14,398 matches
-
lui de sclavi va fi crescut suficient ca număr, avea să se declare independentă, căci nu pricepea de ce trebuia să accepte autoritatea regelui Spaniei cînd, probabil, pomenitul rege - oricine ar fi fost el - nu avea nici măcar noțiunea existenței acelei insule pierdute. Dar asta era Încă departe, după cum știa foarte bine. Avea nevoie de oameni și de arme, ca de altminteri și de o șiretenie ieșită din comun, pentru a transforma acea stîncă mare, pustie și găinățată de păsări Într-un refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără ascunzișuri, acele aberante degradări pe care luptase atît de mult să le ascundă de ea Însăși și de restul lumii. Captivitatea ei, așa goală și Înlănțuită cum era, supusă unei lepădături de om În mijlocul unei peșteri de pe o insulă pierdută, era, fără Îndoială, limita cea mai de jos a degradării, Însă, odată atins acest punct, se simțea În stare să găsească Într-o zi o poziție de echilibru Între autenticitatea instinctelor sale și o formă de existență aparent normală. Prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cabotaj, dar de data asta cu zece bărbați Înarmați la bord. Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să-l aducă la Guayaquil spre a fi supus unui interogatoriu și să caute pe stînca solitară vreo urmă a pierdutei nave. Madeleine și Río Branco, din care se descoperiseră urme, naufragiaseră, la fel de misterios, cam la aceleași date și În aceeași zonă, la fel ca María Alejandra, o balenieră despre care iarăși nu aveau vești. Nu era prin urmare cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de care depinde Însăși viața lui. Baleniera, Între timp, devia foarte Încet spre nord-est, dar Oberlus știa asta și nu părea să dea importanță faptului, pentru că, recăpătîndu-și forțele, avea să pună din nou mîna pe vâsle și să recupereze terenul pierdut; avea să continue să vîslească, neobosit, pînă la mult visatul țărtm peruan. Oricît de departe ar fi fost purtați, În oricît de multe capcane ar fi Încercat să-l prindă zeii din Olimp și oricît de mult i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-n clasa noastră. Trebuie doar să-nveți să aplici fardul mai cu zgârcenie. Ne priveam în oglinda unei mese de toaletă, un rând triplu de nime-n drum observându-ne dindărăt. — Uite-așa, scumpo, ziceam și-i dădeam un burețel. Pierdut. Și Evie se punea pe plâns. Orice emoție ai avea dă imediat pe dinafară în fața unui public numeros. Râs sau lacrimi, nu-i cale de mijloc. Tigrii ăia de la zoo, ei trebuie că trăiesc permanent într-o operetă uriașă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am născut. Atotputernicia Sa îmi dă imediat un nume nou, un nou trecut. Îmi inventează un alt viitor fără nici o altă legătură decât cu ea, un cult numai al ei. — Numele tău e Daisy St. Patience, îmi zice. Ești moștenitoarea pierdută a Casei de St. Patience, atelierul de très haute couture, iar în sezonul ăsta facem pălării, zice. Pălării cu văluri. O întreb: — Jsfssjf ciacb sxi? — Descinzi din sânge aristocrat francez pe fugă, zice Brandy. — Gwdcn aixa gklgfnv? — Ai crescut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Nu vezi copii mai mari de zece ani făcând treaba asta, zice Brandy, pentru că până atunci majoritatea orbesc. Numai vălul pe care Brandy îl scoate din coș trebuie să aibă trei metri pătrați. Prețioasa vedere a tuturor copilașilor ălora scumpi, pierdută. Prețioasele zile ale copilăriei lor fragile irosite scoțând cu penseta firișoare de mătase. Dă-mi milă. Flash. Dă-mi empatie. Flash. O, cât mi-aș dori să-mi pot face sărmana inimă să explodeze. Zic: — Vswf siws cm eiuvn sincs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
salvat. Isidor Bercu a inițiat chiar o serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios, de la Comana la Vladia să cumpere cu cîțiva lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul Bercu le aducea chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și italieniză, încît nimeni nu putu să se supere pentru năvala sa. Cînd a ajuns în salon constată că Bîlbîie era în spatele său, ca o umbră. N-ar fi dorit asta, prezența lui îl tulbura, așa cum te tulbură un lucru pierdut care îți iese în cale, pe neașteptate, într-un loc nou, în care n-ai mai fost niciodată. Chelneri închiriați de la Athénée și de la Capsa, printre care se amestecau feciorii de casă ai lui Cantacuzino, toți rotunjori și bărnaci, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici un bine, nu aduce nici un folos. Și, atunci, de ce să ții cu tot dinadinsul de ceva care nu-ți este folositor, ba, dimpotrivă, te sîcîie și te chinuie numai prin faptul că există! Știa că e o cruciadă singuratică, dinainte pierdută, ca toate cruciadele și mai ales nepotrivită, total nepotrivită pentru un inspector al Serviciului. Dacă voia să-și facă treaba lui de om de încredere al lui Mihail, numai așa putea să o facă, amestecând binele cu minciuna, adevărul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă nu este oprit înainte de a se petrece nu va mai putea fi oprit niciodată. Iar eu nu mai am timp să aștept. Dacă mai trec două-trei zile își vor da seama ce hram port și voi fi un om pierdut. Nu mort, nu fac ăștia prostii din astea, să lichideze un om al Serviciului înainte de a da ei lovitura. O să o facă după aceea, dacă va fi nevoie. Dar voi fi pierdut deoarece nu voi mai afla nimic. Absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unei tanchete: "Au luat-o în serios domnii, își zise în gînd. Mîine dimineață vom afla și lista arestaților, va fi un proces, ziarele vor scrie din plin și așa va trece anul. Oricum, e un an cîștigat, nu unul pierdut." Oricît s-a străduit, pînă la urmă n-a reușit să nu-și pună întrebarea de care se temea cel mai mult "și cîți ani mai pot fi cîștigați așa, unul cîte unul?" De undeva, din întuneric, i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit când se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva realizatorilor Enciclopediei, reprezintă un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfârtecat, poate rugăciunea lui, cântarea‑i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să‑și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
exclama Tapú Tetuanúi, arătând spre un bolovan. Și aici sunt urme de sânge. Să căutăm ghioaga. Am aruncat-o pe undeva pe-aici, prin boscheții ăștia. Nu le veni ușor s-o găsească, însă, cănd reușiră, înțeleseră că merită timpul pierdut. Acum, la lumina zilei, isi dădură seama că nu era vorba de o simplă armă de atac, făcută din lemn sau din os de balenă. Era o ghioaga nemaivăzuta, căci în afară de desenele stranii care se puteau observa pe suprafața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deosebește cu nimic de celelalte. În fine, când am reușit să părăsesc acel curent care ma împingea spre nord, îndreptând piroga spre locul unde, după calculele mele, trebuia să fi rămas Bora Bora, vânturile m-au condus spre o insulă pierdută și solitara, locul cel mai dezolant pe care l-a creat vreodată Taaroa, probabil într-un moment de neglijență, insă locuitorii ei erau de părere că e frumoasă și o considerau, si ei, Buricul Lumii. —Era faimoasa insula a uriașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care il ridicaseră din câteva resturi ale naufragiului se mai aflau încă o femeie și doi bărbați care agonizau. Trebuia să fi trecut mai mult de o lună de când Sân Juan Nepomuceno eșuase, în plină noapte, pe acea insulița pierdută în mijlocul oceanului și se putea spune ca plecase la drum într-un ceas rău, căci probabil nu există, de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
baracudele“ îi descopereau, în scurt timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi, ca și cum s-ar fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea insula pierdută în Pacific, iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pisica Directoarei Tăgadă, care-și lasă părul peste tot. O fantomă. Vom pune o fantomă în vechiul teatru pentru a construi povestea, pentru a face loc efectelor speciale. O, locul îl vom bântui noi înșine, îl vom umple cu suflete pierdute. Ne vom transforma viețile într-o groaznică aventură. O poveste de groază adevărată, cu sfârșit fericit. Un chin căruia îi vom supraviețui pentru a povesti. Cu unele excepții: Lady Zdreanță, cu soțul ei mort pe deget. Miss America, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unchiului Vali, un copil suplu, înalt și molcom, privi obiectul din fața sa cu expresia omului pus să lingă sare. Rugat să urce pe încrengătura metalică, înghiți în sec. Începu, apoi, plimbarea în urma celeilalte biciclete. Luana intră în casă cu sufletul pierdut. Nici un lucru nu o vrăjise într-atât. Își dorise, desigur, tot felul de jucării pe care, mai apoi, le împrăștiase prin toată curtea și nu le mai găsise. Mama îi cumpăra orice. Părinte ce întruchipa doi în unul, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
conștiința gândului că ea va sta, acolo sus, numai în vis. * * * Aglomerația de ființe care pe cei mai mulți îi sufoca, pentru micuța Luana era imperios necesară. La prânz, când toți dormeau și curtea se afunda într-o tăcere îndărătnică, se simțea pierdută. Nu suporta singurătatea. Acest somn la orele amiezii îi fura agitația din jur și-o arunca într-o inactivitate bolnăvicioasă. Se așeza în iarba din curte și privea cerul, căutând să-și piardă amorțeala în alunecarea piezișă a norilor. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce le mai lipsește la astea două? Să se ia în brațe și să înceapă să danseze. Și-au bătut joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe baza evenimentelor, să aducă completări din lecturile suplimentare. Niciodată ochii Luanei nu priviră mai mirați. Ce comentarii? Care lecturi suplimentare? I-ar fi povestit, cu dragă inimă, ultimul roman citit dar nu credea că profesorul dorește asta. Înțelegând privirea pierdută a fetei, el o rugă să se așeze și-i dădu, cu nonșalanță, nota patru. Luana plânse ziua întreagă. Jură că se va retrage de la școală, că nu se simțea în stare să facă față unor astfel de cerințe. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ceru ajutorul lui Dali. Bărbatul luă legătura cu medicii și rezolvă problema în modul cel mai elegant cu putință, dând dovadă de un deosebit interes față de soarta nepoatei. La ieșirea din spital Luana cântărea treizeci și șapte de kilograme, arăta pierdută și ascundea în suflet un profund resentiment față de toți aceia care purtau halat alb. Reîntâlnirea cu colegii a fost peste așteptări. Au primit-o cu o atenție și grijă deosebite. Văzând-o atât de slabă și plăpândă, băieții o ajutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]