20,249 matches
-
sărutat cu unul dintre băieți de i-am rupt gura, le-am și spus să facem un concurs, care se pupă mai mult, eu eram rodată de la pupicii de după bloc, jocul nostru vechi, fetele și băieții din casa făcută din plăci de ciment, înaltă de zece etaje, l-am ținut pe ăla între buzele mele de l-am învinețit, am câștigat, evident, dar a auzit maică-mea și, când am ajuns acasă, m-a închis în debara și m-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
negru. Simte că e sfârșitul. Că restul vor fi aranjamente. Că aici vor muri amândoi. Că a dat-o pe mâna morții. Anita se ridică încet, e ca și absentă, doar lacrimile îi cad pe fața de masă, cele doisprezece plăci tectonice care plutesc pe magma din Pământ se ciocnesc. Sufletul numără secunde lungi. De la celelalte mese, tinerii se uită la ea, studenții o știu, fusese de multe ori acolo cu tânărul prof, toți o iubeau, era dulce și caldă, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca în transă. Sau nu mai e. Trece șchiopătând, piciorul drept nu o mai ascultă, prin sufragerie, simte curenții gresiei reci până sus, la coapse - ești nebunăăă!, zicea... - în hol, aceeași gresie, ajunge la ușa metalică de la intrare... Pe jos, plăcile reci, dedesubt, la subsol, apa, apa care știe; ferestrele închise cu gratii, ușa rece, din metal strălucitor. Aici o adusese el, în apartamentul lui minunat, nu te-aș duce eu unde e rău... Iese încet, atent, dureros de atent. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fată, Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!!... dar lui nu îi iese nici un sunet. Nu se aude nimic, e liniște. Doar stafia din el îl ia la braț: de-acum, chiar că vei fi eu!!!!, iubirea își arată puterea numai când o pierzi! Cele douăsprezece plăci tectonice care plutesc peste magma Pământului s-au așezat, s-au liniștit și ele. Nici o furtună care să aibă sensul invers acelor de ceasornic. VII. PAHARUL CU APĂ 2005 a fost anul apelor și al căldurilor. În aprilie, România trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de morți și dispăruți, un milion de oameni fără case, vine Oceanul!!!, strigase un copil, alergând dinspre plajă, mulți nu-l credeau, unul chiar se uita neîncrezător, de pe mal, la valul uriaș care venea trimis de cutremurul de sub ape, de plăcile tectonice care s-au mișcat acolo, în adâncuri, un val cât doi cocotieri a înghițit pământul. Tot apele. Toate astea în 2005. Apele, miliarde de tone de apă. Anul apelor. Căldurile căzuseră și ele peste Pământ. Tot în anul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cochet, În casa Connage de pe Sixty-eighth Street, New York. Budoarul unei fete: pereți și perdele roz, o cuvertură roz peste patul crem. Roz și crem sunt motivele Încăperii, dar unica piesă de mobilier vizibilă este o masă de toaletă luxoasă, cu placă de sticlă și oglindă În triptic. Pe pereți, o reproducere scumpă după „Cireșe coapte“, câțiva dulăi politicoși pictați de Landseer și „Regele insulelor negre“ de Maxfield Parrish. O mare dezordine, alcătuită din următoarele obiecte: (1) Șapte sau opt cutii goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
obiectiv. Anna, singura care n‑a vrut să‑și țuguiască buzele, a fost luată peste picior. Dar adevărata bătaie de joc a urmat puțin după aceea, când una dintre fete i‑a spus: Hei, Anni, vino repede că au băgat plăci cu Bach în tonomatul Wurlitzer, nu te interesează? Și tâmpita de Anna, prostită de atâta soare, orbită de studiile muzicale și transformată într‑o ființă asocială de o mamă nebună, se repede într‑acolo ca să aibă și ea muzica proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nelegitim, pentru care a plătit multă vreme pensie alimentară. Nici asta nu‑i adevărat. Și chiar dacă Rainer povestește și el același lucru de atâtea ori, povestea tot nu se transformă în adevăr. Ce se află pe fundul ăsta de interminabile plăci albe de faianță, peste care lumina alunecă în dâre sclipitoare? Acolo nu se află adevărul ultim și universal valabil pe care adolescentul îl caută în timpul său liber, când n‑are altceva mai bun de făcut, ci acolo, pe fundul răcoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i țină isonul, Hans se tânguie și el. De parcă ar urla doi lupi. E ceva animalic și nu‑l înnobilează cu nimic pe om. Cred că acum au terminat, Hans e epuizat, așa că o să înceteze și‑o să schimbe în sfârșit placa. Rainer se holbează nemișcat în oglindă și la fel de nemișcat se holbează același Rainer din oglindă, numai că inversat. Rainer se află de partea corectă, adică de partea lui însuși. Nu reprezintă pe nimeni și nimeni nu vrea să fie reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încât îl face să înoate împotriva curentului; chiar și împotriva curentului de înaltă tensiune, care‑i un dușman invizibil, se poate lupta, iar Hans e gata să se ia la harță cu oricine vrea să‑i pericliteze viitorul. Pune o placă nouă la pick‑up, ca să nu fie nevoit să asculte vechea placă a partidului comunist, care în plus are și un defect: sună fals, iar cei doi zic mereu același lucru. Chiar dacă sunt două persoane diferite, n‑au nici individualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înaltă tensiune, care‑i un dușman invizibil, se poate lupta, iar Hans e gata să se ia la harță cu oricine vrea să‑i pericliteze viitorul. Pune o placă nouă la pick‑up, ca să nu fie nevoit să asculte vechea placă a partidului comunist, care în plus are și un defect: sună fals, iar cei doi zic mereu același lucru. Chiar dacă sunt două persoane diferite, n‑au nici individualitate, nici viață proprie. Nu observă că Hans s‑a desprins deja din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și să recunoască forța brută care sălășluiește în mușchi. Hans e animalic și vrea să trezească și în Sophie animalul care, cu siguranță, se găsește înăuntrul ei. Abia au intrat în cameră, că Rainer și‑a și pus în funcțiune placa interioară care toarce ca un motor și scuipă în afară sentimentele legate de jaful de ieri; mai mult ca sigur o să încheie cu sentimentul lui pentru Sophie, dar până atunci or să treacă cel puțin două ore nemaipomenit de plictisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă salonului, restul camerei plutea În penumbră. Am zărit niște materiale și instrumente electroacustice - fără Îndoială erau câteva care valorau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
numai pereți cu lambriuri maro închis și pardoseală din piatră. Lângă bar, cu marea sa pompă pentru dozarea berii, făcută din ceramică galbenă, în vârful căreia stătea figurina unui soldat din secolul XVII, se afla un scaun încăpător făcut din plăci de faianță verde, maro și galbenă, cu figuri și capete turnate în relief. Oferea priveliștea unui tron foarte rece și neconfortabil, iar pe el era așezat proprietarul barului, Warnstorff, un bărbat cu tenul palid, brunet, îmbrăcat într-o cămașă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Poate nu e nimic, dar vreau doar să verific. Becker zâmbi: — Un polițist trebuie să se încreadă în instinct din când în când, zise el. Am recunoscut propria-mi retorică răsuflată: — Detectiv scoatem din tine, i-am spus. Își asculta plăcile de gramofon cu Gigli cu aviditatea cuiva care e pe cale să surzească, oferind și pretinzând la fel de puțină conversație precum un controlor de bilete de tren. Până acum, îmi dădusem deja seama că Hildegard Steininger era cam la fel de ermetică precum rezervorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-un sos din supă și vin. . Termen din limbajul economic care desemnează prețul la care se preconizează vânzarea unui bun la finalul duratei sale de întrebunițare, luându-se în calcul diferite tipuri de depreciere. . Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă cu sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. . Cel mai mic grad acordat unui membru al diferitelor organizații paramilitate din Germania nazistă. . Grupare paramilitară alcătuită din voluntari. . Ulei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasă > Impact > Biografii > ION LAZU ȘI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului În primele minute după ce am citit expozeul Magdei Ursache privitor la cartea recent apărută semnată de Ion Lazu , gândul m-a dus fulgerător spre
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
să ne vadă deformați, urâți, cu sufletul întinat de acceptarea fără cârtire a suveranității unui regim ateu, importat- culmea- în numele fraternității!. Deși am participat la înregistrarea unei emisiuni întregi pentru televiziune, din care nu au lipsit comentarii pertinente despre Odiseea plăcilor memoriale (Ed. Bibliotecă Bucureștilor, 2012), sau Cartea plăcilor memoriale și despre autorul ei, textul Magdei Ursache a avut darul să-mi trezească în memorie nu numai deschiderea porților închisorilor comuniste în care mulți scriitori și-au pierdut sănătatea , le-a
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
de acceptarea fără cârtire a suveranității unui regim ateu, importat- culmea- în numele fraternității!. Deși am participat la înregistrarea unei emisiuni întregi pentru televiziune, din care nu au lipsit comentarii pertinente despre Odiseea plăcilor memoriale (Ed. Bibliotecă Bucureștilor, 2012), sau Cartea plăcilor memoriale și despre autorul ei, textul Magdei Ursache a avut darul să-mi trezească în memorie nu numai deschiderea porților închisorilor comuniste în care mulți scriitori și-au pierdut sănătatea , le-a fost scurtata viață sau chiar au murit nevinovați
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
comuniștilor, un mijloc de resuscitare a memoriei colective, un minunat prilej de a evidenția scriitorii care au contribuit la fenomenul numit azi Rezistență prin cultură. Scrisă sub un motto din Mircea Vulcănescu: „Vreau să mă devotez, nu să poruncesc” Odiseea plăcilor memoriale rămâne o carte de referință pentru care Uniunea Scriitorilor ar trebui să fie recunoscătoare, pentru că uitarea nu-și mai așterne pulberea peste numele celor înscriși în Cartea Vieții Referință Bibliografica: Ion Lazu și Odiseea plăcilor memoriale / Elenă Armenescu : Confluente
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
nu să poruncesc” Odiseea plăcilor memoriale rămâne o carte de referință pentru care Uniunea Scriitorilor ar trebui să fie recunoscătoare, pentru că uitarea nu-și mai așterne pulberea peste numele celor înscriși în Cartea Vieții Referință Bibliografica: Ion Lazu și Odiseea plăcilor memoriale / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 967, Anul III, 24 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elenă Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
primi haine, doar stictul necesar și dacă faci scandal vin la serviciu și te reclam că nu mi-ai plătit chiria. Nu te pui tu cu mine fetițo, eu care am fost treizeci și doi de ani...........! a continuat ea placa pe care o știam. Deodată mi-a venit o ideie și ca să o potolesc pe nebună i-am spus. -Eu voi locui la o verișoară de-a mamei mele, care va veni chiar astă seară să mă ia, așa că o să
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
cât a fost copil să cânte. Totul a început pe la 16 ani, mai precis în anul 1990, cănd admirația lui Mitru Șăulean (astaăzi Romeo Saleno) pentru Nicolae Furdui Iancu a fost atât de mare încât a început să cânte după plăcile acestuia. Astfel a început să încolțească în sufletul lui Romeo dragostea față de cântecul nostru popular. Dar nu se termină totul aici, dimpotrivă abia începe. Încă din primul an de facultate la medicină veterinară, Romeo Saleno debutează că solist vocal la
ROMEO SALENO CÂNTÂND NICOLAE FURDUI IANCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364519_a_365848]
-
găsești, datorită nepăsării, atât a celor ce guvernează țara, cât și a unora din diaspora care, prinși în vâltoarea vieții de dincolo de ocean, nu s-au preocupat să realizeze, pentru îndrumarea celor dornici de cunoaștere, fie un ghid, fie o placă comemorativă la casa acestuia. Dacă nimeni nu știe unde se află aceste obiective, în urma căutărilor mele pentru a ajunge la aceste locuri, pot ajuta cu informațiile obținute prin diverse mijloace: acesta a locuit în campusul universitar la numărul 5711 N
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
metafora primăvăraticului impuls germinal, din poezia Stepa: Viața însă nu-ncetează cursul ei fenomenal,/ Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil, la Macedonski - a cărui idealitate nu e deloc metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic" al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]