8,496 matches
-
vă așteptați să vă spun în ce fel, dacă v-aș spune-o, s-ar pierde efectul de surpriză, Chiar dacă sunt responsabilul direct al investigațiilor, Exact, Atunci asta înseamnă că nu aveți încredere în mine, albatros, Desenați un pătrat pe podea, papagal-de-mare, și așezați-vă înăuntru, în spațiul delimitat de laturile pătratului am încredere în dumneavoastră, dar în afara lui nu mai am încredere decât în mine însumi, investigația dumneavoastră e pătratul, mulțumiți-vă cu el și cu ea, Da, albatros, Somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
căutat o lumânare. În clipa aceea am zărit o încăpere micuță, pe jumătate locuință, pe jumătate atelier, în care nu erau decât un pat, niște tablouri întoarse cu fața la perete, un șevalet, o masă și un scaun. Nu era covor pe podea, nu era nici sobă, nici cămin. Pe masa încărcată de vopsele, cuțite de paletă și tot soiul de lucruri am găsit un căpețel de lumânare. L-am aprins. Strickland zăcea într-un pat deloc comod, pentru că era prea mic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
puțin eficient încât aproape că m-au făcut să zâmbesc. Am rămas uimit de efectul pe care l-au avut asupra lui Blanche Stroeve. A tresărit și apoi s-a uitat lung la soțul ei. Ochii lui erau ațintiți în podea. Nu știam de ce părea atât de încurcat. În obrajii ei apăru puțină culoare, apoi fața i se făcu albă ca varul, fantomatică. Simțeam că tot sângele i s-a scurs de pe întreaga suprafață a trupului. Până și mâinile îi păliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce face, se năpustise asupra lui Strickland. Acesta fusese luat prin surprindere și se clătinase pe picioare, dar, fiind foarte voinic, chiar și abia ridicat de pe patul de boală, într-o clipă, fără să știe cum, Stroeve se trezise la podea. „Piticanie caraghioasă!“ îi spusese Strickland. Stroeve se adunase de pe jos, observase că nevastă-sa nici nu se clintise în tot acest timp și ca atare el se simțise încă și mai umilit pentru că se făcuse de râs în fața ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Capul Chinezul era numele pe care-l dădeau acești vagabonzi ce măturau plajele unui han nenorocit de pe lângă Rue Bouterie, ținut de un chinez chior, la care cu șase centime puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită ca și ei și, când au rămas fără nici un bănuț și noaptea era îngrozitor de friguroasă, erau bucuroși să poată împrumuta măcar prețul unui acoperiș deasupra capetelor de la oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă pe Strickland, căruia îi sângera brațul și avea hainele zdrențuite. Și căpitanul era plin de sânge de la un pumn primit în nas. — Cred că ai face mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după miezul zilei Probabil că lunecase În somn fără să-și dea seama, epuizat. Totuși, avea senzația că Închisese pleoapele doar pentru câteva clipe, lăsându-se În voia acelui murmur confuz de sunete și imagini, ce parcă se ridicau din podeaua de lemn. I se părea că sub picioarele lui se deschiseseră străvechile morminte ale morților Îngropați În biserică și că umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și să Îl Îmboldească la acțiune. Când redeschise ochii, chilia era inundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avea mania preciziei, le măsură sub ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nume. Da, asta ar fi trebuit să fac. Era rolul meu. Dar nu am făcut nimic. Ce mi-ar fi putut spune? Nu mare lucru, fără îndoială. Iar eu rămăsesem în fața lui ca prostul, frământându-mi cascheta, uitându-mă în podele, în tavan, privindu-mi mâinile, fără a-ndrăzni să pun întrebările importante. Și care ar fi fost întrebările astea, până la urmă? El o găsise. Plimbându-se, remarcase fereastra deschisă și văzuse trupul. Se grăbise într-acolo, forțase ușa camerei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mă aștepți. De astăzi până luni mai sunt trei zile... Și nu mă așteptai? Poate-aș fi plecat în Grecia, e mai civilizat. Îți place mai civilizat? (Ea este aproape knock-out, a lovit-o cu dreapta, parcă a căzut la podea și asta nu-i place deloc.) Poate-aș fi plecat. M-ai fi așteptat (zice el liniștit, îi scoate fustița, tricoul și Triunghiul Bermudelor Alb. Ea îl trage spre pat, îl ia de mână și-l duce direct spre patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
inclus-o, pe mă-ta în lista aia a lui. Pe nevasta mea și pe maică-ta... Cheamă Salvarea, mă-ta n-are nimic, e isterică. Asta a fost. Anita n-a chemat Salvarea, m-a lăsat acolo jos, la podea, și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Laertes, eu îmi imaginez că Ofelia e acolo, că a rămas acolo. Tânăra lasă cămașa jos, pe parchet, ca un semn al prezenței morții în spațiul acela, și, aplecându-se - își dă seama că ar fi trebuit să acopere și podeaua cu o pânză roșie, ar fi fost mai sugestiv, corectez mâine -, ia cartea, deschide și așteaptă. Hamlet: Mă bucur mult și fără gând ascuns/ Iau parte la întrecerea frățească./ Ne dați spadele. (Cu atâta instinct și-a rostit replica, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum dansează. „Oh - you - wonderful girl, What a wonderful girl you are...“ intona tenorul, iar Amory subscria tăcut, dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala. Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de la gramofonul lui Kerry. — Psalmodiază! a strigat Tom. Nu declama! Psalmodiază! Amory, care interpreta, și-a asumat o mină plictisită, pretextând că avea nevoie de un disc cu mai puțină muzică de pian. La care Kerry s-a tăvălit pe podea, Înăbușindu-și râsul. — Pune Inimi și flori! a urlat el. Of, Doamne, Doamne, simt că nasc niște pisoi. Oprește afurisitul ăla de gramofon! a strigat Amory, cam congestionat la față. Nu dau o reprezentație! În tot acest timp, Amory Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a zis Ferrenby, cu Încordare În voce. Dick conducea și refuza să plece de la volan. I-am atras atenția că a băut prea mult, pe urmă a apărut afurisita aia de curbă și... Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a ridicat un braț lui Dick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Să nu vorbim despre asta! aproape că a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu și și-a deschis caietul de italiană. Amory și-a aruncat pe podea pardesiul și pălăria, și-a desfăcut nasturele de la guler și a luat din raft, la Întâmplare, un roman de Wells. „Wells e rațional“, și-a spus, „iar dacă n-are efect, Îl citesc pe Rupert Brooke“. A trecut o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Era nepriceput În artele stăpânite de Phyllis și nu se Îndoia că era vorba doar de o formă insipidă de tachinare. Nu se scursese nici o oră până când și-a dat seama cât de profund era implicat. Phyllis Îl pusese la podea și-l folosea cum voia. Îl informase cu ce tren va sosi În general, Îl deprimase cumplit. Pe lângă faptul că n-o putea Înghiți pe Phyllis, ar fi dorit de fapt să asiste la meci Într-o companie masculină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că nu se ducea la reuniune. — Pleci În străinătate? Amory a Încuviințat din cap, cu privirea ciudat de Încremenită. Făcând un pas Înapoi, ca să-i permită cuiva să treacă, a răsturnat bolul cu măsline, care s-a făcut țăndări pe podea. — Ce ghinion! a murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna și l-a bătut pe spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a zgâit la el prostește până când Wilson s-a săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
exact deasupra anunțului citit a descoperit un paragraf mai lung, ale cărui cuvinte inițiale erau: „Domnul și doamna Leland R. Connage anunță logodna fiicei lor, Rosalind, cu domnul J. Dawson Ryder din Hartford, Connecticut...“ A lăsat ziarul să cadă pe podea și s-a Întins pe pat, cu o senzație de spaimă și un gol În furca pieptului. O pierduse - era definitiv, iremediabil pierdută. Până acum nutrise În adâncul sufletului fără să-și dea seama limpede, speranța că Într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urlu, dar nu cedez. Vine o durere nebună, mi se umflă burta de efort, dar continui ca vai de lume și, dintr-odată, nu mă mai doare nimic, totul pare ușor, trec chiar de cincizeci și așez liniștit piciorul pe podea. ― Ai învățat să treci de punctul critic. E important. Doamne, de câte ori am avut ocazia să apelez apoi la clipele și vorbele acelea! Zburam pe stradă, eram ușor, pluteam, lumea era altfel, parcă mai vie, mai adevărată. Tot cam în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mers la fix. Sala era fantastică. Zdruncina din temelii tot ceea ce știam eu despre teatru. O sală a unui teatru care a ars cândva. Nu mai mirosea a fum, dar era evident că se petrecuse acolo ceva de acest gen. Podeaua era ca o plajă, numai nisip, gradenele din lemn rudimentar, totul părea o improvizație și, paradoxal, tocmai din cauza asta era extrem de primitor, teribil de adevărat, fără urmă de acea făcătură pe care o zărești peste tot în teatrele noastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
omoară. Pretorian, un oltean dat dracului, leagă o sfoară de toarta ceșcuței și o atârnă de degetul mic, apoi disimulează sfoara, bea cafeaua și când ajunge Moni lângă el, se face că scapă ceașca, asta se duce dracului până aproape de podea, Moni se face galben, se face alb, dă să moară, amână chestia pentru câțiva ani, dar face o scenă de zile mari. Nu mi-am propus să povestesc despre Moni, pentru că ar trebui să scriu numai despre el o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
proprie, neînțeleasă de nimeni altcineva, pe care ea s‑o poată explica. Dar ce se aude la tonomat? O melodie trăsnet cu Elvis, Tuttifrutti, care măcar din motive de cultură și tot trebuie respinsă. Fetele se tăvălesc de râs pe podeaua localului, proastă mai e și colega noastră Anna, să creadă ea că dintr‑un Wurlitzer răsună acorduri de Bach și nu ceea ce place tineretului. Anna este o elevă ciudată care‑și pierde timpul liber cântând la pian. În cazul Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și cel mai mult i‑ar plăcea s‑o vadă maculată astfel pe Sophie. Numai că aceasta e făcută din cel mai rezistent material. Un material care respinge murdăria. Încă un mic exemplu. Anna are paisprezece ani. Stă goală pe podea cu picioarele desfăcute și încearcă să se defloreze singură, cu ajutorul unei oglinjoare pentru bărbierit și al unei lame de ras, ca să scape de o pieliță care se spune că ar fi crescut acolo jos. Însă nu are cunoștințe de anatomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i amenință - și care, de fapt, e de mult prezentă - și face prietenos cu ochiul. Cu blugii lor prefăcuți de atâtea ori și pe care s‑au aplicat deja atâtea petice de protecție, gemenii taie brazde în praful gros de pe podele. Mama e nevoită să facă curat la oameni străini, așa că propriul cămin e lăsat de izbeliște. La acești oameni străini există și bărbați străini. Tata zbiară din cauza asta ca o vită friptă de vie. Pentru mama nu există cruțare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]