1,760 matches
-
acest timp privirea îmi alunecase repede într-o parte, unde zărisem polonicul în marmită. "Să vedem, se sclifosi el, încurajat de umilința mea și rupând plicul, ce scrie Dulcineea din Toboso..." În clipa următoare pusei mâna pe polonic și îl pocnii între ochi cu atâta furie încît linguroiul de alamă se rupse în locul unde era lipit de braț, lovitură ratată, care nu mă descumpăni, apucai marmita care mai avea în ea borș și i-o vârâi pe cap, în timp ce îl izbeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care ținuseră la el, a treia însă îi venise de hac, semăna eu el, și pe ea o iubea mai mult. Se îmbăta el, se îmbăta și ea. O înșela el, îl înșela și ea. Dădea în ea, asta îl pocnea și ea cu ce nimerea, în moalele capului... M-a trimis tata să împrumut de la ei o teslă sau niște holțșuruburi. I-am găsit la masă și m-a surprins seninătatea de pe chipurile lor, mulțumirea împăcată, ași fi putut zice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi luă o palmă în mână, o pipăi și iar rîse: tîrnăcop?" Făcui un semn vag, atent la țigan, fiindcă știam că ei se prefac blânzi și supuși după ce îi lovești, până ce deodată pun mâna pe-o sticlă și te pocnesc în cap pe neașteptate. "Ce-ai havut cu mine, dom' șef, zise el însă pașnic, fără ranchiună, ce ți-am făcut eu dumitale?" "Mi-ai vărsat paharul pe pantaloni, îi răspunsei, și vinul roșu pătează. Eu îți fac cinste și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai încolo. Când atinse solul, se deschise o ușă și vreo zece bărbați în uniformă săriră jos. Se împrăștiară și ocupară poziții de-o parte și de alta a ușii. După moda veche, în care se dădea onorul, fiecare soldat pocni din călcâie, ridică mâna și salută. Zâmbind, Blayney primi salutul; după care mai stătu acolo cu Gosseyn și Crang vreo cinci minute, până când cinci limuzine lustruite apărură în josul străzii și intrară pe poartă pe terenul Institutului. Mai mulți bărbați săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în încheiere, că ceea ce se va întâmpla aici, în această cameră, în momentul în care Enro percepe zona prezisă de Leej, din cealaltă galaxie, nu-mi este clar. După ce încheie acest rezumat, Enro ridică una din mâinile sale puternice și pocni din degete pentru a atrage atenția. - Poate că ar trebui să spun, zise el, că ceea ce se întâmplă când vizualizez imaginea aceea îndepărtată, este ca și cum aș vedea-o pe un ecran în fața mea sau dacă este vorba de o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
răcit, nivelat și revopsit pe benzi de circulație. A doua zi, îl găseai din nou spart, din 50 în 50 de metri: veneau echipele cu pickamere, pentru a scoate canalele și gurile de gaz la suprafață. Între timp, străduțele laterale pocneau de gropi, iar șoferii înjurau de mama focului, cu bucșele rupte sau parbrizele împroșcate de criblură. Din Unirii, am cotit la dreapta pe Splai, apoi încă o dată la dreapta, spre Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mi-am privit ceasul: 10.20. Cinci sau zece minute pe lumea ailaltă? Nu eram sigur. M-am ridicat ușurel. În cap îmi vâjâia un Boeing, de-ăla cu patru reactoare. Ziceai că sunt la Tenerife, în ’73, când se pocniseră pe pistă două 747, umplute cu kerosen; KLM-ul chiar băgase 55 000 de litri în plus, să nu mai realimenteze la Gran Canaria. Încă mai prindeam detaliile: cascheta și zâmbetul tip Colgate al căpitanului Van Zanten (doar poza mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mergea să rămâi până după prânz, aproape că nici nu te bronzai. După, s-a întâmplat ceva și cu soarele, au umblat la el și l-au făcut să ardă mai tare. Poate nici nu mai era același soare. Te pocnea încă din aprilie, îți pulsa ceafa cum ieșeai din bloc, ca la Cernobâl: 35 de grade la umbră. După o oră, te întorceai acasă plângând, cu pete roșii, maro și cafenii pe brațe. În iulie, curgeau apele pe tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu o țuică la birtul comunal, după care jandarmii săreau în camionetă și plecau fluierând la Târgoviște. A doua zi, încăierările o luau de la capăt, pe ulițe sau printre case. Noaptea, te puteai trezi cu un laț la picioare sau pocnit în cap de-o bâtă nevăzută. Nervoși și obosiți de anchete, sătenilor le-a mai venit un gând: să-și facă singuri dreptate. Nu apăruse încă Răscoala, așa că ideile veneau din altă parte. Prin mai 1929, au găsit un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obrajii mei și umărul lui. Ar fi trebuit să prind aici semnul destinului batjocoritor. Între falangele piticotului descheiat la șliț și mutra mea stâlcită, pe cerul spoit cu bere și-urină, rula-n premieră filmul Anului Nou. Avortonul care mă pocnise-mi arăta viitorul mai clar decât cel mai iscusit dintre astrologii posturilor TV: în rânjetul lui se scăldau toate neîmplinirile unei vieți de ratat. Bulevardul 1 Mai devenise un imens ring de box unde se-nfruntau mii de oameni, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
idiot, aș fi putut doar să scot cartela. Îmi plăcea însă să fiu sigur, de-aia nu traversam strada decât pe zebră, împreună cu alți trei-patru pietoni și țineam mereu o lanternă lângă marginea patului. Nu știai niciodată cu ce te pocneau ăștia; la o adică, făceau și soarele să dispară peste noapte. M-am îndreptat cu pași mici spre stația de tramvai. Era 9.30, inginerul Grosescu mă invitase la 10.30 la o cafenea italienească de pe deal. Cunoșteam traseul, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întrebai pe unde respiră. „Nu vorbești, ai?“ „Nu prea are cum.“, am intervenit. „L-ai rulat ca pe-o clătită.“ „Să-i dăm atunci o mână de-ajutor.“, s-a oferit Mihnea. S-a ridicat de pe scaun și l-a pocnit peste ceafă, măsurat, cât să scoată un geamăt. „Vezi că poate?“ S-a plimbat apoi în jurul lui, aproape înțelegător. A scos un briceag din buzunar, l-a apucat pe tip de gât și, printre gemete și pufnituri, i-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu tot cu prizonier. Dar nu de spaimă. În loc să implore iertare, scriitorul a mârâit prin fanta sacului: „Vă agitați de pomană! Degeaba ați descoperit toată schema! Sunteți doi fraieri, doi amărâți. Mi-e o milă de voi...“ Mihnea a dat să-l pocnească. L-am oprit cu un semn, îndemnându-l să stea deoparte. S-a tras spre ușă, nervos, cu sacoșa bălăbănindu-se. „Serios?“, l-am încurajat, „Cum așa?“ Îi făceam jocul, îl lăsam să se simtă bine. Era chiar amuzant. „Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tot entuziasmul. Tremura cu tot cu scaun. „Dați-mi drumul!“ „Nu înainte de-a ne spune cum se termină.“, l-am mințit. „Kaputt! Și tu, și Mihnea!“ De nervi, începuse să ne tutuiască. L-am lăsat în pace, deși merita să-l pocnim. „Degeaba l-ați eliminat pe Lupu. Ștergerea nu mai poate fi oprită! Dați-mi drumul!“, a încercat scriitorul să se mai calmeze. Nu reușea. Închieturile îi tremurau în continuare, parcă montase cineva curent electric în scaun. „Un textualist în izmene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câștigat un mizerabil, un mizerabil, căruia n-ar fi trebuit să-i plătești! strigă Lebedev. — Da, un mizerabil, dar căruia trebuia să-i plătesc, continuă tânărul. Că este mizerabil, depun și eu mărturie și asta nu numai din cauză că te-a pocnit. Prințe, e vorba despre un ofițer ratat, un locotenent în retragere din fosta echipă a lui Rogojin, care dă lecții de box. Acum, după ce Rogojin i-a alungat, hoinăresc cu toții. Dar cel mai rău e că știam totul despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș ca și ea, stăteam și nu dormeam cât era noaptea de lungă, îngrijindu-i pe amândoi, căci erau bolnavi, furam lemne de foc de la rândașul de jos, îi îngânam cântece, pocneam din degete și, cu burta goală, l-am crescut, iar el acum își râde de mine! Și ce te privește pe tine că m-am rugat într-adevăr pentru odihna sufletului contesei Du Barry, că am bătut odată mătănii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el a rămas aproape singurul care nu mă părăsește... Sunteți o femeie originală, o femeie excentrică, am văzut chiar acum cu ochii mei... să știți că v-am iubit chiar puțin. — Dumnezeule, și eu care mai că nu l-am pocnit! — V-a oprit Aglaia Ivanovna; nu-i așa că nu mă înșel? E fiica dumneavoastră, Aglaia Ivanovna? E atât de frumoasă, că mai înainte, de la prima vedere, mi-am dat seama că e dumneaei, deși n-am mai văzut-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcea nici o deosebire între ei. Le vorbea ca și cum i-ar fi fost fii, așa că până la urmă ei au început să-l socotească drept tatăl lor. Dacă zărea vreo femeie deportată care își ținea pruncul în brațe, se apropia, mângâia copilul, pocnea din degete ca să-l facă să râdă. Așa a făcut mulți ani, până la moarte; s-a ajuns până acolo, încât era cunoscut în toată Rusia și în toată Siberia, adică îl știau toți cei pedepsiți de lege. Mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
depășească rezistența admisibilă a componentelor din care este alcătuit, în special a inimii și a vaselor de sânge. De exemplu: Un student, fiind de serviciu la cantină, a ridicat un cazan cu mâncare. Depășind efortul admisibil al organismului, i-a pocnit (explodat) un vas de sânge în apropierea inimii și a murit imediat, din cauza hemoragiei interne. Sau un alt caz: O persoană a ridicat o geantă grea, depășind efortul admisibil al organismului, i-a crăpat un vas de sânge în ochi
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
mănâncă tot. Aceasta ameliorează reumatismul și durerea din genunchi. Puneți ulei de susan pe zonele afectate și masați-le zece minute, pentru a ameliora durerea reumatică și oboseala. Se prăjește o livră de boabe de soia negre, până Încep să pocnească. Se pun pentru o jumătate de oră În vin de orez. Se bea vinul, pentru a ameliora durerea reumatică din articulații. Dacă puteți mânca și boabele de soia este și mai bine.) Mâncați furnici comestibile sau folosiți medicamente pe bază
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
o sfătuiește să planteze În ghiveci un fir de orz; aici crește o floare asemănătoare unei lalele, dar ale cărei petale rămân Închise, ca și când ar fi un mugur. După ce femeia sărută petalele galbene și roșii ale lalelei floarea se deschide pocnind. În potirul florii se afla o fetiță mică și drăgălașă, care nu era mai Înaltă decât degetul cel mare de la mână, care a fost botezată Degețica. Și Povestea lui Tom Degețel narează un asemenea caz. Merlin, Înțelept și iscusit vrăjitor
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
se întâmple cu mine la moară. Soldatul venise de la munci, stătea și fuma cu arma neasigurată și a tras din greșeală iar glonțul a căzut între mine și căpitanul Dumitrescu, comandantul de la geniu. Nu vă mai spun ce l-a pocnit cu arma pe soldat! I.T.: Dumitrescu era... S.B.: ...mai impulsiv. I.T.: Și îi plăcea să arate ce poate el... S.B.: ...era teatral. I.T.: Avea la el pistol, cuțit... S.B.: Era ca în Rambo, avea partea lui de spectacol. Așa era
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
o sfătuiește să planteze în ghiveci un fir de orz; aici crește o floare asemănătoare unei lalele, dar ale cărei petale rămân închise, ca și când ar fi un mugur. După ce femeia sărută petalele galbene și roșii ale lalelei floarea se deschide pocnind. În potirul florii se afla o fetiță mică și drăgălașă, care nu era mai înaltă decât degetul cel mare de la mână, care a fost botezată Degețica. Și Povestea lui Tom Degețel [Tom Tit Tot, Basme și povești populare englezești] narează
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fost compuse numeroase cântece, cu predilecție de Ion Aldea Teodorovici (Melancolie, Reaprinde-ți candela, Eminescu să ne judece, Trei culori, Răsai, Frumoasă-i limba noastră), foarte populare în întreg spațiul românesc:. Fără a destupa în versuri sticle de șampanie ce pocnesc spumos, autorul lasă fluviul inspirației să curgă lin în matca marilor teme, a căror ocolire nu se poate face decât cu pericolul uscăciunii și sterilității. Discret, dar ferm și precis în gusturi și artist în nuanțe, el își clădește o
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
primele replici - și condimentând întreaga seară cu glume. Polus, Gross și del Rio au povestit despre femeile frumoase din Sibiu, despre cât de înspăimântați erau să cânte anumite arii dificile într-o piață - precum „Nessun Dorma“ din Turandot -, au dansat pocnindu-și degetele pe bucățile vesele, ba chiar Gross a și lătrat înaintea unei arii, când din spatele scenei se auzea un câine din cauza căruia nu putea începe să cânte. În loc de reclame, luna „German Tenors“ sunt, după 11 ani de prietenie, „trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]