KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

că soții Junek aveau de gând să participe la Marele Premiu al Germaniei cu același Bugatti 35b cu care Elisabeth terminase a cincea la cursa de anul trecut de la Sicilia? Sau că Lya de Putti juca În Charlotte e un pic nebună? O prestație uluitoare, dacă-mi era permis. Apropo de asta, am adăugat pe un ton conspirativ, toamna viitoare Pabst avea să filmeze la Berlin. Momentan căuta o actriță pentru rolul principal. Ridicând sprânceana, am declarat că s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
retrage În ea. — Nu, nu, m-am grăbit să-i explic. Nu putea să-și imagineze că existau oameni care se deghizau, dar care nu-și Închipuiau neapărat că mint? Oameni care, dimpotrivă, se gândeau că astfel se apropie un pic de eul lor adevărat? Dora nu părea prea convinsă. Mă rog, eu zic că e așa, i-am spus, adunând curajul care mi-a mai rămas. Anul trecut, În timpul unei vizite de-ale mele la hotel, mi-ai spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sociale. Nimeni nu era prea tânăr sau prea bătrân, prea ciufulit sau prea urât ca să i se interzică participarea. Indiferent de profesie, aspect fizic sau vârstă; venit, convingeri politice sau religie: toată lumea era binevenită. Cu puțin soare și cu un pic de disciplină se scăpa de inhibiții. Oamenii uitau de indispoziții, Își recăpătau Încrederea și se dedicau minunilor euritmicii. Da, era chiar fantastic! Faptul că cei mai mulți aveau fețele și brațele inferioare bronzate, dar corpul alb ca varul nu avea nici o importanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de contopire cu propriul sex. Soarele de dimineață strălucea orbitor, sunt deci convins că experimentul mi-ar fi reușit dacă n-aș fi băgat palmele sub spate ca să-mi ridic șoldurile. Acest gest nevinovat, schițat doar ca să mă Împingă un pic mai tare În teaca asta strâmtă care-mi solicita atenția, a rupt toată vraja. Brusc, am rămas fără aer. Tulburat și dezumflat, am urmărit cât de repede se transformă cea mai independentă parte a unui corp bărbătesc Într-o bucată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Bine. Îmi dădeam seama că Încă mai sunt În stare să-mi umplu plămânii cu aer și să-mi mișc degetele de la picioare. Capul Îmi era atașat bine de gât, gâtul, de umeri. Excelent. Dar, fiindcă mă simțeam totuși un pic amețit, când m-am Întins după poșetă mi-am schimbat poziția cu grijă. Durerea care mă pătrunse era Îndeajuns de intensă, ca să Înțeleg ce se Întâmplase. Și pot spune că nu era un șoricel mic mic care căuta să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

-nțeles, spune tata. Grozav, n-am ce zice. Bine că n-am apucat să fac liceul, dacă vă scoate pe toți așa grozavi. — Alex, intervine soră-mea cu blândețe - așa e ea -, cu blândețe, fiindcă și ea e deja un pic disperată - ce-ar fi să-ți pui măcar o pereche de pantofi în picioare? — Nici tu nu ești mai brează ca el, Hannah! Dacă nu există Dumnezeu, ce rost mai are să discutăm despre pantofi? — O dată pe an îl rogi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
goișe în jos! Dacă e de rău, de vină-s goimii, dacă-i de bine, e meritul evreilor! Nu pricepeți, dragii mei părinți, din al căror pântec s-ar zice că am răsărit, că o astfel de gândire e un pic barbară? Că, de fapt, nu dați glas decât spaimei voastre? Sunt convins că prima deosebire pe care am învățat-o de la voi n-a fost aceea dintre noapte și zi sau cald și rece, ci dintre goișe și evreiesc! Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
că vrea să vadă și ea cum e o mâncare evreiască adevărată. Până la urmă, maică-mea n-a mai rezistat: — Bine, dom’le, adu-o - dacă e chiar așa căpiată, o să-i dau să mănânce. Să fi rămas el un pic surprins? Cine știe? În orice caz, femeii i s-a pus pe masă o mâncare evreiască. Cred că în viața mea n-am mai auzit la noi în casă cuvântul „evreiesc“ rostit de atâtea ori într-o singură seară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
neliniștea asta, pofta asta de sex să fie o năpastă - sau o performanță? Să fie și una și alta? Posibil. Sau să fie doar un mijloc de evadare din realitate? Uite, cel puțin n-am ajuns, la treizeci și-un pic de ani, legat de mâini și de picioare într-o căsnicie cu o persoană drăguță, al cărei trup a încetat să mă mai intereseze cu adevărat - cel puțin nu trebuie să împart în fiecare seară patul cu cineva pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
te rog - da’ repede! Catapultează-mă odată din rolul fiului pus cu botul pe labe în bancul evreiesc! Nu de alta, dar, la treizeci și trei de ani, începe să devinaă nițel plictisitor! Și mai și hoits, știi, presupune durere, simți un pic de suferință omenească, dacă pot să zic așa - numai că asta-i partea pe care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cinci-șase căcăreze. — Iisuse Hristoase! geme el când îl trezesc ca să mă spăl de școală și își dă seama că e aproape șapte și jumătate și că acolo, jos, în closetul pe care doarme de o oră se găsește, cu un pic de noroc, o măslină furioasă, maronie, cum te-ai aștepta, poate, să iasă din rectul unui iepure - dar în nici un caz din posteriorul unui om care, poftim, trebuie să plece de acasă constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lui Harpo, așteptând să audă de la el ce are de făcut ca să ajungă soția cuiva și mama cuiva. De ce, i se văicărește Maimuța lui Harpo, de ce are ea de-a face întotdeauna numai și numai cu niște căcănari împuțiți, fără pic de suflet, în loc să dea și ea peste un bărbat? Spune-mi, Harpo! Spune-mi ceva! Orice! „Ah, știu că e-n viață“, așa zicea Maimuța, cu trăsăturile ei delicate boțite de durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Korvette’s? — Uite ce, am pus eu problema în stilul meu subtil, treaba asta o faci, mai mult sau mai puțin, tot timpul...? — Ce întrebare-i asta?! Ce căcat vrei să mănânci cu remarca asta?! Ești tot un nemernic fără pic de suflet? Nu-ți trece prin minte că am și sentimente? — Îmi pare rău. Iartă-mă. Dintr-o dată, însă, lacrimile iau locul furiei și indignării. Ce alte dovezi îmi mai trebuiau că fata asta era, în cel mai bun caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
suflet? Nu-ți trece prin minte că am și sentimente? — Îmi pare rău. Iartă-mă. Dintr-o dată, însă, lacrimile iau locul furiei și indignării. Ce alte dovezi îmi mai trebuiau că fata asta era, în cel mai bun caz, un pic dusă cu sorcova? Orice bărbat întreg la minte s-ar fi sculat, de bună seamă, s-ar fi îmbrăcat și s-ar fi cărăbănit dracului cât ai zice pește. Și ar fi zis bogdaproste că a scăpat viu și nevătămat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
după orele de școală și pe care le aruncam, ca să nu fiu nevoit să dau cuiva dintre ai mei explicații în legătură cu ele. Mă numesc Alton Peterson, mă numesc Alton Peterson - Alton Christian Peterson? Sau te pomenești că-mping lucrurile un pic cam departe? Alton C. Peterson? Și atât de tare mă preocupă gândul să nu care cumva să uit cine mi-ar plăcea să fiu, atât de tare ard de nerăbdare să ajung odată la debarcader, s-o găsesc dându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mai veche accidentare la hochei? Am căzut de pe cal în timp ce jucam polo călare după ce fusesem la biserică, la slujba de duminică dimineața - mâncasem prea mulți cârnați la micul dejun, ha, ha, ha!) - încât vârful patinei mele atinge marginea lacului un pic mai devreme decât îmi planificasem și mă trezesc bușindu-mă ca un bolovan de pământul înghețat bocnă, îmi știrbesc un dinte din față și îmi trosnesc protuberanța tibiei. Timp de șase săptămâni stau cu piciorul drept vârât în ghips de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dacă până la cincizeci n-o să mi-o rupă de tot. Ușurel, băi, îmi vine să răcnesc din toți rărunchii. Mai blând în jurul moțului, te rog! - „unșpe, doișpe, treișpe“ și îmi zic în sinea mea Slavă Domnului că mai am un pic și scap - țin-te bine, mai ai patruzeci de secunde - dar, o dată cu ușurarea, vine, desigur, și dezamăgirea, cruntă de tot: asta e, așadar, ceea ce visez eu zi și noapte de la vârsta de treisprezece ani. În sfârșit, nu un măr cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-l analizeze pe unul ca mine! — Ovreiu’ dracu’! urlă ea. Tuciuriule! Nici măcar nu ești în stare să termini dacă nu-ți iei singur zgârciul în mână, jidan găozar de ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Termină odată cu îmbujorarea, îngroapă-ți rușinea, nu mai ești băiețelul cel neascultător al mămichii! Acolo unde-i vorba de apetit, un bărbat sărit de treizeci de ani nu dă socoteală nimănui, decât sieși! Vrei să iei? Iei! Depravează-te un pic, ce Dumnezeu! NU TE MAI NEGA PE TINE ÎNSUȚI! NU MAI NEGA ADEVĂRUL! Da, dar nu trebuie să uităm (să ne plecăm în fața acestei idei), să uităm de „demnitatea“ mea, de respectabilitatea mea. De ce-o să creadă lumea. De ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
averi. Hei, și pe mine mă doare-n cur, Dovlecel, nu m-am mânjit cu ele sau alte chestii din astea care țin de clasa mijlocie! Ah, tu, fată cu corp perfect disproporționat! Tu, opusul manechinului kilometric! N-avea, deci, pic de țâțe; și ce-i cu asta? Firavă ca un fluture la bust, dar dăruită ca o ursoaică mai la vale! Avea rădăcini, asta cred că vreau să sugerez. Avea niște picioare de fotbalist care o legau de pământul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
măsele lor goișe. Zău că da! Săpunul de pe chiuvetă e plin de clăbuci rămași de pe mâinile cuiva. Ale cui? Ale lui Mary? Să pun mâna pe el și să mă spăl sau, poate, să las mai întâi să curgă un pic de apă peste el, ca să fie treaba sigură. Sigură în ce sens? Tăntălăule, te pomenești că-ți trebuie un săpun cu care să speli săpunul! Mă duc în vârful picioarelor spre closet, mă uit lung la el: „Ehei, băiete, iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
locul e curat, imaculat în felul lui antiseptic propriu goiș: întrebarea e dacă mai păstrează căldura vreunui dos de-al Campbell-ilor - al maică-sii! Al lui Mary! Care-i mama lui Iisus Hristos! Ce-ar fi să pun totuși un pic de hârtie pe colac, măcar de dragul familiei mele: nu mă costă nimic, și-apoi, cine-o să mă știe? O să mă așez! Zău! Mă las, deci, în jos și e cald! Tii, am șaptesprezece ani și mă frec cur în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să-mi înfing colții în cuvertură. „Iar are draci conașu’.“ Către sfârșitul anului întâi, lui Kay nu i-a mai venit la un moment dat ciclul, așa că ne-am apucat, cu o încântare plină de însuflețire - dar, interesant lucru, fără pic de panică - să ne facem planuri de căsătorie. Urma să ne oferim serviciile de babysitteri unui cuplu de tineri universitari care prinseseră drag de noi, ei urmau să ne ofere, în schimb, găzduire în camera lor de la mansardă și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în serios. Kay Campbell din Davenport, statul Iowa: — De ce-aș face-o? Strașnică fată! Minunată, isteață, candidă! Mulțumită, vezi bine, așa cum era! Acum îmi dau seama de ce mor unii după câte o femeie! De ce-aș face-o? Fără pic de brutalitate sau nevoia de a se scuza, fără pic de răutate sau superioritate în ton. Numai și numai bun simț, fără ocolișuri. Doar că asta l-a înfuriat pe Portnoy al nostru, l-a scos din pepeni pe Conașu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
aș face-o? Strașnică fată! Minunată, isteață, candidă! Mulțumită, vezi bine, așa cum era! Acum îmi dau seama de ce mor unii după câte o femeie! De ce-aș face-o? Fără pic de brutalitate sau nevoia de a se scuza, fără pic de răutate sau superioritate în ton. Numai și numai bun simț, fără ocolișuri. Doar că asta l-a înfuriat pe Portnoy al nostru, l-a scos din pepeni pe Conașu’ Cu Draci. Cum adică de ce să faci una ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]