1,866 matches
-
Că doctorul, la îndemână are Medicamente și mai amare. Când voi fi mare, Tot ce-mi place, Mie, mai mult, voi face: Cântece revoluționare voi intona Jiu-Jitsu și Sambo mi-oi însuși Îndată, și : Na, na, na ! Am să-l plesnesc pe cel care Nu-mi va lăsa jucăriile-n pace. Așa am să fac, când am să devin băiat mare! Realmente, nu știu ce mai e de făcut cu mine, cugetă cu necaz, Mircea. În timpurile astea primejdioase, în care oamenii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cărămizi sparte și sărind peste decavări sterpe, nemaiținând seamă că praful roșiatic îi patinase în nuanțe de sepia costumul lui de un gri-metalic, pe care îl îmbrăca numai și numai la ceremonialul întâlnirilor cu Cristina lui cea adorată, care îl plesnea din când în când cu bilele ei albastre de mercur. Strâmbându-se de durerea aceea a bătăturilor, presate în pantofii cu catarame metalice, provocate continuu de capriciile itinerarului, trase cu urechea la râsetele ascuțite și neplăcute, ca niște cucurigu-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nu sesiză nici un surâs de receptare a șăgalnicei invitații, ci doar unele circumspecte priviri ale damelor cu coafuri platinate și buze senzuale. La un timp, intenționând să majoreze frenezia dragostei față de oaspetele de onoare, amfitrionul, care râdea tot mai dezlănțuit, plesnindu-și șoldurile cu palmele, ca într-un gopac căzăcesc, porunci stewardeselor în sarafane roșii să aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de șampanie veritabil franțuzească, în butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin care avea să-l depășească pe Vladimir, Calaican anunță orgolios: Eu port la mi-ne pe-rma-nent pașaportul. Îl am la dispoziție două-zeciși patru de o-re din douăze-ciși patru. Parcă îl și vedea pe Vladimir cum avea să se plesnească cu palma peste frunte, dându-și pumni în cap și râzând mânzește... Confratele lui de călătorie, însă, îl deziluzionă, pe loc, scoțând documentul evocat și băgându-i-l în nas: Uite-l, colega, de asemenea, pașaportul meu de serviciu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind precaut, de după volume de piatră înălbind, ca zahărul cubic, fiind, însă, nu al unui Hazan, ci al unui Șamaș (intendent de Templu). Plesnindu-și palmele de uluire, Șamașul, care venise în Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire. Greierele-viorist șopti sfios la urechiușa tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Celebrul animal Vai! zise Mangogul căscând și frecânduse la ochi, simt că-mi plesnește capul. Să nu mai aud că mi se vorbește vreodată de filosofie; conversațiile de acest gen sunt nesănătoase. Ieri m-am dus la culcare cu capul plin de idei găunoase, și-n loc să dorm ca un sultan ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Pârvu În viața mea: Îl știu din gimnaziu, mi-a predat fizica din a șasea până Într-a opta. Dolofan, cârlionțat, idiot. Securistul școlii, am aflat după ’89, pe atunci nu prea știam ce-i aia. Bătea copiii, când Îi plesnea avea obiceiul să exclame: Acțiunea egală cu reacțiunea! Și râdea fericit, văzându-i pe puștani cum se ghemuiau sub palmele lui. Altă dată, la fel de științific, te punea să stai aplecat În față, la nouăzeci de grade, și te plesnea razant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îi plesnea avea obiceiul să exclame: Acțiunea egală cu reacțiunea! Și râdea fericit, văzându-i pe puștani cum se ghemuiau sub palmele lui. Altă dată, la fel de științific, te punea să stai aplecat În față, la nouăzeci de grade, și te plesnea razant cu liniarul de lemn. Iar când tu săltai și-ți reluai, săgetat de durere, poziția umanoidă, exclama hohotind: Acțiunea egală cu reacțiunea! Nu era Întotdeauna la fel de elaborat. Uneori trecea pe coridoare și Împărțea scatoalce la Întâmplare elevilor care, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cât a băgat În el. Ochii-i sticlesc a nebunie blajină, Începe să se legene ca un copil care de-abia a Învățat să stea În fund, se uită la mine, peste mine, pierdut, fericit. Coboară În sfârșit mâna, se plesnește peste genunchi de câteva ori, apoi se liniștește, Își trece palma peste piept, râde. Râde cu sughițuri, rostogolit, cu pântecul umflându-i-se gata să pleznească: - Băieți! Măi băieți! Ce poți să-i ceri mai mult? Bine c-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adunată în ani de sacrificii și distrusă într-o clipă. Probabil piloții nu reușiseră să arunce bombele pe obiectivele vizate și le aruncaseră la întâmplare, nedorind să se întoarcă cu ele la bază. Un vagabond bătrân doarme pe trotuar, buzele plesnind scurt și tare sub presiunea aerului expirat. Hainele aproape zdrențe, cunoscuseră și zile mai bune. Un miros puternic de rom stăruie în preajma lui. Sub cenușiul bărbii murdare, fața galbenă, de hepatic, arată calmă și relaxată. În brațele lui Morfeu, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comportament trece în "partea cealaltă", lucru neîngăduit nici chiar pe timp de război când ucizi doar pentru că așa rămâi în viață. Iar firescul apariției acestui tip de emoție îl sperie. Nervii biciuiți și zgâriați de paroxismul ultimelor minute aproape că plesnesc atunci când simțurile sale aduse la intensitate maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat, nu are nimic deosebit ca înfățișare, cu excepția unei bărbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i cu unda sa de șoc. Copacii trosnesc, rupți ca de trăsnet. Valuri de benzină incendiată inundă drumul, carbonizând pe nenorociții prinși în această mare de foc. Mitralierele toacă mărunt întreg sectorul, desăvârșind măcelul. În sfârșit, la fel de brusc precum începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
baionetei de la șold. Îmi pare rău pentru tine soldatule, din păcate doar o singură umbră va rămâne sub bătrânul felinar." Șerpește, fără ca cel mai mic zgomot să-i trădeze prezența, înaintează precaut. Desface tufișurile joase cu pieptul, lăsându-se indiferent plesnit peste față de crengile înghețate și fulgii reci. Ca un adevărat animal de pradă, micșorează distanța într-un mod măsurat, fără să se grăbească. Deprinsese acest talent de la un dezertor ucrainean, fost cercetaș în Armata Roșie. Trei metri. Doi, unu. Ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nou și simte cum spasmele suferinței atroce se încolăcesc in trupul lui. Încearcă să le ignore dar îi devine din ce în ce mai greu. Parcă are un sfredel turat la viteză maximă în intestine. Strânge din dinți cu putere până simte că îi plesnește capul. Chinul îngrozitor încetează pentru moment. Mâțule, aprinde-mi o țigară. Dar mai înainte dă-mi o gură de apă. Colțurile gurii sergentului se lasă în jos și câteva riduri adânci îi apar pe frunte. Cei împușcați în stomac nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
patru, iar doamna Pavel, Înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o Îmbrățișă pe Marga, rostindu-și Încîntările față de „dulcea ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o Îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel Își plesni fruntea cu palma: - Bine că mi-am adus aminte! umplu din nou paharele, și, ușor nostalgic, rosti: Să ciocnim și În sănătatea lui Davidsohn! Îl uitasem, bată-l norocul! l-am visat ast’ noapte. Ce om minunat! - Să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Hrebenciuc, Mircea Dan Popescu, Miki-șpagă sau, mai nou, Vanghelie, nu poți ajunge decât într-un loc: la un regim autoritarist, bazat pe corupție și dictatura interesului de grup. Culmea e că deși pretind a fi de stânga, oamenii din PSD plesnesc de imensitatea bogățiilor acumulate. Dacă-l lăsm de-o parte pe Iliescu (straniu caz de obsesie maniacală a puterii), căpeteniile pesediste se scaldă în averi a căror simplă descriere te sperie. De unde? Cum? Cât? Astfel de întrebări nu se mai
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
câștig ca orice mijloace, lipsa de buna-credință în afacerile publice și în cele private, fățărnicia și amăgirea ca busolă a presei, iată cumplitele efecte ale unui guvern liberal de câțiva ani. Încă alți câțiva ani și societatea va începe a plesni din toate încheieturile. Elemente străine vor inunda România ca valurile potopului, după ce vor fi subminat terenul pe care hidoasa pocitură conduce ca regisor comedia meschină jucată de bufonii partidului său. Mai mult încă. Noi credem că mîni-poimîne, desființîndu-se si justiția
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dragă, că nu e obligat băiatul să știe că tu ești marele Petea, care ai rămas repetent de două ori la Chișinău, că nu te țineai de carte, știi tu de ce, nu mă face să-mi aduc aminte, că te plesnesc acuma de vezi stele verzi..." "Tasia, dar așa e el, ce te supără pe tine? strigă Matilda. Tasia, nu te înțeleg... O, Tasia, cum nu poți tu să pricepi că Petea..." În acest timp Petea ajunsese lângă mine. N-avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a înțeles ce așteptam eu de la ea, adăugai cu ironie: "Cum, dar ești firească, tu care îi înțelegi pe toți fiindcă așa sânt ei, nu văd de ce nu te-ai accepta și pe tine!", tot gîndind: în fond te accepți, plesnești de trufie când ești așa cum sugerezi că n-ai fi, te-am văzut, oho, te-am văzut din plin, așa cum nu mi-am putut închipui în doi ani de zile că o să fii la prima noastră ieșire în lume! Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care în cele din urmă vor părăsi gospodăria colectivă căutîndu-și alte rosturi, și bunurile pământului vor zăcea neculese pe câmp... Nu pot să prevăd mai mult consecințele care ar decurge: economie în dezordine, măsuri menite să cârpească ici, în timp ce ar plesni dincoace, fiindcă unica măsură, aceea de a se recunoaște un eșec și a se reda oamenilor inițiativa individuală, nu s-ar lua. O să spuneți că producția pe care o dă pământul ar ajunge cu timpul la fel de sigură și automatizată ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
secundă gândii că mâna ei în părul meu e un simplu gest nestăpânit care putea să însemne și dragoste furioasă și care se va opri, puteam apoi să râd, dar ea continuă să mă zgâlțâie cu violență și atunci o plesnii peste față și ea bătu aerul și căzu pe-o parte, întîi peste masa din mijlocul celor patru fotolii, apoi se rostogoli pe jos; dar nu stătu nici o clipă acolo, se ridică în genunchi, puse mâna pe vaza încărcată cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de această scrisoare și ași pune aceleași întrebări. Dar vă declar totuși că nu se ascunde nimic în acele cuvinte că a fost o glumă absurdă, neverosimilă, stupidă, de studenți. Nici o fibră nu se mișca pe obrazul anchetatorului. Și continua, plesnind de sănătate, de satisfacție că era tânăr, ras proaspăt și pieptănat, cu guler bine călcat de nevastă-sa, care îl primea la întoarcere cu îmbrățișări și sărutări, misteriosul plan de demolare a voinței mele, a rezistenței mele sufletești, până ce - mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]