22,633 matches
-
eroism și sacrificiu de sine în numele unei datorii superioare față de Reich. Sau invocînd ideea de destin, a unei misiuni sacre, a unei curățiri morale prin extirparea răului reprezentat de evrei. Există șocante coincidențe de limbaj între discursul unui Himmler, de pildă, și cel al lui Lenin, dincolo de toate modificările de accent sau nuanță. Falsificarea binelui în comunism se face, sugerează Besançon, cu sprijinul unei mai elaborate pedagogii a minciunii, care speculează mai puțin un jargon misionarist cît un scientism care echivalează
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
descrescătoare: 1. Constantin Brâncusi, 2. George Enescu, 3. Nicolae Iorga, 4. Mircea Eliade, 5. Eugen Ionesco, 6. Ion I.C. Brătianu, 7. Lucian Blaga, 8. Emil Cioran. Dacă în cazul mileniului, lucrurile sînt clare, deși există cîteva denivelări (este ciudat, de pildă, faptul ca Ștefan cel Mare l-a depășit pe Mihai Viteazul, desi cel din urmă are o importanță strategică mai mare la nivelul unității românești), "Românul secolului" a surprins cel puțin prin absența regelui Ferdinand și prin unanimitatea strivitoare a
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
reține informații, obligîndu-ne să le "ștergem" de îndată ce ne-am folosit de ele. De altfel, trăim într-o cultură a uitării, mai degrabă decît a amintirii, ne avertizează Todorov, citînd, evident, celebrul mit al scrisului. În societățile occidentale știință este, de pildă, poate mai mult decît orice alt domeniu de manifestare a gîndirii, un spațiu în care memoria nu are multe prerogative. A face știință înseamnă, pentru cei mai mulți cercetători contemporani, a observa, a măsura, a calcula, a emite și verifică ipoteze, operațiuni
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
a concepe prezentul și viitorul. Matematică însăși e bazată masiv pe memorie, pentru că nu poți opera calcule minimale fără a fi reținut în prealabil un numar de reguli, axiome, teoreme, formule. Dar e o memorie impersonala, în măsura în care tabla înmulțirii, de pildă, greu ar putea determina o viziune asupra vieții. Altfel e memoria istoriei, sau cea a geografiei, pentru că oricît de livresca ar fi, stabilește o conexiune între identitatea individului și identitatea colectivă. Problemă acestor materii, așa cum sînt predate ele în școală
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
model pentru a înțelege situații noi, cu actori diferiți. Rezultatele analogiei sînt dublu-fericite, crede autorul: pe de o parte ea funcționează terapeutic, dezamorsînd propria mea suferință prin obiectivizarea ei, pe de altă parte îmi permite să fac din evenimentul amintit pildă, si astfel sursă de cunoaștere. Numai în virtutea rememorării exemplare poate trecutul servi pentru înțelegerea prezentului, în măsura în care oferă posibilitatea unei înțelegeri a stărilor de fapt dincolo de cauzalități și contiguități evidente ori directe. David Rousset, fost deținut politic deportat la Buchenwald a
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
doar Dicționarul de cuvinte recente, de Florica Dimitrescu, ed. a II-a, 1997, înregistrează sintagma telefonie (mobilă) celulară, cu citate din presa din anii 1992-1993. Valoarea simbolică a obiectului generează deja și interpretări expresive: cuvîntul care îl denumește e de pildă pus pe același plan cu un cuvînt familiar mai vechi, pentru a sugera contextual amestecul balcanic dintre Orient și Occident: "indivizi... încarcați de ghiuluri și celulare" - "România liberă" 2294, 1997, 3). și mai semnificativă e apariția unui termen glumeț, colocvial
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
anilor ^60-^70, care formează un fel de baraj axiologic, inducînd sentimentul unei trepte superioare, pe care ar monopoliza-o. N-ar provoca oare uimire, în opinia publică în care a fost inculcat tabloul ierarhiei cu pricina, afirmația că, de pildă, Emil Brumaru nu e cu nimic mai prejos decît Marin Sorescu, că alături de Ioan Alexandru ar putea sta Cezar Ivănescu iar un Constantin Abălută nu se cuvine a fi tratat mai prejos decît Ion Gheorghe, Cezar Baltag sau... Nichita Stănescu
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
sau cum? Timpul lucrează pe un sistem nervos care nu este de oțel... - Dumneavoastră sînteți unul din cei care nu au făcut compromisuri de nici un fel. Ce resort lăuntric credeți că-l împinge pe om spre compromis? - Prudență excesivă, de pildă, poate fi uneori cheia compromisurilor. O prudență excesivă, care încă mai continua. Am fost indignat de un telefon recent, la care un necunoscut mă laudă grozav. L-am intrebat de unde vorbește. Se află la München și tocmai se întorcea în
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
și acum și a însemnat dintotdeauna: o fază de tranziție pînă la momentul întoarcerii Acasă. Eu așa gîndesc și din acest motiv am destule probleme cu cei din jurul meu, care mă critică mereu că fac lucrurile altfel decît ei. De pildă, eu am un pașaport de azilant care-mi da toate drepturile, minus pe cele politice. Nu pot candida politic, nu pot vota. Nu am renunțat însă la cetățenia română. Mi-ar fi rușine să răspund, într-o germană aproximativa, că
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
și atîția purtători da condeiu... * Cît scriseră la vremea lor ori vorbiră ziariștii și oratorii în fel de fel de ocaziuni începînd cu aceea de cînd avurăm și noi parleament și parleamentari, nici unul nu se găsi a zice, de-o pildă, că azi, pe străzi, în preajma alegerilor și în toiul îndoielilor de tot fielul cetățenii umblă că neste rătăciți și posomoriți de vin... Ce ocaziune mai nimerita decît sumitul americănesc unde se buluciră atîția și atîția voievozi și dragomani, ori căpetenii
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
gramaticii mai tinerei și școliți mai încoace la Fanar îi ziceau cu i de la Ion, adecă firman, si cică așa avea a scrie și viitorimea, cum ar fi fost ea după atîta urgie scrisă ori nescrisa, ori măcar zisă. De pildă, gramaticii aceia răi de gură și nelegați în lanț, lătrînd pe la ostrețe încoace si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii săi numai petice, - burliconosul și manglahaua, - ptiu!, că-mi veni cu amar în gură, - ptiu! - să
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
mărturiilor. Piața literară românească e o dovadă clară în această privință. Alt fenomen este că Vestul a pătruns mai adînc în zona culturii de masă decît în a aceleia de elită. Influențele străine care odinioară afectau exclusiv elitele (structuralismul, de pildă, a constituit o astfel de influență în anii '60 și '70 la noi) par a se dirija astăzi în direcția opusă. Cultura populară este din ce in ce mai omogena pe continent. Ce se întîmplă cu aceea superioară e greu de spus. Procesul de
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
niște droguri, pentru efectul lor narcotic care ne permite să supraviețuim într-o lume reală oribilă, pe care nu mai sîntem în stare să o vedem. Teoria lui Baudrillard e sprijinită în mare măsură pe exemple din America, ca de pildă Disneyland-ul că mostră esențială a unei strategii de mascare și simulare, ori Las Vegasul ca simbol al paradigmei imaginii înșelătoare și seductive. Și exemplele lui Leach provin tot din spațiul american, cărora le aplică însă o grilă teoretică europeană, în
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
culinare - sau, poate, modul de consumare. S-ar mai putea dezvolta și ipoteze asupra viziunii practice și eficiente a existenței, ba poate chiar asupra unei mentalități consumiste. Evident, rolul antropologic și cultural al hranei e reflectat în orice limbă, de pildă în metaforele mîncatului și ale foamei, ori în desemnările alterității, ale străinilor, pe baza hranei consumate. În cazul de la care am pornit, domină totuși, în mod destul de probabil, efectul glumeț și ușor depreciativ al obiceiurilor alimentare folosite că metonimie cognitivă
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
această șansă (pe care fiecare o are și pe care cei mai multi o ignoră) pe chipul omului, al "larvei" programate să zboare, căutînd acolo, în detaliul adesea insignifiant, configurația ființei lăuntrice, aceea care secretă (sau nu!) aripile. Așa se întîmplă, de pildă, cu Vasile Dalailama din proza În falia neagră se iveste-un picior, cu Pepa din Pepa și Piti, cu Darly din Un Funès pictat de Daumier, cu Firfirica din Încă un Martini, te rog! etc. Iată: "Îl văd venind, nări
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
era unul și același. Erau sumedenii, avînd caracteristici diferite; însă dl. Sache, în calitatea lui străveche de jurist, avea obiceiul să lipească un nume sau un numar pe figură criminalului, sau a persoanei, uneori îi dădea și porecle, ca de pildă numele pomenit adineauri, ce nu era chiar o poreclă, dar te trimitea cu gîndul la unul din cavalerii legendari participanți la nu mai putina masă rotundă a regelui mitic. Mitic, dar pișca, al naibii!... Auzise dl. Sache că Wagner nu
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
a regelui mitic. Mitic, dar pișca, al naibii!... Auzise dl. Sache că Wagner nu-i place țintarului Arthur, si punea toată noaptea la Wagner, de sprei neputînd uză în ultima vreme deoarece suferea de astma. Avea și planuri diabolice. De pildă, aștepta cît aștepta să se manifeste, pe urmă auzindu-l tăcînd, aprindea brusc lumină și cu pliciul sau chinezesc îl lipea cu o lovitură de peretele bleu mereu văruit de coana Săftica. Dacă vreun cîine se apropia de el gudurîndu-se
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
și-a respectat contractul, Ion Caraion a fost redat literaturii române, a publicat un numar respectabil de volume, nivelul de trai i-a fost onorabil. I-a văzut lumina tiparului și un Jurnal cu excepționale pagini de polemică - cele, de pildă, în care replică Mariei Banus că dacă cineva n-are voie să se plângă de marginalizare ea este, mi s-au părut antologice și geniale. În mod cert, literatura noastră a câștigat de pe urma pactului. Starea morală a celui care semnase
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
A pune pe seama războiului o inspirație damnata nu convinge. Este chemată la tribunal condiția umană însăși. Un filon de răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară, comunicativa, indică cert o fire scindata, măi abrupt decât, de pildă, la Tudor Arghezi. Și cu efecte, estetic, măi disonante. Clientul său de ocazie, care i-a marcat destinul, Securitatea, se dovedea în același timp, un insațiabil consumator de imundicii. I s-a servit ceea ce poftea, în porții duble, succesul a
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
Cîteodată memoria îl mai înșală (vezi "amintirea" că în toamna lui 1934 Nae Ionescu era directorul Cuvîntului cînd ziarul a fost suspendat, la începutul lui 1934). Dar, una peste alta, figurile acestea filigranate meritau să fie evocate, își aduce, de pildă, aminte că în 1933 a participat la solemnitatea susținerii tezei de doctorat a lui Mircea Eliade, după care, unii dintre participanți, la sugestia lui Mircea Vulcănescu, au luat tramvaiul și au plecat să sărbătorească evenimentul în Tîrgul Moșilor. Și sondîndu-și
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
degli Abruzzi, Italia-1952... Da, m-au preocupat raporturile dintre forme. Și apoi, există surpriza. Eu am fost format de suprarealism; nu de pictura suprarealistă, ci de concepția suprarealistă... De aceea am spus că ceea ce faceți e mai aproape de artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă prin similitudinea profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și fructele așezate în tăcere. Dar n-am făcut nimic. Toate erau acolo, mi-au atras atenția și le-
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
este, la urma urmelor, un act retoric. Prin urmare, ea trebuie să pună în funcțiune un subtil aparat de persuadare, să anticipeze obiecții și să răspundă totodată unei situații existente, chiar dacă uneori situația trebuie inventată pentru ca ea să existe. De pildă, în cazul editării nuvelisticii thomasmanniene, trebuie ținut seama de faptul că în rîndurile publicului său se vor afla, fără îndoială, cititori care nu au experiența "Muntelui vrăjt" sau a "Casei Buddenbrok", dar care îl cunosc pe John Updike, oricît de
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
a personajelor și întîmplărilor. E un parodic complex și flexibil, în măsura în care el funcționează intertextual dar și intratextual, ca o conversație între nuvele, între nuvele și scrieri ale altor autori, sau doar între vocea naratoare și personaje. "Tristan și Isolda", de pildă, este o rescriere galopantă a mitului celor doi îndrăgostiți, un rezumat care prin însăși viteza și implicit schematizarea pe care o aduce, funcționează drept comentariu subtil, dar de o maliție extremă, asupra incoerenței și iraționalului dintr-o poveste de iubire
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
Gheorghe Grigurcu Nerecurgînd la vers, precum, de pildă, Joachim Du Bellay, în ciclul său de poeme, Les Regrets, socotit a fi un "jurnal intim în versuri", Constantin Abăluță își așterne jurnalul în proză, recomandîndu-l îndoit prozastic, prin titlul Mic manual de tăcere și prin subtitlul eseuri. În fapt
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
sînt căile oricărui film, de la "punga de plastic", de la momentul inspirației originare, pînă la momentul statuetei de aur; cîte romane, cîte destine, cîte tragedii, dramolete sau comedii, cît hazard și cîtă inginerie financiară se ascund în spatele unui "simplu" Oscar... De pildă, să alegem doar o mică poveste: Oscarul pentru cel mai bun scenariu-adaptare (de astă dată "autoadaptare"), al scriitorului John Irving (ca un amănunt pitoresc: absolvent al Institutului de studii europene de la Viena). Romanul (Regulile de la casa cidrului) a apărut în
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]