2,472 matches
-
spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică. Lucrările lui Flavius Iosephus au dat naștere la două teorii referitoare la perioada în care a avut loc această schismă: una susține că a avut loc în perioada persană, cealaltă, în anii care au urmat venirii lui Alexandru cel Mare în Palestina. Mai există și o a treia teorie, potrivit căreia schisma a avut loc în perioada persană, însă ridicarea templului samaritean, adevărata expresie a schismei, a avut loc
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
loc această schismă: una susține că a avut loc în perioada persană, cealaltă, în anii care au urmat venirii lui Alexandru cel Mare în Palestina. Mai există și o a treia teorie, potrivit căreia schisma a avut loc în perioada persană, însă ridicarea templului samaritean, adevărata expresie a schismei, a avut loc în perioada elenistică. Dezbinarea dintre samariteni și evrei este explicată adeseori în termenii îndelungatei istorii de animozități între regatul nordic al Israelului și cel sudic, al Iudeii, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Ierusalim și restabilirea conducerii preoției sadochite în Ierusalim au contribuit la separarea finală a samaritanismului de iudaism. Pe baza dovezilor arheologice și literare, Reicke a ajuns la concluzia că samaritenii și-au construit propriul templu pe Muntele Garizim în timpul stăpânirii persane în Palestina, cel mai probabil în jurul anului 380 î.Hr. Construirea propriului templu a marcat o ruptură decisivă cu iudaismul 2. Rămâne de văzut de ce erau evreii atât de intoleranți față de templul samaritean, din moment ce, după câte știm, în diaspora iudaică existau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și nu în prima parte a perioadei elenistice. Descoperirile arheologice confirmă, la rândul lor, această datare a schismei samaritene. În primul rând, săpăturile arheologice de la Tell Balath (vechiul Sichem) arată că, după o perioadă de abandon aproape total în epoca persană, orașul Sichem și-a redobândit vechea importanță la începutul perioadei elenistice. Pe de altă parte, săpăturile de la Tell-er-Ras (Garizim) demonstrează că ridicarea templului de pe muntele Garizim a avut loc în perioada elenistică. În plus, papirusurile descoperite la Wadi-Deliyeh au arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tău Wilhelm. Sire, dragul meu prieten, Întotdeauna am sentimentul că trebuie să-ți scriu "curând". Mulțumesc pentru cele trei fotografii ale tale în ținută de călărie. Mă întorc de la un dejun de gală la regele Carol, în onoarea noului ambasador persan. Omul era șocant de urât, neîngrijit, și mai și mirosea. În tot timpul dejunului, n-a deschis gura decât ca să mănânce. Spre final, ne-a venit buna idee ca orchestra să cânte muzică militară în curte, ceea ce a permis conversațiile
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
un lucrător lăcătuș de la Căile Ferate Române, Ghiță Jelea, zis Stoenescu, care a tras pe la spate în primul ministru trei focuri de revolver, fără a-i periclita viața, deși rănile au necesitat intervenții chirurgicale. 87 Una din fetele Kronprinz-ului. 88 Poet persan (mort cca. 1214), autor al unor renumite catrene. 89 Regele Albert I al Belgiei (1909-1934). 90 Paul Lebaudy (1858-1937), constructor francez de dirijabile. Cu primul dirijabil englez, Morning Post, a efectuat în 1910 prima traversare a Canalului Mânecii. 91 Aviator francez
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mânând dansul celor șaisprezece copite ce bat pasul cadențat. Ore fermecătoare, ore trecătoare... Traversăm păduri de fag. Cu nasul ridicat spre cerul albastru și auriu al serii ce se lasă peste legănarea copacilor înalți, repet această frază dintr-un poem persan: Rămuriș al verii, în zarea albăstrie, cât de gingașe-ți sunt arcuirile ... Fagi sunt și la Posada, trăiesc și eu în mijlocul unei păduri de fagi. Continuăm drumul de-a lungul unui lac. Soarele galben al înserării luminează apa; pe malul
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
certifică credința naratorului-personaj într-o ,,realitate multidimensională". Lumea lui Blecher este așa cum o vede, trăiește dar mai ales o simte personajul său, este o lume a ,,transfi gurării", a transformării. Pentru a ilustra ,,lumea transdisciplinară", Nicolescu apelează la scrierea poetului persan, Attar, Conferința păsărilor: păsările pleacă în căutarea regelui lor. Pentru aceasta, înfruntă foarte multe obstacole, străbătând mai multe văi. Cea de a șasea vale în care ajung este cea a ,,mirării" unde ,,este și zi, și noapte, se vede și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de sărăcie, de nefericire. Faptul că, în decursul anilor, a locuit în peste o sută de locuințe spune ceva despre neașezarea adâncă a ființei sale. Însoțit de Cissy Pascal, soția lui mult mai în vârstă, și de Taki, faimoasa pisică persană, neagră ca tăciunele, Chandler a ilustrat el însuși figura cavalerului rătăcitor. Chiar dacă aventurile sale se desfășurau între cei patru pereți ai clădirilor prin care a trecut vijelios, există, în mod evident, o sete de necunoscut, de nemărginit. Abia în 1946
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
arătat mai Întîi convins că tot ce aparține Antichității tîrzii ar proveni din Egipt, Însă către 1920 a făcut o cotitură radicală În direcția Iranului, folosindu-se de compilații din secolul al IX-lea, p. C. - pentru a stabili originile persane ale platonismului (!). Reitzenstein a fost cel care a inventat așa-numitul Mister iranian al Eliberării (Das iranische Erlösungsmysterium, 1921), un fel de doctrină mistică ce ar fi În măsură să explice nu numai creștinismul și gnosticismul, ci chiar și platonismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
timp, spațiu sau cultură. „Dualismul occidental” este o etichetă sub care se află reunite un număr de curente religioase, avîndu-și, majoritatea lor, originea În afara Occidentului Europei sau a Nordului Africii. Marcion era din Sinope, oraș din Asia Mică. Mani era persan și a predicat În Persia. Paulicienii au Înflorit În Mesopotamia, iar bogomilii În Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai ales În Asia Mică43, chiar dacă Încă de pe la jumătatea secolului al VI-lea singurele locuri unde mai puteau fi găsiți păreau Constantinopolul și Orașul Haran din nordul Mesopotamiei 44. E probabil că maniheismul a ajuns În China, datorită unui misionar persan, În anul 694. Se pare că la 719, un astronom manihean a vizitat curtea imperială chineză. La Începutul secolului al VIII-lea circulau scrieri maniheiste În limba chineză, lucru care a dus la o condamnare severă a doctrinei perverse a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
maniheiste În chineză. Ulterior, două dintre acestea au fost achiziționate de Aurel Stein și Paul Pelliot, iar al treilea a fost dus la Beijing și publicat, În 1909, de Luo Zhenyn sub titlul Bôsîjiao canjîng („Scriere incompletă a unei religii persane”). Acest text a fost tradus În anii 1911-1913 de către Édouard Chavannes și Paul Pelliot, „Un Traité manichéen retrouvé en Chine”, Journal Asiatique, nov.-dec. 1911, pp. 499-617; ian.-febr. 1913, pp. 99-199; și martie-aprilie 1913, pp. 261-394. Manuscrisul aflat În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Claude Tillier, Unchiul meu Benjamin, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; Jules Verne, Castelul din Carpați, București, 1967; André Gide, Paludes. Prometeu rău înlănțuit, București, 1969; Un pic de neant. Antologie a anticipației franceze contemporane, București, 1970; Padișahul și vizirul. Basme persane, București, 1971 (în colaborare cu Viorel Bageacu); Gérard Klein, Planeta cu șapte măști, pref. trad., București, 1975, Seniorii războiului, București, 1975; John Brunner, Răbdarea timpului, București, 1981 (în colaborare cu J. Pascal). Repere bibliografice: Eugen Campus, Ceva despre fluvii, meandre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
definiție legală a obiectului de artă în Franța (ca și bijuteriile și mobilierul). Însă fotografia e inclusă, ca și tapiseria (în ediție limitată). Eroare de o parte, adevăr de cealaltă parte a unui secol sau a unui Ocean? Un covor persan, un vas chinezesc, o măciucă din Oceania, o mască dogonă trebuie, odată ajunse la Paris, să meargă la muzeul Luvru, la muzeul Omului sau la cel al Artelor și tradițiilor populare? Fiecare epocă a avut propriul răspuns (și propria ierarhie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Aristotel împreună cu interpretările arabe ale acesteia. Trebuie să amintim câteva dintre numele a căror operă a fost determinantă pentru sfârșitul Evului Mediu și perioada Renașterii. În primul rând trebuie amintit Abū Ībn Sină (Avicena), medic și filosof de origine persană (980-1037) numit în de către arabi "al treilea Aristotel". Opera sa pornește de la filosofia aristotelică și influențează gândirea filosofică scolastică. "Petrus Hispanus însuși îl utilizează în elaborarea unei teorii a cunoașterii, iar Thomas de Aquino preia de la Avicena distincția dintre esență
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o perioadă doar un număr limitat de filosofi ai antichității care influențează imaginarul epocii, dar numărul acestora este destul de mare. Putem considera perioada Renașterii ca o epocă sincretică care asimilează dincolo de filosofia antichității greco-latine și pe cea ebraică, egipteană sau persană. Când vorbim despre antichitatea descoperită în Renaștere vorbim despre "o lume și de un timp, de un univers: întreaga antichitate, nu doar greacă și romană, ci și egipteană și caldeeană, ebraică și persană"155. Sinteza aceasta este fundament pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
greco-latine și pe cea ebraică, egipteană sau persană. Când vorbim despre antichitatea descoperită în Renaștere vorbim despre "o lume și de un timp, de un univers: întreaga antichitate, nu doar greacă și romană, ci și egipteană și caldeeană, ebraică și persană"155. Sinteza aceasta este fundament pentru o dezvoltare a imaginarului pulsional dispărând prin diversitate ideea unei unități a adevărului, sau a imaginii asupra universului. Această situație sincretică este și sursa pentru popularizarea culturii, în limitele permise de epocă. Treptat se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
boier de rang mijlociu), vizir (dregător, prim-sfetnic al sultanului). Despre acest "mecanism semantic" vorbește Doina Ruști 722: "Viziru este destinat să fie al doilea în lumea socială, vizir, ajutorul sultanului, după Ciru Partenie (care chiar poartă numele marelui rege persan), dar în esență, el este cel care a înțeles sensul vieții, deci cel încoronat (în gr. stephanos = coroană)". 4.13. Nume și identitate Oricând personajele eliadești "fură" uniforme pentru a-și atribui o altă identitate, o fac pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fără a cărui cunoaștere nici Eschil, nici Herodot, Xenofan, Plutarh sau Ammianus Marcellinus nu mai pot fi astăzi complet inteligibili, nici capitole întregi din istoriografia bizantină, Agathias sau Procopius din Cezareea. Din textele clasice redescoperite de renascentiști cu privire la acest partener persan al vechilor greci și romani 3, Europa Occidentală a reținut mai ales și pentrumulte secole numele îmbălsămat de mister Zoroastru, pecete nominală imemorială, care a împărțit cu Pitagora, Platon sau Hermes paternitatea acelei prisca theologia căutată de școala neoplatonică a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ilkhanatelor, misiunile papale în epoca cruciadelor 2 și, după aceea, implantarea primelor misiuni creștine, carmelite, augustiniene sau iezuite 3.Vor trece câteva secole bune până când europenii vor ajunge să discearnă în Persia, aparte de scena disputelor teologice cu musulmanii șiiți persani, dominanți în acest proverbial imperiu al trandafirilor și desfătărilor, arhipelagul câtorva comunități sărace, coagulate în jurul altei structuri și densități religioase, supraviețuind în provinciile deșertice Yazd (Turkabad, Sharifabad) și Kerman, unde intoleranța musulmană le-a exilat treptat. Iar în India, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Dar, de la 1771, data tipăririi Avestei în traducerea lui Anquetil, Persia nu mai poate însemna pentru Europa doar Coranul și Islamul șiit, Gulistanul lui Saadi, poemele lui Hafiz sau catrenele lui Omar Khayyam, nici doar celebra Sh³hn³meh (Cartea Regilor), epopeea persană din care s-a alimentat inspirația epopeilor naționale în secolul al XIX-lea european. Acelor comunități iraniene contemporane, non-islamice, începe să li se recunoască realitatea istorică, identitatea religioasă și continuitatea cu vechile comunități atestate literar. Inscripții ahemenide sau sasanide, temple
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
primordială a legendelor europene și sursă a inspirațiilor înalte, când gestul lui Anquetil transformă Parisul în centru al studiilor asiatice europene, către care gravitează și frații Schlegel, Friedrich 4 și August Wilhelm, și Frantz Bopp, pentru a învăța sanscrita și persana. În egală măsură, el este reprezentantul unei școli scandinave, daneză și suedeză, racordată la această mișcare de amploare europeană, dar și moștenitoare a unor precise, nu mai puțin controversate tradiții literare scandinave, relativ contemporane cu tentativele lui Leibniz de asumare
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Mihai Viteazul cu Persia safavidă condusă de șahul Abbas I (1587-1629)5 nu au constituit probe care să motiveze fondarea unei discipline. Descoperirea de către Cantemir, într-o formă directă, a islamului sunnit și importanta sa sinteză despre diferențele dintre șiismul persan și sunnismul otoman nu au devenit în mod automat și descoperiri ale culturii române.Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane sau Historia incrementorum atque decrementorum Aulæ ottomanicæ aveau să fie descoperite la noi mult mai târziu în raport cu data apariției lor. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Duperron aduse în Europa parte din cărțile lui Zoroastru, păstrate sub denumirea de Zend-Avesta în limbile pehlevi și zendă șsic!ț, de către secta ghebrilor 1, ultimii închinători ai focului. Deatunci încoace, ideile s-au schimbat cu totul asupra vechei religiuni persane șs.m.ț”2. Dar cota acestei receptări este foarte restrânsă. Tot așa cum, într-o formă mai degrabă izbutit poetică decât lucidă, se va întâlni la un alt arheolog și arhitect, aproape un secol mai târziu: „Cei care au primit
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]