4,234 matches
-
imperială a religiei tradiționale, a moralității publice și a civilizației romane sau de adversități provocate de teama ori de invidia ascensiunii creștinismului și de progresiva influența a acestuia asupra populației și a armatei. Capitolul IV Geneza și analiza diferitelor persecuții Persecuțiile împotriva creștinilor au reprezentat un fenomen obișnuit în istoria Bisericii din totdeauna, chiar dacă nu au fost totdeauna relevate și sistematic. Notorietatea acestora împotriva creștinilor antici se datorează existenței materialului istoric necesar compunerii legendelor pioase, cultului martirilor și al sfinților Bisericii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
istoria Bisericii din totdeauna, chiar dacă nu au fost totdeauna relevate și sistematic. Notorietatea acestora împotriva creștinilor antici se datorează existenței materialului istoric necesar compunerii legendelor pioase, cultului martirilor și al sfinților Bisericii din primele secole creștine. Dintre cele mai cunoscute persecuții amintim pe cea împotriva evreilor creștini (cf. Fap) și cele împotriva creștinilor poruncite de către: Nero în anul 64, Domițian între 90-96, Traian (98-117), Hadrian (117-138), Antoninus Pius (138-161), Marcus Aurelius (161-181), Septimius Severus (202-211), Maximin Tracul (235-251), Decius (249-251), Valerian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în anul 64, Domițian între 90-96, Traian (98-117), Hadrian (117-138), Antoninus Pius (138-161), Marcus Aurelius (161-181), Septimius Severus (202-211), Maximin Tracul (235-251), Decius (249-251), Valerian (257-260), Dioclețian și Galerius între 303-311. După edictul de la Milano (313) au mai fost unele persecuții izolate din porunca lui Licinius între 320-324 și Iulian Apostatul (361-363). 1. Persecuțiile anticreștine din epoca Principatului O primă informație de referință, în acest sens, o întâlnim în Istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea (265-339), completată de Actele martirilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Marcus Aurelius (161-181), Septimius Severus (202-211), Maximin Tracul (235-251), Decius (249-251), Valerian (257-260), Dioclețian și Galerius între 303-311. După edictul de la Milano (313) au mai fost unele persecuții izolate din porunca lui Licinius între 320-324 și Iulian Apostatul (361-363). 1. Persecuțiile anticreștine din epoca Principatului O primă informație de referință, în acest sens, o întâlnim în Istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea (265-339), completată de Actele martirilor din Palestina din timpul împăratului Maximinus Daia (305-313). Persecuțiile preconstantiniene fixate la un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Iulian Apostatul (361-363). 1. Persecuțiile anticreștine din epoca Principatului O primă informație de referință, în acest sens, o întâlnim în Istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea (265-339), completată de Actele martirilor din Palestina din timpul împăratului Maximinus Daia (305-313). Persecuțiile preconstantiniene fixate la un număr de zece de către Eusebiu, în Istoria bisericească, încep cu Nero (54-68), prin analogie cu cele zece plăgi ale Egiptului, și se termină cu cea a lui Dioclețian (284-305). Numărul indicativ al acestor persecuții, reluat și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Daia (305-313). Persecuțiile preconstantiniene fixate la un număr de zece de către Eusebiu, în Istoria bisericească, încep cu Nero (54-68), prin analogie cu cele zece plăgi ale Egiptului, și se termină cu cea a lui Dioclețian (284-305). Numărul indicativ al acestor persecuții, reluat și de Paulus Orosius (385-418), discipolul sfântului Augustin (354-430), în Istoria contra păgânilor, redactată între anii 417-418, avea să domine fantezia istorică a epocii antice și a evului mediu. Rescriptul lui Traian (98-117) din anul 115 ne mărturisește că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
antice și a evului mediu. Rescriptul lui Traian (98-117) din anul 115 ne mărturisește că Roma nu a emis nici un edict contra creștinilor, spre deosebire de edictul asupra sacrificiilor din anul 250, promulgat de împăratul Decius (249-251), care deschidea calea unei prime persecuții la nivelul întregului Imperiu, persecuție devenită explicit anticreștină prin două edicte succesive (din 257-258), ale lui Valerian (253-260), urmate de alte patru edicte ale persecuțiilor dioclețiene din 303-304. Aceste persecuții au fost mult mai sângeroase în partea orientală a Imperiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Rescriptul lui Traian (98-117) din anul 115 ne mărturisește că Roma nu a emis nici un edict contra creștinilor, spre deosebire de edictul asupra sacrificiilor din anul 250, promulgat de împăratul Decius (249-251), care deschidea calea unei prime persecuții la nivelul întregului Imperiu, persecuție devenită explicit anticreștină prin două edicte succesive (din 257-258), ale lui Valerian (253-260), urmate de alte patru edicte ale persecuțiilor dioclețiene din 303-304. Aceste persecuții au fost mult mai sângeroase în partea orientală a Imperiului decât în cea apuseană. Persecuțiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asupra sacrificiilor din anul 250, promulgat de împăratul Decius (249-251), care deschidea calea unei prime persecuții la nivelul întregului Imperiu, persecuție devenită explicit anticreștină prin două edicte succesive (din 257-258), ale lui Valerian (253-260), urmate de alte patru edicte ale persecuțiilor dioclețiene din 303-304. Aceste persecuții au fost mult mai sângeroase în partea orientală a Imperiului decât în cea apuseană. Persecuțiile nu au încetat nici măcar după edictul de toleranță din anul 311, al împăratului Galerius (305-311); au fost continuate izolat pe parcursul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
promulgat de împăratul Decius (249-251), care deschidea calea unei prime persecuții la nivelul întregului Imperiu, persecuție devenită explicit anticreștină prin două edicte succesive (din 257-258), ale lui Valerian (253-260), urmate de alte patru edicte ale persecuțiilor dioclețiene din 303-304. Aceste persecuții au fost mult mai sângeroase în partea orientală a Imperiului decât în cea apuseană. Persecuțiile nu au încetat nici măcar după edictul de toleranță din anul 311, al împăratului Galerius (305-311); au fost continuate izolat pe parcursul secolului IV de Licinius (308-324
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecuție devenită explicit anticreștină prin două edicte succesive (din 257-258), ale lui Valerian (253-260), urmate de alte patru edicte ale persecuțiilor dioclețiene din 303-304. Aceste persecuții au fost mult mai sângeroase în partea orientală a Imperiului decât în cea apuseană. Persecuțiile nu au încetat nici măcar după edictul de toleranță din anul 311, al împăratului Galerius (305-311); au fost continuate izolat pe parcursul secolului IV de Licinius (308-324), Iulian Apostatul (361-363) și de alți împărați creștini de orientare filo-ariană. Persecuțiile: sub acest termen
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cea apuseană. Persecuțiile nu au încetat nici măcar după edictul de toleranță din anul 311, al împăratului Galerius (305-311); au fost continuate izolat pe parcursul secolului IV de Licinius (308-324), Iulian Apostatul (361-363) și de alți împărați creștini de orientare filo-ariană. Persecuțiile: sub acest termen generic se regăsește concentrată existența unor realități diferite, desemnând în funcție de împrejurare, acțiunea măsurilor de represiune luate de autoritățile competente, măsuri care pot fi temporare sau permanente, precum și vizarea unui grup anume sau pur și simplu a unui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inițială care se manifestă în anumite circumstanțe și se exprimă, în acest caz, prin acte de violență necontrolată ori prin mișcări populare acolo unde autoritățile succesive sunt prea diferite de cele precedente. O atare diversitate de proceduri se regăsește în persecuțiile suportate de creștinii primelor secole: unele au fost conduse de cele mai înalte autorități ale statului roman, altele de simplii guvernatori de provincii, iar altele au fost provocate de mulțimile ostile. Unele persecuții îi vizau pe toți creștinii, altele o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atare diversitate de proceduri se regăsește în persecuțiile suportate de creștinii primelor secole: unele au fost conduse de cele mai înalte autorități ale statului roman, altele de simplii guvernatori de provincii, iar altele au fost provocate de mulțimile ostile. Unele persecuții îi vizau pe toți creștinii, altele o anumită categorie a acestora - uneori obiectul denunțării era cineva anume, ori aceia care au determinat provocările datorită exprimării lor religioase etc. Cea mai mare parte a persecuțiilor nu a durat decât puțină vreme
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost provocate de mulțimile ostile. Unele persecuții îi vizau pe toți creștinii, altele o anumită categorie a acestora - uneori obiectul denunțării era cineva anume, ori aceia care au determinat provocările datorită exprimării lor religioase etc. Cea mai mare parte a persecuțiilor nu a durat decât puțină vreme, fiind cauzate de o mișcare a poporului ori de un eveniment care au atras atenția asupra creștinilor, unele prigoniri au rămas în vigoare pe durata a mai multe luni, altele chiar și pentru mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vigoare pe durata a mai multe luni, altele chiar și pentru mai mulți ani. Diversitatea cauzelor prigonirilor creștine nu îngăduie nicidecum considerarea prezentării exhaustive a acestora și nici de similitudine cu cea a istoriografiei creștine, deoarece în expunerea noastră, istoria persecuțiilor se reduce la analiza conflictului dintre împărații romani cu o reputație negativă și a Bisericii creștine. Nu a existat o politică constantă și coerentă a persecuțiilor din partea Imperiului, iar persecuțiile diverse, care au avut loc, au fost exercitate din motive
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și nici de similitudine cu cea a istoriografiei creștine, deoarece în expunerea noastră, istoria persecuțiilor se reduce la analiza conflictului dintre împărații romani cu o reputație negativă și a Bisericii creștine. Nu a existat o politică constantă și coerentă a persecuțiilor din partea Imperiului, iar persecuțiile diverse, care au avut loc, au fost exercitate din motive variate, de personaje diferite. În alte cuvinte, cu multă dificultate o istorie a persecuțiilor ar putea fi capabilă să depășească cadrul cronologic comod, oferit de succesiunea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu cea a istoriografiei creștine, deoarece în expunerea noastră, istoria persecuțiilor se reduce la analiza conflictului dintre împărații romani cu o reputație negativă și a Bisericii creștine. Nu a existat o politică constantă și coerentă a persecuțiilor din partea Imperiului, iar persecuțiile diverse, care au avut loc, au fost exercitate din motive variate, de personaje diferite. În alte cuvinte, cu multă dificultate o istorie a persecuțiilor ar putea fi capabilă să depășească cadrul cronologic comod, oferit de succesiunea împăraților; capacitatea și existența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a Bisericii creștine. Nu a existat o politică constantă și coerentă a persecuțiilor din partea Imperiului, iar persecuțiile diverse, care au avut loc, au fost exercitate din motive variate, de personaje diferite. În alte cuvinte, cu multă dificultate o istorie a persecuțiilor ar putea fi capabilă să depășească cadrul cronologic comod, oferit de succesiunea împăraților; capacitatea și existența unor istorici de a se implica într-aceasta nu poate fi exclusă. O altă problemă pe care o ridică folosirea termenului de persecuții, ține
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a persecuțiilor ar putea fi capabilă să depășească cadrul cronologic comod, oferit de succesiunea împăraților; capacitatea și existența unor istorici de a se implica într-aceasta nu poate fi exclusă. O altă problemă pe care o ridică folosirea termenului de persecuții, ține și de conotația sa specifică. Astfel, în timp ce persecutio la origine, indica pur și simplu o supraveghere judiciară ce putea duce până la urmărirea unei acțiuni, treptat, în limbaj creștin, a devenit sinonim cu urmărirea crudă și nedreaptă efect al unei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
surselor noastre. În realitate, ne-au parvenit prea puține documente oficiale: cu mare greutate textele unor edicte și rescripte, precum și unele procese-verbale ale interogatoriilor au fost deja marcate uneori de împodobirea hagiografică. Istoricii păgâni fac aluzii rare referitor la problema persecuțiilor, iar cei contemporani, în cele mai multe cazuri, dispun doar de sursele creștine care au prezentat evenimentele, în opinia unora, nu tocmai obiectiv. Dincolo de toate aceste considerații, nu trebuie uitat că scopul literaturii contemporane perioadei persecuțiilor anticreștine, din primele patru secole, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fac aluzii rare referitor la problema persecuțiilor, iar cei contemporani, în cele mai multe cazuri, dispun doar de sursele creștine care au prezentat evenimentele, în opinia unora, nu tocmai obiectiv. Dincolo de toate aceste considerații, nu trebuie uitat că scopul literaturii contemporane perioadei persecuțiilor anticreștine, din primele patru secole, a fost acela de a pune accentul pe valoarea exemplară a martirului, pe mărturie, pentru încurajarea cititorilor. Literatura creștină a acestei perioade se situează în perspectiva luptei escatologice, unde persecuția devine semnul și criteriul celor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că scopul literaturii contemporane perioadei persecuțiilor anticreștine, din primele patru secole, a fost acela de a pune accentul pe valoarea exemplară a martirului, pe mărturie, pentru încurajarea cititorilor. Literatura creștină a acestei perioade se situează în perspectiva luptei escatologice, unde persecuția devine semnul și criteriul celor aleși: prezintă martirul ca fiind un om drept, asuprit de cei nelegiuiți, destinați pedepsei finale. Dezvoltarea literaturii hagiografice, imediat după perioada persecuțiilor, va contribui la dispariția celei mai mari părți a prezentărilor ori a proceselor-verbale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cititorilor. Literatura creștină a acestei perioade se situează în perspectiva luptei escatologice, unde persecuția devine semnul și criteriul celor aleși: prezintă martirul ca fiind un om drept, asuprit de cei nelegiuiți, destinați pedepsei finale. Dezvoltarea literaturii hagiografice, imediat după perioada persecuțiilor, va contribui la dispariția celei mai mari părți a prezentărilor ori a proceselor-verbale ale martirilor în favoarea unor texte stereotip, în care martirii impasibili reușesc să-i înfrunte pe guvernatorii plini de furie. Necesitatea unei atenții sporite asupra acestui ultim aspect
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oferă acesteia din urmă, simultan, coloratura sa specifică. Biserica martirilor a fost fără îndoială o realitate care a dezvoltat o teologie creștină a martiriului (înrădăcinată în iudaism și în discontinuitate cu acesta), unde amplificările îl însoțeau pe cel aflat în persecuții și care îl vor ajuta să studieze conjuncturile cu acestea. Subiectul, prezent în numeroase publicații trecute și recente, oferă posibilitatea unei studieri vaste și a unui efort pe măsură, datorită dificultății la care sunt supuși istoricii actuali, interesați de studiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]