1,641 matches
-
învingă temerile, să fie puternic întâi în gând, pentru a încerca apoi să fie puternic și în realitate. Întreaga afectivitate umană așteaptă noutatea minții pentru a se trezi la viață, pentru a-și explora și satisface enormul potențial de implicare pasională. Enorma mulțime de povești și mituri create cu milenii în urmă și care farmecă spiritul și acum, arată cât de ingenioasă și prezentă este fantezia fiecărui om din fiecare epocă, ea fiind puntea care leagă umanul nemijlocit de umanul viitorului
Fantezie () [Corola-website/Science/308537_a_309866]
-
vine firesc: ""Parcă ași fi moartă"." În acest poem nu este vorba despre o contemplare a ființei iubite și pierdute, nici despre un sentiment de meschină gelozie, ci de o stare psihologică complexă, determinată de izolarea celor doi față de tumultul pasional al poetei, ignorat cu desăvârșire de tânăra pereche. Sentimentul de iubire față de frumusețea gingașă a uneia sau a alteia dintre elevele sale revine în poezia safică sub multiple înfățișări. Este mai mult ca sigur, judecând ansamblul creației sale artistice, că
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
publicul iubitor de poezie; în acea vreme, retorii Maximos din tyr, Himerios, Synesios continuau să admire și să comenteze creația poetei. Influența poeziei safice s-a resimțit în lirica latină. Catul a tradus liber unele poeme, imitând-o în expresia pasională a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul poet latin care a folosit strofa safică. Horațiu a scris, la rândul lui ode în metrul safic, dar era prea departe de temperamentul liric al
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Massenet s-a bucurat de un succes semnificativ în timpul vieții; totuși, cu excepția operei „Manon” (1884), muzica sa a fost uitată pentru mult timp după moartea sa. O parte din creațiile lui Massenet au fost reluate începând cu anii 1970. Stilul pasional al melodramei este tratat muzical în primul rând prin romanță, lumea personajelor lui Massenet amintind de realismul din literatură. Ariile de bravură (specifice operei comice franceze) alternează cu elemente muzicale parnasiene. , autorul operei lirice de tip dramatic, este captivat de
Jules Massenet () [Corola-website/Science/307515_a_308844]
-
2006), "Răsărit de Luceafăr" (2010). Laureat al Premiului de Stat (1980), Maestru emerit în Arte (1983), cavaler al Ordinului Republicii (1998). În "Poeți din Basarabia", Adrian Dinu Rachieru remarcă: "Nici bonom, dar nici încrâncenat, heracliteanul ne face părtași, fără descărcări pasionale, la dialogul învolburat cu sinele în registrul meditației calme, totuși. Lirosofia sa, anexată esteticii transmoderne(ca fenomen de latență) îl definește - s-a observat - drept "cel mai nichitastănescian poet basarabean". Theodor Codreanu, în "Victor Teleucă - Un heraclitean transmodern", scrie : Nu
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
Limba greacă posedă patru cuvinte referitoare la iubire: έρως (eros), φιλία (philia), στοργή (storge) și αγάπη (agape). Cuvîntul έρως semnifică în general iubirea pasională. În dicționare și enciclopedii îl găsim tradus ca pasiune, amor, dorință puternică, intensă. Este asociat de multe ori cu dorința sexuală, cu iubirea egoistă care transformă pe cel iubit în obiect, devenind astfel un mod defectuos al relației personale, însă
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
tip de iubire care nu este neapărat personal. Spre deosebire de pasiunea lui ἔρως, de tandrețea lui φιλία, sau de atașamentul din στοργή, agape (ἀγάπη) este acea dragoste rațională, care ține în primul rînd de caracteristicile celui iubit. Ea nu este nici pasională, nici tandră, și nu provine din înclinații directe către cineva, ci din convingeri. Ἀγαπάω (ἀγαπᾶν) se apropie foarte mult de „a stima”, „a aprecia” și ține de o dirijare selectivă a voinței. Etimologic, se pare că se înrudește cu ἄγαμαι
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
prin iubire. Bărbatul este un contemplativ, sedus de dulceața jocului inocent, dar încrâncenat să atingă Absolutul, preocupat, într-un ceas când putea să cunoasca fericirea, de altceva, mai înalt și mai întelept, după cum reiese din îngăduința sa față de prea plinul pasional al fetei: "„Eu am râs, n-am zis nimica”". Planul feminității (cuprins în strofele 1-3 și 5-12) are forma unui monolog, alcătuit în prima parte dintr-un reproș, și apoi, în partea următoare, dintr-o provocare inocentă, care este un
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
cât de puțin de Weiss, ci numai de efectul propagandei.” Goebbels și-a descoperit aici și talentul pentru oratorie, devenind în curând al doilea om din mișcarea nazistă, după Hitler, în acest domeniu. În timp ce stilul lui Hitler era răgușit și pasional, Goebbels era calm, sarcastic și de multe ori comic: era maestru în a introduce în discurs invective și insinuări, însă dacă situația o cerea, putea trece repede la o retorică frenetică. Recunoștea deschis că exploatează cele mai joase instincte ale
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
absurdă de către Hitler, datorită incapacității lui Göring și mai ales pentru că Führer-ul dorea să îndrepte toată vina eșecului militar spre acesta. În februarie, Goebbels a lansat o nouă ofensivă pentru a se plasa în centrul puterii politice. Într-un discurs pasional la "Berlin Sportpalast", Goebbels a cerut audienței să se dedice unui "război total", unei mobilizări a economiei Germaniei și a societății germane pentru a sprijini războiul. A sperat în acest fel să îl convingă pe Hitler să îi acorde lui
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
emoțional al discursului lui King asupra omului Clinton, atât al tânărului de atunci cât și al președintelui din prezent. În momentul discursului Clinton lasă impresia că retrăiește la fel de puternic acele emoții, tonul în care recită discursul este plin de emoție, pasional, gesturile la fel de largi și deschise. Există un moment în discurs când Clinton lovește pupitrul de la care vorbea în dorința de a sublinia auditiv și vizual ideea pe care tocmai o susținea. Extrem de interesant devine tonul plin de remușcări adoptat în
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
mai mic, împăratul Maximilian al Mexicului, l-au detronat și executat revoluționarii mexicani. Primul său copil, arhiducesa Sofia, a murit la vârsta de doi ani. La 30 ianuare 1889, fiul său Rudolf, s-a sinucis la Mayerling, în urma unei drame pasionale. Soția sa, Elisabeta, a fost asasinată la Geneva de către anarhistul italian Luigi Lucheni la 10 septembrie 1898. De prin anul 1871 el și soția sa au început să doarmă în dormitoare separate. De atunci el obișnuia să pună servitorii să
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
divorțul se pronunța atât de ușor) ea, principesa germana, protestantă, era privită ca o puritană rigidă și frigidă. Circulau foarte multe bârfe, remarci răutăcioase la adresa relației dintre cei doi soți, cunoscut fiind faptul ca relația lor nu era una tocmai pasională. Situația politică din țară nu era deloc destinsă; la doar o lună după venirea în țară a tinerilor căsătoriți atmosfera s-a degradat teribil, Carol fiind atacat de presă in timp ce opoziția ducea o campanie acerbă împotriva guvernului dar
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
Alexandru încă a protestat că sentimentele personale față de împărat erau nealterate; „dar”, a adăugat el, „Dumnezeu însuși nu poate schimba trecutul.” Ocuparea Moscovei și profanarea Kremlinului, centrul sacru al Sfintei Rusii, au schimbat sentimentul său în privința lui Napoleon în ură pasională. În van împăratul francez, în mai puțin de opt zile după ce a intrat în Moscova, i-a scris țarului o scrisoare în care cerea pacea, și a apelat la „orice rămășiță a a fostelor sale sentimente”. Alexandru nu a răspuns
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
sociale, încât se poate spune că romanul dezbate tema carierismului. 1940, piesa "Năluca" este publicată în colecția "Universul literar", împreună cu volumul "Trei comedii: Școala nevestelor, Calul de curse, Liniștea soțului" - difuzate anterior și de Radio București. În 1941, "O crimă pasională", care fusese interzisă din repertoriul Naționalului clujean în 1935, după a doua reprezentație, caz unic în perioada interbelică, vede lumina tiparului în aceeași colecție a "Universului literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul "Sfântul Părere", publicat În
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
editat cu minuțiozitate, reflectând modul în care autorul percepea dragostea și tragedia. Răzvrătita Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru un ofițer îndrăzneț, contele Vronski, și își părăsește căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în brațele unei iubiri pasionale, dar sortite eșecului. Ea își sacrifică astfel copilul și se supune condamnării de către înalta societate moscovită. Povestea tragică a Annei este întrețesută și contrastează cu idila și căsătoria dintre Constantin Levin și Kitty Șcerbațkaia, foarte asemăntoare cu cea dintre Tolstoi
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
Vio își reia vechiul serviciu de chelner la restaurantul "Baraca" administrat de Italianu (Romică Țociu) și Vrăjitoru (Cornel Palade). Servind la nunta lui Nic cu Marcela (Andreea Doinea), el este prins de patronii localului în dansul "Perinița" și se sărută pasional cu Ramona (Monica Merișan), sora lui Nic. În mijlocul petrecerii, gașca lui Calu pătrunde în restaurant și fură mireasa. Scena este observată de Vio, care încearcă să-l oprească pe Calu, dar și de Avocata (Mădălina Ghițescu) care îl alertează pe
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
împăcări în legătura cu căsătoria unei fete de țară. "Gura satului", "Scormon", "La crucea din sat", "Vecinii" alcătuiesc împreună un tablou etnografic al satului în momentele lui rituale, cu povești care ar trebui să fie dramatice, fiind generate de drame pasionale, dar conflictele sunt privite cu seninătate și subordonate deznodământului, care este, în toate cazurile, fericit. "Moara cu noroc" s-a născut din complexul de credințe populare despre comori și despre blestemele cu care au fost îngropate și nenorocirea care se
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
este o „trupă de-o vară”. „Buchet de trandafiri” a fost hitul ce a readus Akcent în fruntea clasamentului Romanian Top 100. Întrebați de ce albumul se numește „100 BPM”, ei au răspuns „Pentru că acesta este ritmul inimii în timpul unui sărut pasional și pentru că acest album este o declarație de dragoste din partea băieților pentru fanii lor.” Hitul „Suflet Pereche” o demonstrează. Povestea continuă în 2004 cu un nou album ce aduce publicului o schimbare de stil muzical în piesele Akcent. „Poveste de
Akcent () [Corola-website/Science/312290_a_313619]
-
clubul swingers din București, Attraction Club. Pornind de la aura creată de presa interbelică, imaginea publică a lui Terente a reținut un număr de elemente mai mult sau mai puțin în concordanță cu biografia sa. El este reținut ca un amant pasional, chiar un violator (imagine cultivată prin îngroșarea episodului răpirii celor două virgine) care a avut raporturi sexuale cu numeroase femei. Dimensiunea neobișnuită a penisului său completează legenda, amintind de misticul rus Grigori Rasputin (al cărui organ copulator a fost de
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]
-
cele permise. Tot Strozzi i-l prezintă pe umanistul Pietro Bembo, prietenul lui. Prestigiul intelectual, acompaniat de prestanța fizică fac impresie asupra Lucreției și începe cu el o strânsă corespondență. După câteva luni dragostea platonică dintre cei doi devine mai pasională, după cum arată corespondența lor , încât atunci când poetul se îmbolnăvește în iulie 1503, ea merge să-l viziteze. La Medelana, unde se refugiase curtea din Ferrara din cauza ciumei, Lucreția primește vestea morții papei Alexandru al VI-lea, mort în 18 august
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
că nu vrea să asiste la pierderea unui alt moștenitor. Lucreția naște un fiu sănătos și robust, viitorul Ercole al II-lea și se însănătoșește repede după naștere. Deja din vara lui 1507 relația dintre Lucreția și cumnat devine din ce în ce mai pasională și secretă și probabil cei doi s-au întâlnit în secret. A mării riscurile acestei relații, era și rivalitatea dintre marchiz și ducele Alonso. În săptămânile care au urmat nașterii, e interceptată o scrisoare a Lucreției, în care ea-și
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
de contopire, unificare, fuziune cu ființă iubita, dar nu în ultimul rând și dorința de a o posedă total atât din punct de vedere mental,fizic dar și spiritual. Romantismul este mereu punctul de plecare în căsătorie fiind o iubire pasională, sentimentală. "Storge" - este o formă de dragoste, având o relație ce contopește o afecțiune naturală și sentimentul de apartenența reciprocă, bazându-se pe loialitate mutuală și manifestându-se în relațiile dintre soți, părinți și copii, frați și surori, dând naștere
Psihologia familiei () [Corola-website/Science/312845_a_314174]
-
state totalitare precum Germania Nazistă sau Uniunea Sovietică. În Italia Fascistă, Mussolini era idolatrizat ca salvator al națiunii. Regimul fascist a încercat să devină omniprezet, iar propaganda se baza în principal pe cultul personalității și pe popularitatea lui Mussolini. Discursurile pasionale ale lui Mussolini și cultul personalității afișat în timpul marilor marșuri și parade ale „cămășilor negre” din Roma au fost sursele de inspirație ale lui Adolf Hitler și ale Partidului nazist german. Propaganda fascistă era omniprezentă: în jurnalele de actualități, în
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
el se duelează cu Montero, Love și paznicii lor la hacienda. Atunci când Alejandro scapă, Elena încearcă să recupereze harta lui Montero, dar el folosește sabia pentru a o dezbrăca de haine și a o seduce, ceea ce duce la un sărut pasional înainte ca el să fugă. Îngrozit de pedeapsa lui Santa Anna dacă se descoperă că l-a plătit cu propriul lui aur, Montero decide să distrugă mina, împreună cu toate lucrătorii, pentru a ascunde toate probele. De la Vega îi spune lui
Masca lui Zorro () [Corola-website/Science/309615_a_310944]