2,516 matches
-
Maiorescu, Critice, I, 129-130; Pop, Conspect, II, 56-59; Constantin Erbiceanu, Viața și activitatea preasfințitului Neofet Scriban, București, 1888; D. Lascăr, P. S. Neofit Scriban, București, 1898; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 176-178; Iorga, Ist. Bis., II, 260-262; Horia Oprișan, Un prelat poet: Neofit Scriban, „Îndreptarea”, 1933, 53; Dionisie I. Udișteanu, Luminișuri din viața sufletească a călugărilor Scriban, Mănăstirea Cernica, 1939; Mircea Păcurariu, Arhiereii Neofit și Filaret Scriban, MM, 1959, 1-2, 1970, 1-2; Dicț. lit. 1900, 773-774; Păcurariu, Dicț. teolog., 398-399. R.Ș
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
lipsită, totuși, de calități estetice. Prozatorul autentic care este P. reușește, chiar în condiții ideologice precare, să creeze un personaj notabil: omul de la marginea adunărilor. Revine, în 1953, la romanul abandonat. În 1954 începe o idilă, la mare, cu tânăra poetă Aurora Cornu. Căsătoria cu ea durează până în 1959. S-au păstrat scrisorile pe care P. i le trimite. Apare romanul Moromeții (1955), cu ilustrații de Perahim. Are un mare succes și va fi socotit, de aici înainte, capodopera scriitorului. Este
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ȘERBĂNESCU, Virginia (10.VI.1921, Cluj), prozatoare, poetă, autoare dramatică și traducătoare. Este fiica Elenei Șerbănescu (n. Chivulescu), medic, și a lui Virgil Șerbănescu, general, profesor de anatomie patologică. Își începe învățătura la Paris (1928), continuând-o la București, în particular, la Școala Silvestru, urmează Școala Centrală de
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
de literatură, Romanele, în care încearcă o definiție a speciei. Subliniind nevoia de biblioteci populare, Grigore Silași propune să se editeze „catehisme ilustrate”, așa cum sunt cele numite „weberiane”, care se tipăreau la Leipzig. Tot el, într-un apel, îndeamnă tinerii poeți să urmeze exemplul lui Vasile Alecsandri. R. Z.
SIONUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289702_a_291031]
-
Grecia, ca dascăl de limba greacă, și ajunsese la rangul de stolnic. Tatăl lui S., Petru, urmează cariera militară, avansând la gradul de polcovnic. El își trimite fiul să învețe știința armelor la Potsdam și Berlin. Totuși, în 1869 viitorul poet va intra în oștire ca simplu soldat, devenind colonel și comandant de regiment. Atins de o boală psihică, pleacă să se trateze în Germania și Franța. La întoarcere moare în drum spre țară. S. a fost unul din membrii fideli
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
ȘLEAHTIȚCHI, Maria (17.I.1960, Ștefănești, j. Soroca), poetă, critic și istoric literar. Este fiica Zinaidei (n. Moraru) și a lui Neculai Guțanu, agricultori. Urmează cursurile școlii medii în satul natal (1967-1977) și pe cele ale Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți (1977-1981). În 1991 își susține teza de
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
la noi”. <footnote Mite Kremnitz, op. cit., p. 127 footnote> Din atelierul Mariei Sale Regina Elisabeta văzul cuprindea vasta panoramă a vâlcelelor înverzite, întinzându-se până în zarea depărtată a Negoiului. “Carul cu boi” și “Ciobanul” lui Grigorescu, nedespărțiți tovarăși ai Reginei poete, rămași neclintiți la locul lor de cinste, ca simbol al țăranului român împlineau maiestatea sub care se înfățișă acest mândru colț al țării românești.<footnote Al. Tzigara-Samurcaș, Marturisiri si-li-te, Tipografia “Convorbiri Literare”, Buc., 1920, p. 115 footnote> Capitolul
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
transilvan pentru Independență și Unire, înmagazinând versuri închinate evenimentelor din 1859, 1877 și 1918 de către poeți și versuitori transilvani”. Timp de decenii T. a fost preocupat de readucerea în actualitate a personalității și operei lui Christian Schesäus, cărturar umanist și poet din secolul al XV-lea, sas din Mediaș, al cărui poem Ruinae Pannonicae s-a străduit să îl traducă în românește, fără să reușească să își finalizeze proiectul. SCRIERI: Mediaș, București, 1944; Orașul Mediaș. Civitas Mediensis, Brașov, 1967. Antologii: Ne
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
și coleg de liceu. I-ar fi plăcut să studieze arheologia și filosofia. Face filologie și, în orele monotone de istoria limbii literare, unde se vorbește despre cuvântul „vergură”, improvizează versuri și compune „palindromuri”. Este un răsfăț alexandrin de tânăr poet care, vorba lui Ion Barbu, încearcă ascuțișul custurii și dexteritatea versului. Apare în viața sentimentală a tânărului, însurat, o colegă, Doina Ciurea, venită de la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”. Începe o idilă care se termină cu un divorț și cu
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
1968; un an mai târziu devine redactor-șef adjunct la „Luceafărul”. Nu are casă și, până în 1960, doarme într-o cămăruță a redacției, locuind împreună cu Nicolae Velea. Debutează editorial în 1959, în volumul colectiv Sub semnul revoluției: 30 de tineri poeți, iar individual cu Sensul iubirii, carte apărută în 1960, primită bine de criticii tineri, care au sentimentul că se întoarce o pagină nouă în poezia românească. Rezerve, proteste, zeflemeli în tabăra ideologică oficială, nemulțumită de faptul că S. nu face
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Vasile Pârvan, în care strălucirea, integritatea și patetismul omului, indiferent cât de bănuite ar fi de tragediile lui personale, mi-au apărut a fi de natură sublimă. Nici însuși Bălcescu nu mi-a apărut vreodată având acea natură sacerdotală de poeta vates a lui Vasile Pârvan. Am scris de mai multe ori despre această minunată ființă. Niciodată nu am fost mulțumit de cum am scris despre dânsul. Poemul eseu Vasile Pârvan - Stâlpul mi se pare insuficient, iar Elegia a doua, Getica, numai
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
jumătate prefăcută, jumătate o boală cerească. Câteva poeme (Leoaică tânără, iubirea, Vârsta de aur a dragostei etc.) au făcut carieră. Ele sunt recitite și azi de tineri. Plac nu numai lor, plac, în genere, din rațiuni estetice, pentru că acest tânăr poet vorbește cu o dezinvoltură extraordinară despre ceea ce el numește, undeva, „o întâmplare a ființei” sale, cu un sentiment de jubilație și de melancolie luminoasă. În Dreptul la timp S. deschide „vederea” lirică spre alte teme și concepte, cum este aceea a
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
o notorietate inalienabilă ca autor al unui discurs poetic aliniat programului naționalist oficial din anii ’80 ai secolului trecut. Și aici trece cu ușurință de la elogiu la imprecație, de la stihuirea elegiacă la timbrul pamfletar vituperant. Asumându-și, programatic, statutul de poeta vates și uzând de o retorică tumultuoasă, el celebrează nu numai Miorița sau „mărețele umbre” (Decebal, Niceta Remesianul, Ștefan cel Mare, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu ș.a.), ci și pe ultimul conducător comunist („Tu ai venit să mântui această blândă
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
postum, care vine să rotunjească o tentativă sub anumite aspecte temerară în raport cu linia generală din epocă. SCRIERI: Amor 1926, București, 1937; Moscova (Reportaj despre metropola lumii noui), București, 1948; Enescu, București, 1956; George Enescu. Viața în imagini, București, 1961. Traduceri: Poeții sovietici cântă pacea, București, 1950; Muzica sovietică în plin avânt, pref. trad., București, 1951 (în colaborare cu Anda Boldur și Ada Steinberg); Cartea sângelui (Din lupta eroică a poporului grec), București, 1952; Leonid Lenci, Schițe humoristice, pref. Aurel Baranga, București
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
, Andrei (1.IX.1948, Cigârleni, j. Chișinău), critic literar și poet. Este fiul Eudochiei (n. Cvațuc) și al lui Afanasie Țurcanu, țărani. A absolvit Școala Medie din Hâncești (1966) și Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1971). Lucrează un an în calitate de redactor la Direcția emisiunilor pentru copii a
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
D.[olfi] (3.IV.1916, Brăila - 16.XI.1966, Chicago), critic literar, eseist și poet. Urmează cursul secundar la Liceul „N. Bălcescu” din Brăila și la Liceul „Gh. Lazăr” din București, absolvind în 1934. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie și, concomitent, la cea de Drept din cadrul Universității bucureștene, obținând licențele în sesiunile
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă cuvinte devenite fetișuri, ca „fruntarii”, „năier” (cu sensul „cântăreț din nai”), „zodier”, „tropar” ș.a., nu lipsesc vocabule stridente, inventate sau regionalisme. Tânărul poet cultivă metaforismul convențional, banalizat ori pe cel artificios, obținut prin materializarea forțată a unor abstracții sau prin utilizarea excesivă a cuvântului „alb”. Sunetul liric devine mai autentic și pare mai nou atunci când, precum în Adolescență, rezonanțe din Blaga autohtonizează tonuri
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
într-o vreme omul să devină lup pentru om. Autodevorarea se află în conținutul fiecărei clipe și este energia care face ca timpul să pulseze, istoria să se nască și natura să dăinuie”. Sub un pretext erotic, „prozo-poemele” din Socrate poetul (2000) configurează și ele o parabolă ironică privitoare la raportul între „natură” și „cultură”, între „viață” și „idee”. Temperamentul scriitorului pare a se împlini însă în formula dramatică a (post)absurdului, materializată în volumul Așteptând-o pe Godette (2003; Premiul
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
URSU, G.[heorghe] G. (25.I.1911, Bârlad - 25.VI.1980, București), istoric literar și poet. Urmează Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din orașul natal (1925-1929) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (1929-1933), unde este puternic influențat de personalitatea lui G. Ibrăileanu. După promovarea examenului de capacitate este profesor la Tecuci, Bârlad, Fălticeni
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
douăzeci și doi de ani, se căsătorește cu Elena Dudescu. Ea avea cincisprezece ani, era bogată, cultă și se înrudea cu Ion Ghica și cu boierii Câmpineni. În anul următor li s-a născut cel dintâi copil, Iancu Văcărescu, viitorul poet. Au mai avut două fete, Maria și Eliza. În 1797 V. se desparte de soție, copiii fiind încredințați mamei. Din puținele informații rămase se pare că nu a fost ispitit să joace un rol în viața publică și politică. Totuși
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
10-12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 263-265; Dumitru-Mircea Buda, E.K.G. șaizecist pe trei linii, VTRA, 2002, 8-9; Xenia Karo, Vakulovski: poezia din realitate, „Paradigma” (Constanța), 2003, 3-4; Ilinca Domșa, „Tatuaje”, ECH, 2003, 7-12; Dumitru Crudu, Mihai Vakulovski - un important poet vitalist, VTRA, 2003, 11-12. L. Cr.
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
VANCEA, Viola (23.VI.1943, Rădăuți), poetă, critic literar și editoare. Este fiica Elenei Vancea (n. Moraritis-Dumitrescu), funcționară, și a lui Gheorghe Vancea, economist. A urmat la București școala generală (1950-1957), Liceul „Dimitrie Bolintineanu”, absolvit în 1961, și Facultatea de Limba și Literatura Română (1962-1967). După licență
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
după zece ani, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XIV, 1945; Teodor Onișor, Din activitatea lui George Vâlsan la Cluj (1919-1929), SUB, t. IX, Geologia-Geographia, 1964, fasc. 1; N. Al. Mironescu, Etnograful G. Vâlsan, REF, 1966, 5-6; Constantin Ciopraga, Un geograf poet: George Vâlsan, CRC, 1970, 9; Ciopraga, Lit. rom., 205-207; Leon Baconsky, George Vâlsan, ST, 1971, 10; L. Kalustian, Facsimile, București, 1975, 162-172; George Vâlsan, în Poeți de la „Sămănătorul”, îngr. Petru Homoceanul, pref. Al. Piru, București, 1978, 396-410; Negrici, Imanența, 160-164
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
vol. I: Roumanie, Paris, 1908, 7-56; [Petre Locusteanu], Poeta cu două patrii..., FLR, 1912, 39; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 266-267; Léo Claretie, Feuilles de route en Roumanie, I, Paris, 1912, 33-48; Virgiliu Șt. Serdaru, Interviu cu marea poetă Elena Văcărescu, „România nouă”, 1921, 7 aprilie; N. Iorga, Două poete de sânge românesc în Franța: Elena Văcărescu și Anna de Noailles, UVR, 1925, 26; Davidescu, Aspecte, 530-531; N. Iorga, Elena Văcărescu, R, 1925, 7-8; Basil Munteanu, Elena Văcărescu, G
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
din scrierile lui Ioan Slavici, Horia Bottea, a publicat o piesă de teatru, Conștiința („Bucovina literară”, 1944), având alte șapte în manuscris (Năluca, Primul Mușatin, Matei înțeleptul, Viviana, Acul bate, Maura în munți, Acoperișul), a tradus din autori (mai ales poeți) francezi, spanioli, ruși, a scris studii de istorie literară și folcloristică și a colaborat la lucrări didactice colective, a întreținut o prodigioasă corespondență. În 1998, după o tăcere de cincizeci și cinci de ani, poetului i se publică volumul antologic
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]