2,275 matches
-
aici, măcar pentru finețea interpretărilor, cu toate că lucrarea să în două volume din 1968, Blake and Tradition, par să-și rateze țintă holistica. Dacă suntem atenți la atitudinea lui Blake însuși privitoare la elaborarea unui poem, descoperim că aceasta insolita retorica poetica se bazează pe ideea de cifru semantic, deschis revelației, dar blocat simțurilor comune. O scrisoare adresată lui Thomas Butts (aceeași din care am extras și citatul din primul paragraf) și datata 6 iulie 1803 clarifica această idee: "Allegory addressd to
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
have heard, / The Holy Word, / That walk'd among the ancient trees" (E 18), cititorul trebuie să înțeleagă faptul că eul creator acționează astfel atât pentru a-și oglindi propria imagine artistică, desigur, cât și pentru a formula o confesiune poetica legate de tribulațiile unui eu care domină temporalitatea, având acces, în consecință, la bucuria divină a creației eterne 29. Trebuie, de asemenea, menționat că Bardul blakean, așa cum se gaseste el în Introduction la Songs of Experience, seamănă îndeaproape cu splendidul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
enabled to perceive / Something unseen before" (versurile 301-305). Într-o formă ușor modificată, centrată asupra idealului performativ al poetului inspirat, aceasta este și ideea lui Thomas Carlyle, exprimată în cunoscută lucrare On Heroes, Hero-Worship, and the Heroic în History: "Creație poetica, ce înseamnă această dacă nu a vedea (subl. în text, n.m.) obiectul în chip satisfăcător?" (1888, p. 116). În Modern Painters, contemporanul sau victorian, John Ruskin, repeta considerația: "A vedea cu claritate este poezie, profeție și religie toate într-una
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
text, n.m.)" (1989, p. 83), care este "conceptul etern sau ideea de om din Dumnezeu (subl. în text, n.m.)" (1989, p. 83) sau, mai simplu spus, geniul. Că și în cazul lui Blake, ceea ce-l definește pe ultimul este natura poetica: "Adevărată trăsătură a geniului, ori acea unitate care constituie transferul infinitului asupra finit, poate fi numită poezie (subl. în text, n.m.)" (1989, p. 85). Previzibil, geniul este complet liber de eroare, precum Blake punctează în Annotations to The Works of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prin urmare, resping orice implicare a ego-ului, care este forma coruptă a intelectului vizionar. În ultimă instanță, eul dispare doar pentru a renaște în corpul subtil al operei de artă duse la bun sfârșit: "Astfel, prin necesitatea naturii sale, activitatea poetica este, în sine, dezinteresata. Eul creator deopotrivă se dezvăluie și se sacrifică, deoarece este dat (subl. în text, n.m.); este extras din sine în acel soi de extaz care este creația, moare intru sine pentru a trăi în opera" (1954
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
aber tags! Ich harrt und șah es kommen, / Und was ich șah, das Heilige șei mein Wort" (1946-1985, p. 118). După cum sesizează de Mân, "subjonctivul este, aici, mai degrabă un optativ; indică rugăciunea, marchează dorința și aceste versuri enunța intenția poetica eternă, dar afirmă imediat că aceasta nu poate fi nimic mai mult decât o intenție" (1983, p. 258). Prin contrast, eul creator blakean, deghizat în Bardul din Milton, se scutură de orice îndoială în momentul în care anunța că se
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
până la indistinct, două planuri. Unul este cel al experienței vizionare empirice, care poate sau nu să fie acceptat, dar care, odată acceptat, clarifica multe dintre necunoscutele celuilalt. Celălalt este al experienței vizionare estetice, iar aici lucrurile nu mai sunt negociabile: poetica lui Blake este dependentă de poiețica; prin urmare, pe acest plan, aserțiunile blakeene sunt singurele care contează. În plus, "obscuritățile" amintite, departe de a reprezenta rătăcirile unui maniac, sunt chiar menite să provoace inteligență cititorului și abilitatea acestuia de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
p. 213) de respectiva persoană. Astfel, subiectul își imaginează ceva și fiindcă el se află, conștient de sine, la originea acestui proces, nu-și poate induce iluzia verosimilității. Dacă luăm în considerare al doilea caz, al sensului restrâns permis de poetica vizionara, trebuie sa punctez că subiectul își imaginează ceva care, de îndată ce a fost proiectat de facultatea intelectuală implicată, devine o realitate autonomă. Astfel, lumea imaginata își devine autosuficientă și funcționează pe propriul suport; mai mult, ea nu are nevoie de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la o stare a naturii superioare, o stare a sublimului, în care simțurile, intelectul și spiritul înaltă lumea care le înconjoară și, în același timp, se înalță pe ele însele" (1981, p. 8). Conceptul de "imaginație" este unul central în poetica lui Blake și, desi prezentat în termeni relativ simpli, permite o multitudine de rafinamente semantice. Pe de o parte, C.M. Bowra opinează că, în cazul lui Blake, "imaginația nu este nimic altceva decât Dumnezeu acționând în sufletul omenesc. Rezultă că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să se supună entuziasmului. Hermeneutul german subliniază că expresia poetica este descriptiva și deschisă interpretării plurale, în vreme ce expresia retorica, desi stimulatoare, este mult mai ștearsă prin comparație, permițând o abordare hermeneutica bazată strict pe raportul dintre expresie și semnificație: " Expresia poetica are întotdeauna la baza [...] un moment de entuziasm sau de inspirație; cea retorica se bazează [...] pe un moment de interes stimulat, care se ivește în niște circumstanțe clare. Prima este pur descriptiva (darstellend) și trasează în linii mari imaginile și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
p. 115). Forjând o abordare inedită a inspirației, Maritain susține că artistul (y compris poetul vizionar, m-aș grăbi să adaug) poate crea doar prin pătrunderea într-un spațiu subiectiv, internalizat în procesul ce preceda creația artistică propriu-zisă73. Legând experiență poetica de intuiția poetica, Maritain ajunge să descrie un moment de inspirație supremă, ce implică pansenzorialismul (implicarea activă a tuturor simțurilor) și respingerea tuturor formulelor raționale: "El pătrunde în acest loc nu printr-un efort de concentrare voluntară, ci printr-o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
oral asupra procesului de scriere, care este figurat în ipostaza unei voci animate" (1997, p. 3). În pofida acestui detaliu, vocea în cauză nu este personalizată. În al doilea și al treilea rând, Clark atrage atenția asupra detaliilor că toată compoziția poetica "poate părea lipsită de efort, chiar automată" (1997, p. 3) și că, drept consecință a originii sale externe, textul rezultat "este de valoare superioară" (1997, p. 3). În al patrulea rând, Clark subliniază caracterul transmisibil al fenomenului: "A fi inspirat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cinci subcategorii. 2.3.2.1. Dumnezeu Ființă considerată supremă se manifestă rar în cazul lui Blake, dar revelația oferită de ea este unul dintre cele mai stimulatoare aspecte ale creativității profetice. Influență exercitată de spiritul absolut nu este doar poetica, ci și gnoseologica și etică. Ființă umană comună este (sau, dacă rămâne fidelă rațiunii, ar trebui să fie) esențialmente agnostica, în absența unor instrumente care să-i permită să recunoască prezenta divină. Cu toate acestea, Blake nu pare a se
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds: "Aș the Eye Such the Object" (E: 645)111. Și mai interesant este că ideea constituie aproape un topos romantic Novalis subliniază același aspect, chiar dacă o face într-o formă mai poetica: "Es liegt nur an der Schwäche unserer Organe und der Selbstberührung, dass wir uns nicht în einer Feenwelt erblicken" (1977-1999, ÎI, p. 564). Conformismul senzorial-perceptiv la care se autocondamnă omul din pricina stării "vegetative" a propriilor simțuri îl împiedică pe acesta
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
În plus, există numeroase elemente care caracterizează intrigă și care se pretează unei descrieri similare. Leslie Tannenbaum subliniază caracterul pictural al retoricii profetice, punctând însă că limbajul profetic este unul eminamente dramatic, nu static: "Acest fel de retorica sau de poetica este, cu siguranta, pictural, dar efectele sale sunt obținute în principal grație experienței pe care cititorul o are în privința imaginilor în mișcare [...]" (1982, p. 73). 10. Expresie apocaliptica. Înrudită îndeaproape cu literatura profetica este doctrina apocaliptica, diseminata grație unui mediu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
realitatea grosiera), Sufletul Lumii (principiul activ al creației), Nous-ul (Ideile lui Platon, ca semințe ale lucrurilor) și Unul (monada supremă, nediferențiata și atotcuprinzătoare). În al doilea rând, ar trebui precizat că primele trei tipuri de viziuni prezente în descrierea poetica a lui Blake se regăsesc, în mare, într-un text mai puțin cunoscut al lui Schiller, intitulat Briefe über die ästetische Erziehung des Menschen (1795)176. Marele scriitor german descrie o triada de stadii fundamentale, parcurse de orice individ pe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Four Zoas (în cazul celei duble), Milton (în cazul celei triple) și Jerusalem (în cazul celei cvadruple). Partea a IV-a Patru niveluri de interpretare a poeziei blakeene Oprindu-mă, în secțiunile anterioare, asupra unor aspecte preponderent teoretice legate de poetica lui Blake, este momentul să examinez, pe scurt, modalitatea în care elementele de fenomenologie lirica descrise anterior se ipostaziază la nivelul textelor propriu-zise. Concret, îmi propun să urmăresc, în cele ce urmează, transformările subtile pe care le comportă teoria vizionara
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
contemplativa 178. Urizen nu încetează în nicio clipă să lucreze la aceste cărți, învăluit în propria solitudine și lăsându-se pradă unei contemplații sumbre, întunecate. Opinia mea este că acest ansamblu cvadripartit traduce însăși schemă vizionara pe care se întemeiază poetica lui Blake, în sensul că arama corespunde viziunii simple, fierul celei duble, argintul celei triple, iar aurul celei cvadruple. Cărțile respective sunt, așadar, convertite într-o metaforă extinsă a "sistemului nesistematic" blakean. Strategia mea de interpretare de care voi face
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
face uz în această ultimă secțiune este foarte simplă. Studiul meu nu urmărește să ofere un comentariu comprehensiv asupra operei lui Blake (fapt, de altfel, dificil, daca nu chiar imposibil, de realizat), ci doar să puncteze nucleele vizionare relevante pentru poetica generală și să le sublinieze, prin această, caracterul sistematic. Precizez, de asemenea, ca, dacă, pe parcurs, am avut deja ocazia să mă refer la câteva aspecte semnificative legate de poemele blakeene, voi evita repetițiile și nu le voi relua în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
susține că "Orc este Revoluția din lumea materială" (1988, p. 309), insă formularea este incompletă. Pe scurt, Orc incarnează, într-adevăr, ideea blakeană de "revoluție" în universul fizic, iar caracterul agresiv și incontrolabil al personajului izvoraște chiar din această convingere poetica 183. Fiul lui Los nu poate fi nici persuadat, nici îmblânzit, fiind spontan, violent și rezistent la autoritate, aceste trăsături fiind și cele care definesc orice formă de revoltă socială. Că agent al rebeliunii, Orc este, mai mult decât orice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
săvârșite vreodată de om (aici, eu deslușesc și un subtil atac la adresa religiei instituționalizate). Potrivit lui Wilkie și Johnson, arhitectura acestuia se bazează pe "sistemul lui Ptolemeu și al lui Dante, profund intelectualizat, dar redat strălucitor de un amestec de precizie poetica și de eleganță matematică" (1978, p. 52). În plus, cei doi notează că, în pofida frumuseții, Carapacea "conduce la deprimanta percepție mecanicista a universului" (1978, p. 51), descrisă în Night the Sixth. În opinia mea, "minunatul edificiu de Aur" nu este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Agentul divin chiar își impune voința asupra elaborării manuscrisului anluminat: "This Poem shall by Divine Assistance be progressively Printed & Ornamented with Prints & given to the Public" (E: 730). Potrivit lui Frye, o lectură corectă, "netrădătoare" a poemului Milton dezvăluie o insolita poetica a creativității: "Tema din Milton este momentul de iluminare din mintea poetului, moment care, asemenea momentelor de recunoaștere ale lui Proust, îl leagă pe acesta de o serie de momente care se întind până la crearea lumii" (1990, p. 163). Pe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se autoiluzionează artistul în privința limpezimii poziției sale vizionare este un fapt demonstrat de pletora de volume apărute în ultima sută de ani, toate încercând să facă lumină în problematică poeticii blakeene. Premisa fundamentală a acestei cărți a fost aceea că poetica lui Blake este, in esenta, un sistem nesistematic. Ferber are dreptate să afirme că "efectul pe care [Blake] îl are asupra cititorilor de astăzi, chiar și la capătul tuturor tentativelor exegetice de a-l lega de tradiții familiare, începe cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
problema viziunii. Ulterior, am introdus în ecuația critică al patrulea aspect: chestiunea ipostazierii, la nivel textual (în cărțile profetice), a premiselor teoretice dezbătute anterior. Eul este un concept alunecos, dar, dată fiind importantă pe care el o dobândește în teoria poetica pe care am încercat s-o forjez, am căutat să-i aduc clarificări semantice satisfăcătoare. Distincțiile au fost importante la acest nivel. În primul rând, am trasat o genealogie a termenului, încheiate cu o serie de remarce privitoare la natură
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
aspecte empirice (viziuni care se adresează receptorilor și intelectului, dar care nu sunt transferate la nivel artistic), cât și aspecte estetizate (viziuni care sunt convertite în opere propriu-zise). Am subliniat, de asemenea, ca opera de artă blakeană (în special cea poetica) se caracterizează prin următoarele trăsături: neregularitate, simplitate, acheiropoieton, paravizualitate și paraverbalitate, unitate absolută, sinteză artistico-religioasă, telos estetic generarea unui sentiment de exuberanta, telos ontologic consonanta spirituală între eul creator și public, profetism și expresie apocaliptica. Nu am omis, în paralel
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]