2,469 matches
-
infinită”, are drept sistem referențial geometria absolută a transcendenței: „Sunt pelerin pe drumul dublu arcuit, / La două capete ridicat pe ancorele lui...” (Ger valah). Coborât fără voie prin „poarta de miazănoapte” - în acord cu accepția gnostică a transmigrației („M-a picurat din cer opusul zeu / Cu timpul presărat de seu”) -, sufletului, despărțit irevocabil de tărâmul eteric al ideilor, nu îi mai rămâne decât să învețe „să zboare de sus în jos” și să se „joace de-a morții peste vii”, într-
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
să o privească pe buza valurilor.” Un palpit de lirism e perceptibil în notațiile, în maniera lui Ion Vinea, ce aduc senzații provocate de contactul cu elementele: „Ploaia sapă în aer prăpăstii - / până la os te pătrunde delirul rece al peisajului. / Picură a galben clipele astea. Vântul aprinde mari focuri în câmpie / deconspirând tristețea calmă a miriștilor”. Pe alocuri, în Recviem pentru potcovari, bunăoară, fondul de modernism al sensibilității poetului se declară franc: „Nu mai există potcovari. Nu mai există nici cai
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu galben de lămâie; copacii au primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite; în copaci ard galbene flăcări de toamnă; ascultă glasul frunzelor bronzate; zâmbetul bun al bătrânului soare; vântul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de la St. O. Iosif la Ion Barbu, de la Mateiu I. Caragiale la Radu Stanca, bătând cu specială insistență pe clape călinesciene, nu fără a recurge la jonglerii care lui Călinescu îi displăceau (rime funambulești, de exemplu), poetul pastișează cu grație, picurând în surâsul ironic duioșie, alături de admirație. Bunica Beps e un fel de Ghenca, și într-o piesă (Înspre noapte) e portretizată paralel cu aceasta, transcriindu-se, în acest scop, versuri din poemul călinescian. SCRIERI: Zile fierbinți, București, 1955; Calitatea producției
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
mine/ aburindă a simțurilor cetate”. Reușește să găsească o variantă a motivului angelic consonantă cu imaginarul său: „Cu pupile obosite fixezi/ cadența roților dințate/ cum desfac un trup nenăscut,/ jumătate vis, jumătate...// A venit îngerul la cină/ lăsând să-i picure din rană must cald./ Făgăduielile, căldura palmei, haloul/ albastru al cuvintelor sale/ se rostogoleau în urnă, pe încinsul asfalt” (din ciclul În camera căptușită cu plută). R. a publicat împreună cu poeta Magdalena Constantinescu (stabilită la München) volumul Chip nevăzut (2001
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
Înger de lumină, Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de miere,/ beție sacr-a ochilor și-a gândului./ [...] înalță mâni de preot cântăreții,/ aprind în noapte candelabre de imagini/ și-ncrustă șir de nestimate-n pagini,/ poeme smaltă în coclauri și-n paragini/ și nu mai obosesc de
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
decor „dospind de metaforă”. Scherzoul arlechinesc, crochiu de gen predilect, e inițial năstrușnic, cu „piruete pe poante” în „subțioara cerului”, apoi sarcastic, drăcesc, macabru: „Se umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul, „estuar deschis / între două limanuri”, „împărăție dintre
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
a pomezilor de păr și a pudrelor. Turcii o folosesc și în preparatele lor culinare și o duc cu ei la Mecca, în același scop pentru care tămîia e dusă la Roma, în basilica Sfîntului Petru. Unii neguțători de vinuri picură cîțiva stropi de ambră în licorile lor, pentru a le parfuma. Cine ar putea crede că niște doamne și niște domni atît de simandicoși se desfată cu o esență găsită în mațele fetide ale unei balene bolnave? Și totuși așa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Notelor trimite din nou la poetica discursului realist. Romanul polițist trebuie să fie realist în ceea ce privește personajul, decorul și atmosfera. Trebuie să fie un roman despre oameni reali într-o lume reală (Ibidem). Dar asta nu înseamnă că autorul nu poate picura puțină fantezie, chiar dacă ea îngreunează textul romanului. Orice îndepărtare de „premisa de bază” trebuie corectată prin respectarea „literală” a consecințelor ce decurg din ea. Probabil aici se află explicația slabului interes al majorității autorilor de literatură polițistă privind construcția interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos neconvingător, (o poantă!) aproape ironic, despre militantismul poetului la timpul prezent: Mulți flăcăi și de la noi, în zare, Înșelați, zac pe tărâm străin Ochiul rece-al stelelor, uitare Picură puțin câte puțin. Oricum însă, am învins, băieți, Cât de greu ne-ar fi nu ne mai pasă, Sărbătoarea-ntregii tinereți Ne adună-n noua noastră casă!(...) Dragi prieteni nu vă amăgesc, Nu vă spun că morții în războaie Trec
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de paie începând a împinge către coadă boftul vacii. - Treac-o tare, îndemnă Hortolomei. Vita se clătina pe picioare gârâind gaze pe botul cu care mesteca călușul, cu bale înspumate. De după ea se auzi molcuț un scâncet repetat, ca și cum ar fi picurat din streașină. Apoi scâncetul își adăogă glas, prefăcânduse în buhăit ; în cele din urmă rămase un bâzâit ca de bondar care, după cum ar fi mers treaba, putea să înceteze ori să ajungă sughițat. Cu fața murdară de lacrimi, copilul privea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta de somn. Lângă sania cu oplene un bou își lingea arar tovarășul în timp ce acesta, clipocind, tindea grumazul către omăt. Pe urmele sclipitoare rupte de sănii, picuraseră măciulii de fân. Atent în toate părțile, printre ele călca un ciocârlan. în ușa morii ieși un moș cu căciula trasă pe nas și mânecile cojocului împreunate. Privind peste streșina căciulii, căsca, ca mâța, roz și fără dinți, cu mustața
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cărunțind-o cu licheni, trecuse vreme peste moara care se pitea în gropul cu arini. Dar, la sfaturile care se încingeau acolo, îmbătrânea și acuma lumea de mirare. Mai ales când afară cântau ploile, pe măsură ce roata lopăta, timpul se închega, picurând în durata vorbei. Se încrucea tot natul de minunile ce ieșeau la iveală din negura minților iar pomenirea lor se păstra peste generații. Vinerea, prea cinstitul Caliope aducea la măcinat pentru schit o căruță plină de saci. Deși slujea unui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cale afară și se agită morocănoasă. Vocea autoritară a stăpânului o sperie: -Treci în casă, e târziu. Trebuie să te culci odată! Nu mai vagabonda pe străzi! Viola se culcă pe o pernă mică, așezată întrun colț al camerei și picură câteva lacrimi pe cusătura făcută de mână. O doare că vecinul are o prietenă, deși știe că acest lucru este natural și necesar. Înțelege, dar de ea de ce nu se mai ocupă niciun pic? Vrea să facă un plan dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cât locuibile. Fratele mamei tocmai atunci intră pe poartă, venind de la vărul Ionel ce locuia peste drum. Mirel veni direct la masă și întrebă: - Ce faci, Nuța? cine este doamna? Mama îi explică pe scurt situația și mai lăsă să picure câteva lacrimi. Mirel, care era un suflet mare, a fost impresionat și zise: - Tată, nu putem lăsa femeia asta de izbeliște. Dăm totul afară din cele două cămăruțe, astupăm găurile de șobolani și punem la punct ușile și geamurile.Vedem
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
revista. ― Sau uită-te la gura ăsteia. Ai putea să-ți bagi tot capul Înăuntru. Eu Încercam să-mi mai iau un cappuccino. Chelnerii, În uniformele lor austriece, mă ignorau, așa cum ignoră pe toată lumea, iar afară teii galbeni șiroiau și picurau. ― Sau ce zici de Jackie O.? Întrebă Julie, Încă pledând. Avea ochii atât de Îndepărtați că erau practic așezați pe marginile capului. Arăta ca un pește-ciocan. Încerc să pregătesc prin rândurile de mai sus propria mea descriere fizică. Fotografiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
propriul păr. În toaleta de la subsol era un cadru temporal În care mă simțeam mult mai liniștită: nu brambureala din școala de deasupra, ci progresul lent, evoluționar, al Pământului, al vieții vegetale și animale formându-se din mâlul primordial. Robinetele picurau În ritmul lent, inexorabil, al timpului Însuși și eu eram acolo singură, ferită. Ferită de sentimentele mele confuze pentru Obiectul Obscur și ferită, de asemenea, de fragmentele de conversație pe care le auzeam din dormitorul părinților mei. Chiar În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dincolo de peretele dormitorului, care Îmi dăduse pe tot parcursul copilăriei un sentiment de securitate, acum devenise o sursă de anxietate și de panică. Așa că l-am schimbat pe niște pereți de marmură, care aveau ecou numai de la sunetul de apă picurând, de la apa trasă la toaletă sau de la vocea mea citind melodios Iliada. Și când m-am săturat de Homer, am Început să citesc pereții. Ăsta era Încă un punct de atracție al toaletei de la subsol. Era acoperită cu graffiti. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cruce și se așeza la locul ei unde rămânea Înțepenită până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de iulie. Tămâia ridicându-se cu un miros sfâșietor, ca speranțele deșarte. Înăuntru (afară burnița) miros de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din câte-mi amintesc. Nu era. Am ajuns acolo cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai era. Ne-am Înghesuit geamantanele În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zora și cu mine eram În vestiar, păstrând tradiția (termos și marijuana). În costumul de sirenă, Z. nu prea putea să se miște și stătea Întinsă pe canapea, ca o odaliscă din zodia Peștilor. Coada Îi atârna peste brațele canapelei, picurând. În partea de sus avea un tricou cu fotografia lui Emily Dickinson. În vestiar se auzeau sunete din bazin. Bob Presto ajunsese În punctul culminant al poveștii: ― Doamnelor și domnilor, sunteți gata pentru o experiență electrizantă? Zora și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îndepărtat al lui Napoleon? M-am uitat la Vladimir, sperând să mă lumineze, dar el îmi întâlni privirea și și-o îndreptă pe a lui asupra Anei. Ana. Iarăși Ana. Ce-i cu fata asta? Cerul începuse să plângă. Afară picura încet, încet... preludiul unei tragedii. Am simțit răcoarea ploii și știam că nu se va termina prea curând. Răspunsul final e nu? Răspunsul final e nu, zise și el pecetluind viețile din liceu. Deci eram în război. Negocierile au eșuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atât de simplu? Chiar a murit... eu l-am omorât! Felicitări! El chiar era mândru de mine, pe când eu mă simțeam contaminat de ceva inexplicabil. Mă simțeam murdar pe mâini, roșu, plin de sânge care se scurge spre degete și picura pe dalele îngălbenite de vreme. Atât de mizerabil! M-am uitat la ele. Și totuși... mâinile mele erau la fel de curate ca atunci când am intrat în subsol. Erau palide spre cristalin și venele îmi erau de un albastru înghețat. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să merg pe jos. Pavajul lucea. Mașina neagră se depărtă, ducându-i la Clermont-Ferrand pe Lecoeur și Pélardeau. Maigret Își aprinse pipa și Își băgă mâinile În buzunare. Nu era frig, dar, din cauza furtunii, termometrul coborâse cu câteva grade. Apa picura din cei doi arbuști care străjuiau ușa hotelului Bérézina. În sfârșit, ai venit! exclamă doamna Maigret, coborând din pat să-l Întâmpine. Am visat că erai la biroul tău de la Paris, luai un interogatoriu care nu se mai sfârșea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
în terenuri luxuoase, unde fiecare încearcă din răsputeri să-și etaleze opulența. Se indispune. Și Narcissus al lui și-a ieșit din minți din cauza bucății de pământ pe care o au dincolo de Esquilin. Vecinătatea cu grădinile lui Maecenas i-a picurat otravă în suflet. Nu mai vrea să cultive zarzavaturi, cum au făcut dintotdeauna. Se zbate să o schimbe într-un fel de tărâm fermecat, cu peșteri, stânci sălbatice și alte bazaconii. Visează cu ochii deschiși la gră dinile Hespe ridelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]