7,636 matches
-
Întreg - Parte, și, la celălalt pol, poezia-descântec de scoatere a fluidului-de- idei din urechi, setea de a plonja în real a copilului universal («I / ... / Numai greutatea-i grea / numai roata se-nvârtea / în ieri și-n alaltăieri... / Suflete, mai bine pieri. // Vreau să te-aud, să te adulmec, să te gust, / o, lucrul veșnic / sculptat de mine numai bust / și în cuvinte. // Dar nu pot nu e spart timpanul / prin care curg anomalii, / numite ora, ziua, anul / sau nenumite. Urechea mea
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re'nviu luminos din el că Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!” Oda (în metru antic) ~ Mihai Eminescu, 1883
DIN NOU DESPRE EMINESCU de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363752_a_365081]
-
indicatoare, i-a pus capăt tata, de la bun început, cu un soi de mândrie pe care atunci n-am priceput-o: „Strada poartă numele unei cote din Moldova, unde s-au dat lupte grele în Primul Mondial, și unde au pierit 14.000 de ostași români. A curs mult sânge românesc, dar dușmanul austro-ungar a fost înfrânt. S-a ridicat acolo și un loc de pomenire. O să înțelegi tu când vei fi mai mare”. Uneori, sâmbăta seara, împreună cu părinții, mergeam în
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secată a vieții mele triste Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
meu de joc, Unde -așteptarea ta mă prinde de mijloc? Nu sunt decât o umbră, un vis , o hologramă Și mă dezintegrez de dragoste și teamă. O clipă simt că zbor cu brațele spre cer, Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. Îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. Îmi împietrește seva ce-adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze
CAMELEONICĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364744_a_366073]
-
și prieteni, între vecini și vecini, pe cântec nu l-au putut aresta grănicerii! Femeile frumoase, cântărețele și cântăreții Moldovei și Bucovinei, farmecul și cântecul lor au existat din vechile timpuri ale țării întregi până azi și n-au să piară...! Putem arăta cu dovadă aceasta pe Viorica Macovei, ea e o principesă frumoasă la chip și încă și mai înfrumusețată și de haruri! Cântă de se-opresc rândunicile sub streșini și se miră că o fată frumoasă le-a mistuit
VIORICA MACOVEI. TRANDAFIRUL ŢĂRII DE SUS ŞI MOLDOVEI DE LA RĂSĂRIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364756_a_366085]
-
bine-n rugăciune petale culegând pășind mărunt pe cale cu pas ca de furnici mister-om înțelege când om pleca la cer și-om fi și noi o floare în mâna grea de Tată ne va iubi cu milă speranțele nu pier când îți dorești o soartă de ură nepătată 20.04.2014 într-un spectacol sunt clovnul mut în propria mea viață joc roluri într-un teatru de coșmar mă sperii când am adevăru-n față sau beau din cupa plină cu
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CUVÂNTUL CE ALINĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1302 din 25 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cuvântul tău e dulce, Din el picură miere.. Liniștea îmi aduce,, Cu el durerea piere. Nu știu ce ești, nici cine, Dar ți-am sorbit cuvântul, Ce-i hrană pentru mine, Și îmi redă avântul. Eu l-am simțit aproape, Mi-a îndulcit amarul, Iar lacrima din pleoape, Cu el îmi stinge jarul. El oblojește rana, Făcută
CUVÂNTUL CE ALINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349496_a_350825]
-
pașoptismului luceferist, de tristă întunecime. Cu o ageră privire de șoim orb, vede râma la cinci metri în ogorul «Constelațiilor diamantine» și decretează, de la înălțimea micimii sale, că această revistă este, cităm: «zdreanță publicistică» și că ar trebui să-i «piară sămânța!». O asemenea pornire de discriminare, până la stârpire, rar ne-a fost dat să întâlnim! Încă de la primii pași ai revistei, ne-am mărturisit intenția de a nu fi rivali, în demersul nostru cultural, ci, cu toată dragostea, complementari. Tocmai
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
mici „ pe la mamaie și pe la tataie ”. Și el, și noi, ne mai ogoiam sufletul povestind necazurile. Ne astâmpăram și dorul de cel pierdut. A trecut ceva timp la mijloc. Când s-a dus și el, am simțit că bunicul a pierit cu totul. Era internat de două săptămâni într-un spital mare din oraș. De fiecare dată când cineva din famile e bolnav, delegatul e mama. De toți se îngrijește; îi duce la spital ( cunoaște doctorii și majoritatea medicamentelor, în tinerețe
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
Nici nu îi băgăm în seamă... Nu cerșesc nicicând răsplată, Nu au suflet bocitor Dacă îmbătrânesc vreodată Și ne cheamă-n ajutor! Cât i-avem în zarea minții, Dincolo de ea, în cer, Ce frumoși ne sunt părinții, Niciodată ei nu pier! Referință Bibliografică: Părinții... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 938, Anul III, 26 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PĂRINŢII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349643_a_350972]
-
răspuns. ”Niciodată”. ”Prea bine”. Luă o pauză de câteva momente, cântărind atent ce avea să spună și ce atitudine avea să adopte. N-ar trebui să mă amestec. Dar am avut și eu o cunoștință pe Planeta Iepurilor, care a pierit în dezastrul provocat de Hira. Conștiința îmi spune că trebuie să te ajut măcar să pornești cu șanse egale”. Am răsuflat ușurat. ”Mulțumesc, bătrâne Ji Yan. Am să îți rămân veșnic îndatorat”. Îmi făcu un semn scurt cu mâna să îl
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
fără teama de a ne pierde. Știind că, în final, vom găsi ieșirea mult râvnită. Totul este să nu ne alimentăm cu ură, cu distrugere de sine și de aproape. Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție. Altfel, totul va pieri... Deborah, mă asculți? Sunt aici, lângă tine. Aproape. Fierbinte. Viu. M-a îmbrățișat cu pasiune, lipindu-se de mine ca o mică vietate speriată. Apoi trupurile noastre s-au contopit, într-o oră a uitării, a eliberării. A fascinației. "OK
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
pe lângă mine, prin mine, încet, alunecos, rece, ca atingerea unui șarpe... Blestemul șarpelui. Voi rămâne golit de viață, translucid, mort. Voi plonja într-o altă lume - cea pe care nu mi-am dorit-o niciodată. Cea în care tu ai pierit. E o groază inumană, paralizantă... "Care dintre voi...", am început, nesigur. "Care dintre voi a visat că m-am întâlnit cu o altă fată, o aristocrată negresă, dar nu mi-a mai dezvăluit urmarea, întrucât am dorit ca tragedia să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
făcut în trecut sau în prezent, orice lucru necugetat comis din teama că ne-am putea distruge viitorul... ceea ce, de altfel, se și întâmplă, într-un act de o echitate mai adâncă decât putem noi să pricepem. Gândurile noastre nu pier... Nici intențiile - și, cu atât mai puțin, faptele. Totul e să le înnobilăm prin iubire. Prin credință adevărată. Prin altruism. Fata cu vioara mă aștepta, după o scurtă reprezentație în fața unui public improvizat. Avea o mică pălărioară de soare, ceea ce
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
confruntăm cu trecerea în aria adevăratei necesități de supraviețuire imediată, uneori dobândită în scurt timp, alteori angajată pe un termen lung. Natura, cât și istoria, ne-a arătat și continuă să ne arate că cei care nu luptă, cei slabi pier. Legislații binevoitoare, milă, ideologie nouă, nu pot inversa această lege. Se poate obține o păsuire - bună și ea -, dar nu o victorie. Se pune întrebarea: Cum trebuie acționat pentru supraviețuirea biologică, în mod barbar sau civilizat? O perioadă din istoria
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
Într-o lume a pornografiei, a drogurilor și a violenței. O sarcină aparent imposibilă, dar îmi simțeam publicul, inca viu, transpus, ardent. Zi de zi, aceeași intersecție, aceiași actori... și totuși alții. Mereu va fi ceva nou, chiar dacă lumea va pieri, va mai exista timp pentru a se naște un curcubeu... Sunt sărac, murdar, singur. Va ofer gratuit spectacolul, chiar dacă primesc cu recunoștință câteva bancnote mai curând simbolice decât că un ajutor material... Încerc să nu am alt orgoliu decât acela
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
cu Creatorul sau... Înțelegeți asta? Înțelegeți câtă nevoie am de voi, de a ști că am pătruns în sufletele voastre? De a putea împlini visul? Este un vis mirific, ezoteric, trăind într-o lume translucida... Dar abandonat în singurătate, vă pieri. O fată trece zilnic pe lângă mine. Îmi asculta demonstrația, apoi îmi întinde o bancnotă uzata. Nu i-am putut privi chipul, fiindcă mereu sunt în tranșă, departe, iar apropierea ei nu durează mai mult de o secundă... Astăzi... ce zi
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
lume, un lucru teribil: se pot da reprezentații grotești cu tribune pline, cerând mai mult si mai mult, asemeni arenelor în care luptau gladiatorii, sau spectacole sublime, aproape divine, în fața unor săli goale. Însă dacă sălile rămân goale, artistul va pieri. Va sfârși devorat de propriile-i pătimi și de nimicnicia lumii, ca un biet nebun. Pentru a se înalță cu adevarat, pentru a-și depăși condiția și a sorbi din elixirul nemuririi, are nevoie de spectatori autentici, entuziaști, însetați de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
fără teama de a ne pierde. Știind că, în final, vom găsi ieșirea mult râvnită. Totul este să nu ne alimentăm cu ură, cu distrugere de sine și de aproape. Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție. Altfel, totul va pieri... Deborah, mă asculți? Sunt aici, lângă tine. Aproape. Fierbinte. Viu. Citește mai mult A iubi cu pasiune... a devora infinitul din tine și din celălalt, a crede în magia contopirii mai mult decât în aparența banală și, în fapt, înșelătoare
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
fără teama de a ne pierde. Știind că, în final, vom găsi ieșirea mult râvnită. Totul este să nu ne alimentăm cu ură, cu distrugere de sine și de aproape. Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție. Altfel, totul va pieri...Deborah, mă asculți? Sunt aici, lângă tine. Aproape. Fierbinte. Viu.... VIII. ULTIMUL DANS CU REGINA ȚIGANILOR (II), de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Inima îmi bătea nebunește. Peste câteva minute doar, mă voi
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Pitoresc > VIAȚA NOASTRĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 870 din 19 mai 2013 Toate Articolele Autorului viața noastră e pe cale trecătoare ca o boare precum apa din izvoare ce curge mereu la vale azi ori mâine tot pierim plini de griji și de răsfățuri viața nu se ține-n hățuri se oprește-n țintirim. trecem cu ultimii cai printre foc și prin cenușă închizând ultima ușă în fanfare și alai. doar acolo-n iad sau rai graiurile noastre
VIAŢA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350395_a_351724]
-
cer. Apoi nu mai pot să coboare și noi citim prin ziare: Ne mor poeții!” Dar cui îi mai pasă de un bătrân mesager?! Mi-a spus un înger odată: Poeții nu mor niciodată! Sunt mai vii, versul curat nu piere, e dăltuit pe cruce; Copii fiind, și părinți, li-i dor acut de mamă și tată; În lume nu-i leac pentru dor, de-aceea poetul se duce! Mi-a spus un înger odată: Poeții niciodată nu mor! Ei pleacă
MI-A SPUS UN ÎNGER ODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350420_a_351749]
-
ai înveșmântat. De-am rătăcit prin razele de lună Cu sufletul de tine înbătat, E pentru că făcut-am din minciună, Iluzia iubirii ce-am visat. Eu nu regret că am fugit de tine Și nu regret nici clipa ce-a pierit. Acum sunt fericită, mă simt bine, N-a fost decât un vis neîmplinit. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: VISUL NEÎNPLINIT / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019, Anul VI, 11 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru
VISUL NEÎNPLINIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350454_a_351783]
-
a îndurării. Implor Azi clemența și îngeri protectori Nu pot să accept paharul, voi sta sub ninsori Până când sufletu- mi, atent curățat Se va fi -nvrednicit, iertat, fără păcat, Să -și îndoaie genunchii spre Cer Rostind adevăruri adânci ce nu pier Despre iubire, familie, glasul sângelui Lăsate ca mreajă, capcană, biet omului Aruncat pe pământ să ispășeasc-o vină Pe care n- o -nțelege când viața îi pare senină. Frământat doar de griji banale, abil carusel Al iluziilor încă vii, ajustate rebel
VOI STA SUB NINSORI... de DANIA BADEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350455_a_351784]