2,948 matches
-
reculeagă printr-un gest de pietate. Am scos din săculețul de la gât moneda pe care Kakko mi-o dăduse și i-am întins-o călugărului. - Ia acest ban și folosește-l pentru a ridica un altar în biserică, cu câteva podoabe sfinte, i-am spus. Când Rotari va fi eliberat, eu mă voi ruga de un episcop să vină s-o sfințească. S-a uitat la monedă, fără să o atingă. - Ia-o! am stăruit. Mi-a răspuns: - Eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
voi dezvălui nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-au împărțit în două grupuri în naosul bazilicii, de-o parte bărbații, și de alta femeile. Erau îmbrăcați într-o tunică largă și albă, fără podoabe și cingătoare, și n-aveau încălțări. După ce-au spus rugăciuni și psalmi, persoane de ambele sexe se așezară în mijlocul bisericii. Ceilalți glăsuiau de zor un refren într-un grai pe care nu-l înțelegeam. Cântau două coruri; mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sulul de pergament, atât de tare, că mă durea de la betele de care era prins. - Da, am răspuns, dar există oameni care gândesc altfel. Am observat pe chipul lui satisfacția că, deși alesesem o carte secretă, era lipsită de orice podoabă sau ferecătură prețioasă. La Cividale am stat de vorbă cu Grasulf și am căzut de acord să ținem sub control orice predicator sau misionar catolic ce s-ar osteni în oraș, sau în orice castel sau domeniu, să-l gonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că eram atât de faimos încât să fac vulpea să dea vina pe nevăstuică că fură găini din coteț, a trimis după mine, invocând motivul că vrea să-mi ceară sfatul în privința unor podoabe pentru biserica mănăstirii. Când am văzut-o, nu mi s-a părut atât de urâtă pe cât mi se spusese. Gușa abia dacă i se vedea, și ochii îi erau ieșiți în afară ca la toți cei care suferă de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
singură, ceea ce a înțeles perfect, și nu voia decât să fie ajutată să se elibereze ce acel lințoliu de grăsime. S-a străduit din răsputeri, dar a început să se hrănească corect. Am chemat de la Brescia negustori cu stofe și podoabe și, de mai multe ori doi, romani cultivați, obișnuiți ai casei mele. Și ne-am așternut la vorbe despre istorie și filozofie, teologie și etică, doar ca să uite de mâncare. Nu de puține ori a trimis după mine în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un atrium dreptunghiular unde se afla fântâna purificării, phiale, cu o inscripție cu două fețe în limba greacă: „Curăță-te de păcate, nu numai pe față“. Când te aflai sub principala cupolă gigantică, totul dispărea. Uitai de altare și de podoabe, mai bogate decât cele pe care și le-a dorit Solomon sau pe care și le-a închipuit regina din Saba, uitai de mozaicurile de aur ce îmbrăcau pereții. Cupola părea să plutească în gol, îți prindea cugetul și ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-au împărțit tezaurul papal, lăsând doar firimituri pentru plebe și soldați. După ce i-au alungat din oraș pe toți preoții și cardinalii, bizantinii și facțiunea romană a lui Mauriciu au jefuit Roma vreme de o săptămână, golind bisericile de podoabele lor prețioase și prădând casele romanilor rămași credincioși papei. IV Toată iarna dintre anii 638 și 639 am făcut planuri de război și am organizat convocarea armatei. Rotari era hotărât să-i alunge pe bizantini de pe pământul italian și - așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a intra acolo nu există. A trebuit să mă gândesc. Biserica era însemnată, și bizantinii fugiseră care pe mare, care pe uscat, oricum nu avuseseră timp să pună la loc sigur eventualul ei tezaur. Puteau fi acolo mătăsuri, pânzeturi și podoabe scumpe. Iar dacă incendiul de la uși ar fi cuprins și acoperișul, toate acele comori ar fi fost mistuite de foc. Am afurisit lăcomia oamenilor. Nu furaseră oare destul? Nu se mulțumeau cu răsplata pentru prizonieri? Refuzul meu însă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și făcut, în pofida bruftuluirii soldaților. Erau opt clerici, preoți și diaconi. Laicii erau zece bătrâni, înarmați cu niște săbii ruginite și care apărau douăsprezece fecioare cam de cincisprezece ani, dacă nu mai puțin. Am făcut ocolul bisericii, uitându-mă la podoabe. Înțelegeam că era ceva în neregulă, dar nu reușeam să identific ce anume. Oricum nu exista nimic care să justifice moartea atâtor oameni, nici măcar ciudatul și marele candelabru în formă de arbore, cu șapte brațe, de deasupra altarului: era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
special, plânge lipsa lui. Măsor și eu clipele, dar cu alt ceas: ceasul adolescenței. El nu strălucește pe mână, dar scânteiază prin ochii mei albaștri. Ceasul meu altfel măsoară clipele, orele: prin întrebări, nedumeriri, emoții, tristețe, așteptări. Cred că dincolo de podoaba de pe mână, privirea fiecăruia măsoară timpul într-un fel aparte. În ochii noștri bate ceasul vârstelor, iar ,,muzica” lui pornește din inimă. Această muzică este zgomotoasă, romantică, tristă, după vârstele omului sau după felul său de a trăi clipa. Ceasul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de fapt acceptasem. Ada era prea bolnavă ca să ajute în acea dimineață la împodobirea miresei, așa că Zilpa s-a ocupat de toate, pictând mâinile și picioarele Leei cu henna, conturându-i ochii cu kohl, acoperind-o cu tot felul de podoabe. Rahela stătea într-un colț, cu genunchii la gură și tremura în timp ce Lea se pregătea pentru seara care ar fi trebuit să fie a nunții ei. - Eram mai fericită decât fusesem vreodată, spunea Lea. Dar eram de asemenea înspăimântată. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei fiu. Haina care a ieșit, cu panglici galbene și roșii, l-a făcut ținta unei bășcălii nesfârșite din partea celorlalți frați. El s-a ținut tare și le-a spus că îi plăcea de o mie de ori mai mult podoaba pe care i-o făcuse mama lui decât hainele plicticoase și cenușii pe care le poartă bărbații de obicei. N-aș fi știut să spun dacă chiar credea asta sau doar brava. Mie mi s-au dat brățări de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridicat vocea la mine: - Ori mă ajuți, ori rămâi acasă cu nevestele fraților tăi. N-a fost nevoie să spună mai mult. Călătoria a durat doar câteva zile și a fost una voioasă. Am cântat pe drum, în timp ce ne aranjam podoabele, bucuroși că eram o ceată așa frumoasă, pentru că până și animalele fuseseră alese dintre cele mai arătoase ca dar pentru Bunica. Iacob își începea dimineața mergând lângă Rahela, îi sorbea parfumul, zâmbea și nu spunea prea multe. Apoi, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la urma urmei. Eu sînt cel agresat. - Arată-mi mîinile. Năucit, moștenitorul familiei Kersaint nici măcar nu se gîndi să Întrebe care era scopul acelei cereri neobișnuite și Întinse mîinile albe și cu grijă manichiurate, pe inelarul uneia dintre ele răsfățîndu-se podoaba unei șevaliere cu blazonul familiei. Fersen Îi Întoarse mîinile, cercetă rapid fața internă a degetelor și tocmai dădea din cap În semn de negație cînd Arthus de Kersaint Își făcu apariția, precedat de bastonul lui cu măciulie. - Ciudată oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o șansă în viață ! Țintește către stele ! Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în cutia de bijuterii. După care mă uit la Nathaniel, care a așteptat tot acest timp răbdător în prag. Mergem ? — Zi-mi și mie: ce-a fost chestia de mai devreme ? mă întreabă Nathaniel când pornim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și nu m‑ar fi auzit. Eu mă găseam Într‑un colț foarte Îndepărtat, Înconjurat de șezlonguri. Altă experiență memorabilă: Un infirmier cocoțat pe o scăriță atârna beteală de Crăciun, vâsc și podoabe pe pereți. Nu se sinchisește de mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte din meseria mea. Existența este - sau a fost - Însăși această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nopții, să nu o lase cumva pe ormocită să scoată tăciunii ascunși cine știe pe unde și să să-i ghindăcească, amuțind și împietrind pe toți care ar privi-o a doua zi, pocind fetele, secând sămânța mădularelor și vestejind podoaba bărbățiilor, să nu cumva ca solomonara, gonitoarea de nori și pârjolitoarea viselor, să aibă vreun cuțit la îndemână cu care să-și pornească amarnicele-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
față. Ea, aproape o copilă, stătea cu capul plecat, privind în jos. Amândoi erau goi, tot atât de goi cum veniseră pe lume, cu excepția unei fâșii roșii în jurul taliei, fâșie care servea să-i țină în sus penisul bărbatului și ca simplă podoabă pentru femeie. Trecu sub soarele puternic al dimineții și se așeză pe vine la umbră, în fața lui Kano, care arătă spre o sarbacană sprijinită de trunchiul copacului. — Place la om? întrebă el. Întinse brațul și apucă sarbacana. Era ușoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și avea tot dreptul să facă război, dacă asta era voința lui. Fata îl aștepta în ușă. Era îmbrăcată în „cearșaful-tunică“, la care nu mai renunța decât ca să doarmă, prins în talie cu fâșia roșie care alcătuia înainte singura ei podoabă. Când ajunse lângă ea, îi adresă un zâmbet ușor, îi lovi blând pieptul cu degetul arătător și îi spuse: — Tu... Piá... Păru surprinsă și se bucură. Se arătă pe sine cu degetul și repetă: — Piá... Apoi, îi lovi blând pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul de iarnă... toate, toate se desfășoară după înțeleapta orânduială a Marei Creații. Tristețea lor răspândește melancolie... vrajă, asupra întregului pământ, pătrunzând și în sufletul omului. - Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită, decât sfârșitul însuși!... murmură Iorgu uitându
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unui sit arheologic s-a pus pe cercetarea de teren, izvoarele arheologice împărțindu-se în două categorii: fixe (așezări deschise sau fortificate, locuințe, necropole ori morminte izolate, gropi, monumente etc.) și mobile (obiecte de uz casnic, unelte, arme, obiecte de podoabă și vestimentare, monede ș.a.). Tematic, principalul criteriu pentru întocmirea lucrării l-a reprezentat cultura materială a comunităților autohtone din Bazinul Bârladului. Încercarea de a surprinde o eventuală evoluție a avut la bază cultura materială, modul de viață autohton (organizare, ocupații
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ceramicii făcută la mână. Reintroducerea pe scară largă a ceramicii fabricată la roată se observă din veacul al VIII-lea, poate și ca urmare a unui proces de uniformizare culturală. 1.6.2. Obiecte de uz casnic, meșteșugărești și de podoabă Pe lângă ceramică, prezentă mai mult în stare fragmentară, în așezări s-au găsit și alte dovezi materiale autohtone (menționate pe situri în tabel): unelte casnice din os și lut (străpungătoare, fusaiole decorate și nedecorate, greutăți de lut - pl. XIV), unelte
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
bizantină cu decor, două ace, un pandantiv de harnașament și un ac de la o fibulă - pl. XVI) și obiecte de turnat metal (o lingură din lut și două tipare din piatră - pl. VII/5-7), întrebuințate la prelucrarea unor piese de podoabă, similare celor de la București și Budureasca - Prahova. Ultimele obiecte, găsite la Dodești - Vaslui, indică o posibilă existență a unui atelier în producerea obiectelor de podoabă și vestimentare (L4), chiar dacă cercetările nu au confirmat prezența unui cuptor, element caracteristic unei asemenea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
lut și două tipare din piatră - pl. VII/5-7), întrebuințate la prelucrarea unor piese de podoabă, similare celor de la București și Budureasca - Prahova. Ultimele obiecte, găsite la Dodești - Vaslui, indică o posibilă existență a unui atelier în producerea obiectelor de podoabă și vestimentare (L4), chiar dacă cercetările nu au confirmat prezența unui cuptor, element caracteristic unei asemenea îndeletniciri. Tipare pentru podoabe (îndeosebi cercei) au mai fost găsite la Traian (pl. XIX/3) și la Săbăoani-Neamț. Posibil ca și la Dodești să fi
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
București și Budureasca - Prahova. Ultimele obiecte, găsite la Dodești - Vaslui, indică o posibilă existență a unui atelier în producerea obiectelor de podoabă și vestimentare (L4), chiar dacă cercetările nu au confirmat prezența unui cuptor, element caracteristic unei asemenea îndeletniciri. Tipare pentru podoabe (îndeosebi cercei) au mai fost găsite la Traian (pl. XIX/3) și la Săbăoani-Neamț. Posibil ca și la Dodești să fi existat un atelier, specializat în prelucrarea metalelor ori improvizat, cu funcție de producție, similar celui de la Botoșana - Suceava, unde locuința-atelier
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]