3,143 matches
-
pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă pe un peron; gesturi obișnuite de nerăbdare și îngrijorare; s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă pe un peron; gesturi obișnuite de nerăbdare și îngrijorare; s-a întunecat și se simt pale de vânt; aerul vibrează în jurul gării și se aude un tremur al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
facem ceva...? N-am uitat să...? IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înfricoșată, se agită.) HAMALUL: Ăsta e trenul? Ăsta? A luat cineva bilete? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-i asta? De unde? De ce? (Luminile în scenă se sting; gara, peronul și personajele sunt traversate cu violență de luminile unor ferestre care se proiectează de undeva din spațiu; sunetele sunt puternice, fluieratul unei locomotive ireale, gigantice, înfricoșătoare, ritmul puternic al roților ca o armă care trage cu foc; este tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește pe IOANA; liniștit, senin, începe să urce scările care duc la camera de sus; deschide ușa, intră lăsând ușa deschisă; IOANA îl urmărește cu privirile; intră în casă, umple un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Parcul Carol, de-i zice acum Libertății. Am ieșit cu școala și am cântat. Era fanfară, armata, popor peste popor. Te sfârșea la inimă patriotismul când vedeai ce îmbulzeală era acolo. Noi stăteam aliniați, pe trei rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea Sfințitul, de-a făcut Tedeum. - Păi vezi? Deci a trecut eroul prin gară. Cu trenul. Cu armata. Cu fanfara. Cu defilarea. Toată chestiunea organizată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că vin nenorociții. Abia aștept să joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a optimismului ce obișnuia să-l pătrundă când urma facultatea, ca și când caietele virgine din fiecare an purtau cu ele promisiunea unui an mai bun, a unui destin mai luminos. La Vicenza, coborî din tren și se uită de-a lungul peronului după cineva În uniformă. Nevăzând pe nimeni, coborî scările, străbătu tunelul ce trecea pe sub șine și urcă În gară. În fața ei văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că următorul tren are o întârziere de cinci minute. Cu apa șiroind peste uniformă, un angajat al căilor ferate iese din apă și-i face semn să circule. Stați chiar pe linii, vine trenul, de ce nu sunteți atent? Bilet de peron aveți? Se dă la o parte exact în momentul în care un TGV plonjează în râu, aruncând în aer sute de umbrele. Își alege una neagră, o prinde din zbor și adoptă o poziție studiată, de gentleman cu state vechi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai mare apoi trosnește și se închide peste el. Înainte de a anunța că următorul tren trebuie să sosească la peron, angajatul căilor ferate se apleacă, apucă umbrela de pe mal, o deschide și o așază pe apă. În câteva secunde, își ia locul printre celelalte, rotindu-se odată cu ele și îndreptându-se către o posibilă deltă a unui posibil fluviu dintr-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și prin deschizătură se auzi glasul Vasilicăi... ”-Gogu, Gogu nu uita... mâine plecăm în concediu, pregătește-te..!” ”-Bine, bine, Fata..!”, i-a răspuns el. Inainte de plecare la gară, Iorgu mai zăbovi cu niște treburi. Când a ajuns la gară, peronul era pustiu și întunecat. Trenul pornise din gară... pleca. De la fereastra unui vagon, o mână făcea semne disperate... Iorgu, așezat pe valiză, neputincios, începu sâ plângă, uitându-se după tren cum se îndepărta. ”-Dacă nu întârziam, îl prindeam!.. Iartă-mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
somn adânc cu vise... Se făcea că Vasilica l-a trimis la gară să caute o valiză pierdută în tren. Spera s-o găsească la ”obiecte pierdute”. Era o vreme întunecată si mohorâtă, gara abia se vedea din ceață... Pe peron învălmășeală mare; o mulțime de lume, bezmetică, parcă derutată, alerga tăcută de colocolo, fără nici o orânduială. Iorgu, rătăcit în îmbulzeala aceea fără nume, nu găsea biroul de ”obiecte pierdute”. întreba de unul, ba de altul... dar, nu primea nici un răspuns
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Doamne, ce se face Fata fără mine!”. Ceasul arăta orele trei si douăzeci... dimineața. Isi sterse lacrimile adevărate, cu dosul palmelor si se pierdu năpădit de gânduri. -Ce să însemne, oare, visul ăsta?!.. întunecime si ceață, învălmășeală de lume, pe peron. valiza pierdută, si bastonul pierdut, etc. etc. oare, ce să însemne?!.. se tot întreba el nedumerit. ”-Hm?!.. E normal să nu înțelegi!” îi șopti rar un gând. -Cum?!.. cum, se poate!.. se miră el. ”-Visele, adeseori, ascund în spatele lor multe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aceea, transmitea: ”Te-așteaptă un om... Glasul lui Dan Spătaru tremura cu un fel de disperare, care cerea ajutor. Vasilica își ascunse fața în palme, cu ochii plini de lacrimi. Deodată, ca un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se trezi din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu apă, puteai să plesnești de sete că nimeni nu răspundea la bătăile din ușă decât cel mult cu un «ai răbdare». Din păcate, am ajuns la Brașov noaptea. Ne-am dat seama că, chiar dacă părinții Luciei se aflau pe peron, le era cu neputință să-și vadă fiica. Ne-am gândit s-o facem vizibilă și tot timpul cât a staționat trenul În gară, am aprins chibrituri lângă chipul ei. În nimbul de lumină format din flăcările chibriturilor aprinse, chipul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dinspre aripa de est a palatului, În timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit către Gara de Nord, unde am dezbătut vreo jumătate de oră locul În care urma să fie plasat bolovanul. Până la urmă l- am lăsat Între două peroane, fărĂ ca vreun polițai să ne bage În seamă, ba chiar ne-am făcut și poze lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea Împricinaților care Își mâncau nervii pe-acolo. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
peretelui fărĂ fereastră, În dreptul Cinei cea de taină. — Și eu te iubesc, spuse tata la capătul scării, făcându-mi semn să ies prin cerul Înalt al Cinei celei de taină, fluturând cu mâna În urma mea la fel ca odinioară pe peronul gării din Aiud. m-a trezit un miros intens de ouă prăjite și cafea. S-ar fi părut că În les Bons matins diminețile erau Într-adevăr bune, cel puțin după miros. Din nefericire, când m-am uitat la ceas
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dinspre aripa de est a palatului, în timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit către Gara de Nord, unde am dezbătut vreo jumătate de oră locul în care urma să fie plasat bolovanul. Până la urmă l- am lăsat între două peroane, fără ca vreun polițai să ne bage în seamă, ba chiar ne-am făcut și poze lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea împricinaților care își mâncau nervii pe-acolo. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
peretelui fără fereastră, în dreptul Cinei cea de taină. — Și eu te iubesc, spuse tata la capătul scării, făcându-mi semn să ies prin cerul înalt al Cinei celei de taină, fluturând cu mâna în urma mea la fel ca odinioară pe peronul gării din Aiud. M-a trezit un miros intens de ouă prăjite și cafea. S-ar fi părut că în les Bons matins diminețile erau într-adevăr bune, cel puțin după miros. Din nefericire, când m-am uitat la ceas
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cuprinseră cu mâinile pe după gât, se strânseră puternic și se sărutară apăsat, adânc și Îndelung. Faptul trecu neobservat de către restul turiștilor. Apoi, mânăn mână, și, cu ambele, În poala ei, adormiră. Nu după mult timp ajunseră la capătul drumului. La peronul autogării, pe Gabriela o aștepta, colega de colectiv, Petronica Donca, ambele, urmând a conduce, În municipiul reședință de județ, În care tocmai ajunseseră, un curs special, În cadrul căruia personalul medical cu calificare superioară, din teritoriul respectiv, urma a se familiariza
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mușcat ăla unghiile, îngrijorat, dar i-a trecut repede <victor37>: la Varna nu ne aștepta nimeni <victor37>: toți ceilalți: finlandezi, suedezi, nemți... așteptați de trasnlatori, și-au încărcat bagajele în autobuze și au plecat <victor37>: numai noi am ramas pe peron, cu papornița la picioare. Parcă eram români <maria>: lol, chiar așa? <victor37>: ne-am carat bagajele în fața gării. S- a oprit unul, se plimbă cu nevasta și i s-a făcut milă de noi <victor37>: lucrător la Balkantour. A dat
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
trimitea pe Victor „printre străini”. toată această atmosferă îmi crease impresia că Victor urma să fie singurul adolescent din oraș căruia Capitala îi deschidea porțile. Iar în dimineața cînd l-am condus la gară am rămas profund dezamăgit descoperind pe peron o întreagă mulțime de băieți și fete gata de plecare, cu valize și cu sacoșe, cu genți și cu pachete, extrem de binedispuși și foarte excitați, încîntați de fapt de ceea ce li se întîmpla, de despărțirea de părinți și de oraș
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
băieți și fete gata de plecare, cu valize și cu sacoșe, cu genți și cu pachete, extrem de binedispuși și foarte excitați, încîntați de fapt de ceea ce li se întîmpla, de despărțirea de părinți și de oraș. acele momente petrecute pe peronul gării au fost primul meu șoc real, de fapt, întrucît mulțimea l-a înghițit pe Victor fără să se sinchisească de el, fără să-i acorde nicio atenție specială. Gloata de tineri nu s-a desfăcut în două cînd și-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]