2,526 matches
-
o doză zdravănă de stupefiante. Drogurile de pe rafturi Îl făceau să saliveze. În mintea lui imaginea lui Karen se amesteca printre poze. Păși În cameră, găsi un loc care suna a gol și trase covorul. Bingo! O ascunzătoare drăguță: o pivniță, trepte care coborau spre un spațiu gol, negru. Telefonul sună. Jack apăsă butonul magnetofonului și ridică receptorul. — Bună. „Tot ce vă doriți“, Îl imită el pe Lamar Hinton. Clic. Telefonul Închis. N-ar fi trebuit să folosească sloganul. Trecu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
podeaua, Scaunul se Învîrti și apoi căzu. Bud Întinse mîna sub birou și scoase de-acolo o boccea legată cu sfoară. Un picior pe ea, nodul smuls: cămăși curate, negre, de cowboy. Penzler se ridică În picioare. — Lincoln Heights. În pivniță la Sammy Ling. Dar nu o știi de la Natsky. *** Chow Mein, localului lui Ling: o bombă situată pe Broadway, la ieșirea din Chinatown. Locuri de parcare În spate. Intrarea din dă spate În bucătărie. Din afară nici o intrare În pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pivniță la Sammy Ling. Dar nu o știi de la Natsky. *** Chow Mein, localului lui Ling: o bombă situată pe Broadway, la ieșirea din Chinatown. Locuri de parcare În spate. Intrarea din dă spate În bucătărie. Din afară nici o intrare În pivniță - aburul ieșea dintr-o aerisire de la demisol. Bud dădu ocol locului și auzi glasuri venind prin aerisire. Descoperi trapa În bucătărie. Găsi În parcare o ulucă groasă de cinci centimetri și lată de zece și se duse În spate. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întunecă de tot. — Și tatăl tău...? Zâmbetul lui Roddy nu exprimă absolut nimic. — Ce-i cu el? Se lăsase amurgul. Roddy și Phoebe stăteau pe terasa care dădea spre iazul Cavendish și beau un Chateau-Lafite din 1970, scos atunci din pivniță. Făcuseră repede turul casei, pe parcursul căruia Roddy își expusese cam plictisit cunoștințele în materie de coloane ionice și arcade de răchită, iar Phoebe se străduise politicoasă să admire motivele romboidale ale cărămizilor, cheile de boltă, colțurile ornamentate și timpanele sculptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atâtea. E trecut de zece și n-am mâncat nimic toată seara. Hai să vedem ce ne poate aduce Pyles. — Nu e rea ideea, spuse Roddy, în timp ce se îndrepta și el spre vitrina cu băuturi. Și vezi să coboare în pivnița de vinuri cât mai e în stare. — Fir-ar să fie de vreme! spuse Dorothy. În mod normal, puteam să mă întorc la fermă înainte de miezul nopții, dar n-are rost să risc pe drumurile astea pe întuneric. — Da, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de nepătruns. Adăugându-se la efectul straniu al situației, tuturor li se părea că zgomotele vremii turbate de afară se intensificaseră de zece ori de îndată ce li se luase vederea. — Probabil e o siguranță, spuse Pyles. Tabloul de siguranțe e în pivniță. Mă duc acum să mă ocup de ele. — Bravo, spuse Roddy. Dacă va reuși în misiunea lui părea deschisă îndoielii, pentru că înaintarea lui spre ușă a fost marcată de bușituri, bubuituri, lovituri și clinchete în timp ce se ciocnea de diversele mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scări. Helen o urmă ceva mai lent. CÎnd ajunse În hol, Julia scutura praful de pe umerii și din părul tatălui ei, rîzÎnd. — Dragule, ești murdar! — Chiar? — Da! Uită-te Helen, În ce hal e tatăl meu. A săpat tunele prin pivnițe cu cărbune... Tati, ea este prietena mea, domnișoara Helen Giniver. Nu da mîna cu ea! Și-așa crede că sîntem o familie de vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
orice Întrebări de ordin personal. Astfel, chiar când buzele mele dau să formeze numele soției sale, Îmi zice: — O să-i spun lui Christine să facă Într-o zi rezervare la prânz pentru noi doi, Kate. Știi că au transformat o pivniță veche de lângă Old Bailey - probabil servesc martori perpeliți un pic pe jar. Sună amuzant, nu crezi? — Da, eu mă Întrebam doar ce mai... —Excelent atunci. Pe mai târziu. În drum spre spațiul sigur al biroului, reușesc să mă adun. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul de masă, atâta tot. Masa de metal cu colțurile atât de ascuțite, că ți-ar putea perfora retina, care am cerut explicit să fie dusă În pivniță pentru că Ben s-ar putea lovi de ea? Chiar aceea. Hei, dar se mai Întâmplă chestii din astea, Îmi spune Paula, iar tonul ei insinuează: oricum nu ai fost aici, așa că de ce te-apuci să critici? În plus, crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a cerealelor. Ulterior, s-au făcut eforturi pentru valorificarea altor produse din gospodăriile țărănești prin asociație: s-a creat în cadrul Centralei Cooperatiste o secție pentru valorificarea ouălor (lipseau însă cooperativele de colectare specializate); s-a alocat un fond pentru finanțarea pivnițelor cooperatiste astfel s-au înființat 5 cooperative viticole în diferite regiuni ale țării. Mai dificilă s-a dovedit acțiunea de organizare a lăptăriilor cooperatiste. Prin legea din 1929, s-a încercat să se dea o reglementare unitară pentru toate tipurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
întregi de rachiu cu miros greu. Făcea trascău din sfeclă de zahăr, așa cum învățase de la soldații sovietici, pe vremea când aceștia înaintau neabătut spre Berlin, mari meșteri în procesarea, fără alambic, a basamacului. Nicanor intra, în zilele de sâmbătă, în pivnița brumată la gârlici de gerurile lui făurar și, cobâlțăind balercile îngrădite cu mladă galbenă, revenea în casă, înjurând: Mamă, da' tămădăii 'măsei, de ce nu te mai înțărci odată? Ignorând interogativa prezență a lui Nicanor, care revenise din pivnița înghețată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sâmbătă, în pivnița brumată la gârlici de gerurile lui făurar și, cobâlțăind balercile îngrădite cu mladă galbenă, revenea în casă, înjurând: Mamă, da' tămădăii 'măsei, de ce nu te mai înțărci odată? Ignorând interogativa prezență a lui Nicanor, care revenise din pivnița înghețată și din gerurile de afară, lelea Maranda sărea cu gura la nuroră-sa, Petronia, ocupată să coase horboțele pruncului aflat pe cale: Fato, nu e bine să pregătești lucrușoare copilului, înainte de venirea lui pe lume! amenința ea superstițioasă. Cât despre Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Goldana se ridicară, lărmuind cu parapon și ingratitudine: Mai rămâneți sănătoși! cuvântară bărbații, cu aparentă bună-cuviință, morocănoși și grăbiți nevoie-mare, deși, până la asfințit, mai era vreme de petrecut. Vezi, Nicanor, cum faci cu Pepenoaica! Să te ascunzi cu ea în pivniță, precum bogătanii, să nu cumva să-ți ceară careva vreo bucățică! glăsuiră femeile. Parcă sunteți nebuni, nu alta! se plânse jalnic Nicanor. Pepenoaica e o făgăduință, o nadă a norocului pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu cât ar vrea să o scoată la capăt, după o topografie ieșită de mult din uz din orice uz în această lume, croită din coline de moloz, din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind răcori cu mirosuri fetide, foste pivnițe de neguțători medievali, metamorfozate, de curând, doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-a transformat în erou. E, așadar, sortită unui destin romantic. Și vezi, pe jumătate de perete, avatarurile ei, de-acum trei secole, trecînd prin două războaie mondiale, pînă a rămas căsuța mică de azi, în care, în cămări și pivnițe cvasi-secrete, s-au făcut primii pași spre intimitate și spre stil. Salonul de primire, reconstituit, ca machetă, sub unul din goblenurile care, odinioară, îi împodobeau pereții, e decorat cu scaune roccoco, de pe care clienții puteau mirosi în voie flacoanele etalate
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
mărimea unui măr mare (sic!), din miezul cărora clipea un ochi strălucitor, ca flacăra unui chibrit. Mai întâi i s-a părut că vin spre el o pereche, apoi o turmă de șobolani. Mișcările bilelor care se târau pe pământul pivniței, ca și sunetele ascuțite, ca niște chițcăieli îndepărtate, îl speriaseră instantaneu. Pe măsură ce armata de cocoloașe se apropia, începuse să înțeleagă. Era un grai cunoscut și atât de cald, încât își simțea inima palpitând și creierul invadat de amintiri imposibil de
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
dare de seamă. Este elementar într-un teatru că toți actorii trebuie să vorbească tot într-un glas, adică să aibă cu toții un diapazon statornic. Duminică seara multe scene s-au jucat așa încît părea că un actor vorbește din pivniță și altul din podul casei; iar când vorbeau mai mulți era și mai ciudat. La o întrebare șoptită, un actor poate răspunde într-un glas cât vrea de tare, însă nu într-un glas mai înalt sau mai adânc decât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vitelor din oraș care să ți le înapoieze pline de caca... A încetat cu cărțile, au început să-mi dispară cămăși, costume, pantofi, chiar și ciorapi, exclamă prietenul meu cu un humor disperat... Acum trei zile, continuă el, cobor în pivniță să tai lemne. Eu le cumpărasem de la depozit, însoțisem camionul până acasă, le stivuisem cu un om pe care îl plătisem, lemn cu lemn, trei mii de kilograme... Ea venise acasă ca o cucoană, se uitase cu ironie la mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aerul că nu s-a întîmplat nimic. Tandrețea ei era indiferentă și gestul de a-mi drege cravata mi-a făcut greață. Ia mâna de pe mine, i-am spus. Și am plecat înjurînd... Și acum trei zile, cobor eu în pivniță să tai lemne. Servitoarea plecase la țară, îi murise mă-sa. Când mă uit... știam că în pivniță abia aveai loc să pui lemnul pe butuc... acuma, loc berechet... Mă uit eu mai bine... știam că abia vedeai ferestruica.... ferestruica
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi-a făcut greață. Ia mâna de pe mine, i-am spus. Și am plecat înjurînd... Și acum trei zile, cobor eu în pivniță să tai lemne. Servitoarea plecase la țară, îi murise mă-sa. Când mă uit... știam că în pivniță abia aveai loc să pui lemnul pe butuc... acuma, loc berechet... Mă uit eu mai bine... știam că abia vedeai ferestruica.... ferestruica mică era degajată și toate lemnele din partea aceea, un perete întreg, lipseau. Mă uit mai bine și văd
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de vorbă cu mine! S-a ridicat și gura ei s-a făcut subțire ca o lamă de cuțit... Nu te agita, mi-a răspuns cu pleoapele coborâte, când n-o să mai avem lemne mă ocup eu să fie iar pivnița plină..." Ajuns aici Petrică se opri. Așteptai însă zadarnic să continue. Mă uitai la el: avea fălcile încleștate. Înțelesei că nici până astăzi nu rezolvase, în el însuși, acest episod, care era proaspăt. De aceea poate soții, întîlnindu-se pe stradă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cu femeile astea e o chestie, zise Micu după ce revenirăm în hol. Cine o fi inventat că ele pot fi un sprijin pentru un intelectual? Dacă nu ești în stare să vâri cu mâna ta un vagon de lemne în pivniță, nu ești mare lucru în ochii lor, deși din cărțile alea din bibliotecă, pe care nici măcar nu catadixesc să le șteargă de praf din când în când, trăiesc și își mai cumpără și rochii". "Ce vorbiți acolo? zise Matilda din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-ți dovedesc că da, dar n-o să fie așa de simplu de înțeles..." "În schimb o să fie destul de simplu să fii trimis iar de unde-ai venit, zise Matilda cu humor. Unde-ai dus caietele?" La bunicul, într-un dulap din pivniță." XI Mă dusei totuși chiar a doua zi dimineața la Brațele de muncă, deși chipul posomorât al Matildei nu-mi prevestea nimic bun. Mă așteptam să găsesc acolo, în preajma clădirii, o mulțime de oameni, cum văzusem în filmele străine. Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
moară de foame dacă nu rod tot timpul lemn! Dacă nu găsesc lemn de ros, e jale! Nici noi nu putem câteodată să scăpăm oamenii de ei. Acum vreo trei săptămâni a trebuit să dărâmăm o măcelărie. Se aciuaseră în pivniță și n-am reușit să le dibuim galeriile. Clădire veche, ce mai! Am închis măcelăria de trei ori, am pulverizat peste tot, am lăsat înăuntru trei căldări cu toxice, nimic. Și atunci s-a chemat un tanc și am ras
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]