lor, să le bei din paharul cu bere. Posedă toate astea și pot să și le expună în fața oricui fără probleme. Totul se găsește din belșug. Acum curajul ei coboară tot mai mult în pivniță. Aici jos e întuneric
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
totul întâmplător, ar sta vizavi de ea în compartiment. Ea s-ar afla pe locul de lângă fereastră, ca acum, într-unul din acele vagoane deschise, ca acelea care circulă între Innsbruck și Viena. El, cum spuneam, vizavi puțin într-o parte, pe un loc dinspre culoarul de trecere. Aglomerație mare, dar datorită vagonului deschis toți călătorii par izolați unul de celălalt. De fapt, în compartimentul de tren dai mai curând peste oameni neinteresanți. Le arunci o privire în treacăt și constați
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
gândește și privește din nou peisajul în mișcare. Afară vede un bărbat care stă într-o grădină pe-o scară și sprijină un copac. Pe măsură ce trenul înaintează, observă că grădina se află în centrul unui loc pustiit de străzi. Vede părți disparate de treierători și semănători în culori țipătoare zăcând pe câmpuri, apoi un grup de căprioare păscând la marginea unei liziere de pădure. Se gândește la iepurii pe care i-a văzut odată pe celălalt terasament țopăind între șine și
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
spătarul fotoliului. Cu degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă își apasă pleoapele și le freacă ușor. Apoi își îndreaptă privirea direct spre femeia care stă vizavi de el la fereastră. Această siluetă cu obrazul ei liniștit întors în altă parte îi oferă o suprafață adecvată pentru sentimentul puternic pe care lectura l-a stârnit în el. Privirea lui stăruie pe profilul ei, în timp ce pe reversul acestei priviri se aude urletul cuvintelor și al gesturilor.
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
despre muzică rămân un capitol deficitar, iar accesul la informație atât de limitat, încât un muzicolog se poate uita jenat și invidios la un filolog ce are la dispoziție traducerile unor texte universale importante - literare sau teoretice. Pe de o parte nu se practică soluția mai rapidă a traducerii, pe de alta nu se încurajează o producție "autohtonă". Nu veți găsi - dacă veți căuta vreodată dintr-un impuls meloman prin librării sau biblioteci - monografii decente și recente despre Monteverdi, Bach, Haydn
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
câteva monografii semnate de autori români, și nici măcar din cursurile universitare ale Universității Naționale de Muzică din București, inegale ca valoare a semnatarilor și doar rareori aduse la zi. Această "aducere la zi" ar trebui să cuprindă, pe de o parte, purificarea de falsificările politice, obligatoriu prezente în cărți scrise înainte de 1989 iar, pe de alta, modificarea esențială a metodologiei, ca o consecință necesară a spiritului contemporan și a vastei bibliografii de specialitate din Europa sau S.U.A. Dar acest tip de
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
volum omagial din 1804, e construit sub forma unui dialog între păstorii Oprea și Bucur. Bucur e desigur un alt nume specific românesc, de mare vechime, probabil din fondul traco-dacic, dată fiind legătura clară a familiei lexicale din care face parte (bucuros, bucurie) cu albanezul bukur "frumos". Semnificațiile pozitive ale rădăcinii, vechimea, poate și legătura cu legenda întemeierii capitalei fac din acest nume unul extrem de reprezentativ - destinat parcă simbolizării și alegoriilor. Pe vremea Școlii ardelene numele pare totuși a fi desemnat
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
face cocă și-i înghite fără alegere pe cei ce vor fi dați dispăruți, ape se năpustesc peste țărmuri și... În triunghiul Bermudelor dispar, cu aparatele lor cu tot, aviatori, cu vase la un loc, navigatori, dar și în alte părți ale planetei au dispărut, de-a lungul deceniilor, Amelia Earhardt, Antoine de Saint-Exupéry, pe vreun vârf muntos Guynemer. Când vreun dispărut se întoarce acasă, precum colonelul Chabert sau, în romanul, astăzi uitat cu desăvârșire al lui Edmond About, omul cu
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
la numai doi ani de când s-a recuzat pentru o candidatură similară față de un grup de intelectuali gălățeni. Toate acestea se înscriu în importantele date istorico-literare, atât de necesare ocolirii informațiilor eronate ori umplerii golurilor biografiei scriitorului. Lăsând de o parte atâtea alte argumente, nu fără părere de rău, nu îmi îngădui să nu semnalez unul, la care Dorina Grăsoiu ține, fiind propria-i descoperire. Este vorba de traducerea de către Caragiale a unui text despre Giosué Carducci, semnat de Edouard Rod
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
al epocii cât și în cadrul bibliografiei operei lui I. L. Caragiale." Aminteam mai sus de cele două puncte de vedere din care trebuie privită cartea pentru valoarea sa. Ajungând la acest de al doilea punct de vedere, el este menționat în partea de început a capitolului Și totuși... Caragiale. Iată-l reprodus, pentru a nu-i fi modificat cu nimic sensul. "Ar fi interesant de urmărit cândva, modul în care, în secolul trecut, un scriitor era receptat nu doar valoric, de către revistele
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
literare, ci și în funcție de opțiunile sale politice, de către marile cotidiene. S-ar putea alcătui astfel o istorie a mentalităților literare ale epocii și, totodată, adevărate monografii ale unor publicații prin prisma personalităților evocate." Și, în imediată continuare: "Pe de altă parte, ar rezulta un portret caleidoscopic al autorului avut în vedere, fiindcă este de-a dreptul fascinant să remarci cum același om, privit în oglinzi deformatoare (care, însă, fiecare se pretindea fidelă) capătă contururi și dimensiuni atât de diferite de cele
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
al autorului avut în vedere, fiindcă este de-a dreptul fascinant să remarci cum același om, privit în oglinzi deformatoare (care, însă, fiecare se pretindea fidelă) capătă contururi și dimensiuni atât de diferite de cele reale." Iar, pe de altă parte, ca un adaos din partea cititorului încântat și provocat de calitatea spectacolului pus în scena cărții prin citate și înlănțuirea lor de către un regizor avizat, care se vădește a fi Dorina Grăsoiu, reconstituind paginile marcate de ingenuitate, luciditate, agresivitate, anecdotă, violent
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
clasici ai locului, oricând dispuși să împărtășească celor dispuși să îi asculte, ultimele bîrfe din viața literară bucureșteană și să explice „boicotul mediatic" și lipsa de recunoaștere a valorii operei lor la scară națională prin refuzul demn de a lua parte la coteriile care domină lumea literară. Altminteri, nu au simțul măsurii, nici al ridicolului, și-i poți adesea auzi - din înălțimea celor vreo douăzeci de plachete publicate - rostind sentențios sub privirile topite de admirație ale elevelor de la Liceul Sanitar: „Ce
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
în slăvi. Orice îndoială a criticului este privită ca o mică vendetă generată de invidie sau ca un semn de diletantism. Or, de cele mai multe ori, pus în fața unor producții literare înfiorător de proaste, criticul preferă să tacă. Pe de o parte nu merită să-și piardă timpul citind cărți fără valoare și apoi scriind despre ele, iar, pe de altă parte, evită să-și facă dușmani pe viață din scriitorii care vor primi eventualele verdicte negative asupra operei lor ca pe
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
diletantism. Or, de cele mai multe ori, pus în fața unor producții literare înfiorător de proaste, criticul preferă să tacă. Pe de o parte nu merită să-și piardă timpul citind cărți fără valoare și apoi scriind despre ele, iar, pe de altă parte, evită să-și facă dușmani pe viață din scriitorii care vor primi eventualele verdicte negative asupra operei lor ca pe niște insulte personale. Din păcate puțini sînt scriitorii fără valoare care înțeleg aceste tăceri ale criticii. Cei mai mulți își terorizează criticii
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]