3,087 matches
-
pe parcurs. În general, mă aștept ca totul să meargă ca uns. A, și am vorbit cu Philip și cred că a Înțeles că, dacă e gazda evenimentului, n-ar trebui să dea pe gât sticle Întregi de votcă, să pipăie pubere și să consume droguri pe față sau Într-o uitare de sine dementă. Nu pot garanta că va respecta regulile, dar te asigur că a fost măcar informat care sunt acestea. —Ei, doar vom fi cu toții acolo ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Festivalul Recoltei? Se opri din nou să dea la o parte cordonul de catifea, de data asta ca să lase Înăuntru un cuplu care nu era În stare să meargă, dar care părea să-și fi păstrat destule facultăți ca să se pipăie. —Nu mă Întreba. E ceva ce fac ai mei În fiecare an de Ziua Recunoștinței și prezența mea e necesară. Sunt foarte convinsă că unchiul meu o să se eschiveze - Întotdeauna inventează o obligație presantă În ultima clipă - dar o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
are niște abdominali trăsnet. —Abdominali trăsnet, ai? Mai tari ca ăștia? Și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, Își ridică bluza, ca să lase la iveală un stomac ferm. Fir-ar să fie, am murmurat eu, Întinzând mâna să pipăi pernuțele. S-ar putea să fiu nevoită să-ți recunosc meritele. S-ar putea? Întrebă el, lăsându-și bluza să cadă, dar luându-mi mâna și trăgându-mă mai aproape. Vino aici. De data asta ne-am sărutat de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Își luau bilete numai dus Într-un sat sub-saharian, la alegere. Asta ar fi acceptabil. Ne-a luat mai mult de o oră pentru a traversa distanța de cinci cvartale până Înapoi la hotel. Ne-am sărutat, Înșfăcat, atins și pipăit În toate intrările ascunse pe care le-am găsit, folosind fiecare alee pustie sau ferită, fiecare gang, copac sau bancă ce ne-ar fi putut proteja de privirile dezaprobatoare pentru câteva minute. Când exteriorul galben-auriu al Four Seasons Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am ajuns pe vasul - iahtul sau poate nava cu vele - care avea să ne transporte pe Bosfor până la Bella, eram ușor abțiguită și seara mi se părea oarecum plăcută. Într-un efort de a-mi distrage atenția de la cum Îl pipăia Isabelle pe Sammy, m-am dus din om În om și i-am convins să pozeze pentru fotografi timp de jumătate de oră la sosirea În club, urmată de Încă o jumătate de oră de petrecere documentată, când tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sau puși? Cea care era pipăită chicoti și se bâțâi puțin. Iubito, ăștia sunt total cumpărați. Apoi se așeză pe vine, se aplecă În față și-și presă sânii cât putu de tare În timp ce-i făcu semn celei care o pipăise să-i tragă fermoarul. Când se ridică din nou, satinul negru abia dacă-i acoperea sfârcurile și părea să se Încline În față din cauza dezechilibrului de greutate. Își terminară Cosmo-urile șterpelite, lăsară paharele goale pe chiuvetă și se Întoarseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
unul a întrebat, cu glas înalt: ― Cine are un fluier, o trișcă sau o drâmbă, fraților? Să-i zică ceva, că altfel ne apucă somnul. Nu după multă vreme, s-a auzit ca prin vis tril de fluier, care parcă pipăia auzul celor din jur. Încet-încet, s a înzdrăvenit, devenind un cântec trăgănat... Murmurul celor din jur a încetat ca prin farmec. Doar glasul căciulii țurcane - ca o undă frumos vibrată - a pornit să îngâne: „Trenule, mașină mică, Trenule, mașină mică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unul dintre ascultători. ― Totul a decurs normal. Hangiul a urat poftă bună lotrului, dar nu s-a așezat la masă, ca de obicei. Și, dacă cineva ar fi fost mai atent, ar fi băgat de seamă că lotrul și-a pipăit pistoalele înfipte în chimir când l-a văzut pe hangiu, iar acesta mergea cu mâna stângă sprijinită pe mânerul hangerului de la brâu... S-a oprit totuși la oarecare depărtare de masă. „Poftește de ia loc, să mai schimbăm o vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
udă l-au făcut să-și aducă aminte că odată cu detunătura a simțit și o lovitură puternică în umăr.... Nu s-a oprit, însă, până nu și-a văzut pistoalele încărcate. Atunci le-a înfipt în chimir și apoi a pipăit umărul dureros. „Sunt rănit, dar, dacă pot mișca mâna, înseamnă că osul nu-i rupt”. Din mâneca sumanului picura deja sânge. „Cred că trebuie să leg rana, ca să opresc sângele, dar cum? Numai dacă intru în bordei pot face asta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era un întuneric de îți băgai degetele în ochi. Fiecare pas a devenit o adevărată aventură. Dealul Dorohoiului, lung cât o pomană țigănească - dimineața plin de evrei care te întreabă: „Ce ai de vânzare?” - acum era scufundat în smoală. Mergeau pipăind parcă drumul... ― Todiriță băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă am călcat de atâtea ori șleahul încât știm fiecare piatră... ― Cu răbdarea treci marea. Așa că nu avem alta de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cel mult trei zile, puse telefonul în furcă și se deplasă la secție pentru poze și favoruri. Karen Hiltscher plecase în pauza de masă. Danny era încântat că nu dăduse peste ea, ca să-i facă ochi dulci și să-i pipăie bicepșii, în timp ce sergentul de serviciu ar fi râs înfundat. Tânăra îi lăsase setul de poze pe biroul ei. Viu și cu ochii în cap, Martin Mitchell Goines arăta tânăr și solid și avea un moț enorm și uleiat - trăsătura cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de jur împrejur ca să vadă dacă exista vreun martor, dar, cum nu văzu pe nimeni, deschise ușa și o închise în urma lui. Mirosul îl lovi de la bun început: metalic, acid. Danny puse încet jos trusa pentru probe, scoase pistolul și pipăi peretele, în căutarea unui comutator. Degetul mare dădu peste unul și apăsă pe el brusc înainte de a-și calma nervii. Apoi se uită. Văzu o nenorocire de cameră transformată în abator. Sânge pe pereți. Dungi lungi, uriașe, inconfundabile, cu urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la câțiva centimetri de balta de sânge, în mijlocul căreia zăcea un gândac mort. — Dumnezeule! Spune-mi că ești... Danny îl apucă de gât și îl strânse. — LASD. Nu ridica vocea, fii sincer cu mine și-ți dau drumul să pleci. Pipăi cu mâna liberă buzunarele și talia grăsanului, scoțând un portofel, niște chei, un cuțit cu lamă retractabilă și o borsetă de piele cu fermoar, plată, dar grea. Îi lăsă gâtul un pic mai liber din strânsoare și examină portofelul, scăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ți arăt ce legătură are. Tricou Curat scoase o brichetă, o scăpără și așeză flacăra sub gândacul victorios. Gândacul urcă rapid pe copac. Buzz ochi și aruncă bastonul, care izbi copacul și ateriză la pământ. Tricou Murdar îl ridică și pipăi capătul acestuia, năclăit cu ceva moale. — E chiar el. Să-mi bag cracii! Tricou Curat își făcu semnul crucii în versiunea pachuco, mângâindu-și cu mâna dreaptă testiculele. Tricou Murdar se cruci în stil tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca foamea, iar eu am scăpat de mult de ea. Danny se gândi: isteț, versat, probabil și foarte umblat. Chestia cu durul o lăsă uitată. Își făcu de lucru cu mânecile de piele. Îi plăcea cum se simțea materialul la pipăit. — I-ai păcălit pe toți, Cy. Nu sunt siguri dacă ești nebun sau nu. Vandrich zâmbi. Se foi pe scaun, împingând o coapsă înspre Danny. Crezi că vreau să le trag clapa? — Știu sigur. Și mai știu că judecătorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
măgulească pe mușteriii săraci cu duhul, pentru dumneavoastră, 1 000 de lei, de la 1 500. dar nu pot să vă mai las un leu măcar! Căpetenia pungașilor strâmbă din nas, în semn că i se pare cam scump. Îl mai pipăi, mai întinse de postav, mă rog, ca omul care vrea să știe pe ce are să dea banii, și zise: ― Să-l încerc, să văd dacă mi se potrivește! ― Cum nu, cu plăcere, poftiți, poftiți, vă rog! După o perdea, "mușteriul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
te deranjez, mă retrag imediat... ― A, mm, nu! ― ... Imediat, după ce am să-mi îndeplinesc misiunea ce mi-a fost încredințată de prietenul nostru comun Gică! (Drăguță e, mă, a naibii!) ― O misiune? întreabă ea foarte mirată. Vorbind, încep să-mi pipăi buzunarele. Unde Dumnezeu am pus scrisoarea? A, am găsit-o! ― Duduie Veturia, Gică ar fi dorit să-ți vorbească ceva, după câte mi-a spus el, foarte important: s-a gândit însă că este mai bine să-ți scrie, și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era neted. Pentru o clipă, Amir se gândi că mausoleul nu putea fi deschis decât de un copil, mai exact de acel copil a cărui portret se afla, atunci, ascuns Înăuntru. Dar mai trebuia să existe o soluție. Continuă se pipăie fiecare bucată de perete la care putea ajunge. Nici una nu se deosebea de celelalte. Apoi Își aminti. Colțul. Chiar colțul era cel care acționa mecanismul de deschidere. Doar cei care știau asta puteau intra. La Început, Nimeni apăsase una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repetă de două ori. Anda se ridică În picioare. - Să Încălecăm... Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă nimic. Tot ceea ce se Întâmpla În jurul lui și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâia epistolă sobornicească a lui Ioan $1 1. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mîinile noastre cu privire la Cuvîntul vieții, 2. pentru că viața a fost arătată și noi am văzuto, și mărturisim despre ea, și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl, și care nea fost arătată; 3. deci, ce am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85039_a_85826]
-
pe aburul rece al paharelor pline ca să și-i răcorească și mâinile, pe cât era îngăduit, atingeau luciul farfuriilor. Din sufragerie preferase să privească panourile lustruite ale pereților, ceea ce era o dovadă puternică a funcției tactile a vederii. "Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere. Mini azi nu vedea, ci pipăia totul cu ochii pentru a se feri sau apropia, după nevoie, de lucruri sau oameni. In hali, în afară de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
privească panourile lustruite ale pereților, ceea ce era o dovadă puternică a funcției tactile a vederii. "Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere. Mini azi nu vedea, ci pipăia totul cu ochii pentru a se feri sau apropia, după nevoie, de lucruri sau oameni. In hali, în afară de simpatia ei pentru pendulă și pian, îi plăcuse să se razime de pereții uleiți și albi. Geamurile o satisfăceau. în schimb orice
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lenorei. Era ca o carte cu poze naive, ca un album cu mode comice, ca un număr vechi dintr-un jurnal umoristic cu ... ieșite din curs. Tecuciul, Mizilul îi păreau simpatice suburbii mărunte: erau vestigii de moravuri, pe care Je pipăia delicat cu mintea: erau fișe de caracterizări mărunte, pe care le strămuta pentru nevoie cu gindu 1. Amica Nory nu putea suferi provincia mică: "Cuiburi de ploșnițe", la figurat ca și la concret, zicea. Nu simțea pitorescul orășelelor scunde, in
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
viață, revenirile mele în satul copilăriei s-au rărit, deși amintirile mă cheamă cu aceeași forță. Mă întorc cu emoție la fostul cuib părintesc în care am simțit pentru întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru al câinelui, puful fin al puișorilor, unde mi-am oglindit chipul în ochii mari ai vițelului și i-am mângâiat botul umed și rece, unde m-am jucat cu mieii și i-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-i strigă să-i scoată pantalonii maiorului. Auzind zgomotul, maiorul se trezește și-l surprinde pe fotograf, înainte ca acesta să închidă fanta pe care scosese aparatul. Uluit, neputând să-și dea seama pe moment unde se află, maiorul Privett-Clampe pipăie după mânerul clanței și iese clătinându-se în hol, confundându-l cu closetul. Câteva minute mai târziu, vădit ușurat, se duce să-și caute șoferul. Ziua următoare, Flowers raportează că maiorul nu-și amintește nimic concret din seara trecută. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]