4,267 matches
-
a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
teoretice din gândirea critică maioresciană și teoria materialist-istorică, Dobrogeanu-Gherea a evaluat structura agrară a societății românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în faimoasa teorie asupra neoiobăgiei, cu larg răsunet în gândirea românească, care a stârnit multe polemici în epocă, controverse și influențe prelungite și în „secvența” interbelică. Modelul de dezvoltare propus de autor constituie o „expresie sintetică a regimului nostru agrar”, care „conservă fondul esențial al vechii iobăgii, dar cu un amestec necesar și fatal de elemente
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Okun, 1975, apud Esping-Andersen, 1994). Dintr-o a treia perspectivă, s.b. este văzut ca un mijloc necesar de aplanare a inegalităților și diferențelor de clasă, constituindu-se într-un element important pentru menținerea și prezervarea capitalismului (Polanyi, 1944). Dincolo de polemicile pe care le provoacă, incepând cu secolul XX, s.b. rămâne o formă de guvernare cu un mare impact asupra lumii occidentale. Definirea și componentele statului bunăstării Orice încercare de definire a conceptului de s.b. trebuie să aibă în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
foarte reduse și a căror securitate depinde în mare măsură de aranjamentele internaționale ale Marilor Puteri. Este cazul unor state precum Portugalia, Irlanda, țările din sud-estul Europei, statele africane etc. Asupra momentului apariției statului modern în istorie există încă o polemică puternică între istorici. Majoritatea istoricilor occidentali consideră că primele state moderne, Anglia și Franța, se modelează în timpul confruntărilor directe dintre ele în secolele al XIV-lea și al XV-lea, perioadă cunoscută sub numele de Războiul de o sută de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
subiectiv. Adică de câtă bună credință (și mai ales mare credință) e însuflețit. Mânia lui trebuie să fie o sacră mânie; aceasta face parte esențial chiar din geniul pamfletului. Căci pamfletul nu are voie să fie altfel decât genial. În polemică (unde e vorba de idei) ajung talentul, inteligența, abilitatea. În pamflet trebuie geniu. Violența trebuie să fie purificată printr-o mare credință, așa cum se purificau odinioară înainte de luptă cavalerii. Cele mai crunte ultragii, cele mai triviale injurii pot străluci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi evitat, măcar acum, repetarea eronată a numelui, Locusteanu, în loc de Lăcusteanu. Dar în definitiv: difficiles nugae. PENTRU PLĂCEREA DISPUTEI Mănușa pe care mi-a aruncat-o tizul meu Ivasiuc și pe care, firește, o ridic, mă provoacă propriu-zis la o polemică, așa cum spune el, sau mai degrabă la o dispută? El propune să dăm un exemplu de civilitate în polemică, să ne înfruntăm nu numai cu toate saluturile de arme și reverențele de rigoare la un turnir, dar și sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mănușa pe care mi-a aruncat-o tizul meu Ivasiuc și pe care, firește, o ridic, mă provoacă propriu-zis la o polemică, așa cum spune el, sau mai degrabă la o dispută? El propune să dăm un exemplu de civilitate în polemică, să ne înfruntăm nu numai cu toate saluturile de arme și reverențele de rigoare la un turnir, dar și sub semnul cordialității. Însă polemica nu e turnir; oricât ar fi de urbană, ea nu e mai puțin, în strictă accepție
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
el, sau mai degrabă la o dispută? El propune să dăm un exemplu de civilitate în polemică, să ne înfruntăm nu numai cu toate saluturile de arme și reverențele de rigoare la un turnir, dar și sub semnul cordialității. Însă polemica nu e turnir; oricât ar fi de urbană, ea nu e mai puțin, în strictă accepție, „ostilitate” (polemos = război). Războiul, oribil în sine, poate fi dus în mod onorabil, cu respectul unor reguli, sau prin orice mijloace, după legea junglei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
respectul unor reguli, sau prin orice mijloace, după legea junglei, așa cum tinde a se generaliza în ceea ce obișnuit, dar paradoxal se numește „civilizație contemporană”; în definitiv, onorabil sau nu, el e pe viață și pe moarte și țintește lichidarea dușmanului. Polemica literară sau de idei, dusă în public, nu urmărește, desigur, lichidarea fizică a potrivnicului, dar urmărește mai mult sau mai puțin platonic tot un fel de „lichidare”, adică o discreditare publică. Efectul acestei „lichidări” poate fi definitiv sau de o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
potrivnicului, dar urmărește mai mult sau mai puțin platonic tot un fel de „lichidare”, adică o discreditare publică. Efectul acestei „lichidări” poate fi definitiv sau de o durată oarecare, mai mare sau mai mică, după capacitatea de „refacere” a învinsului. Polemica nu presupune neapărat respectarea adversarului, dar implică anumită considerație față de el în măsura în care e socotit destul de nociv pentru a se întreprinde o acțiune contra lui. De aceea, se poate polemiza și cu adversari respectați, dar și cu adversari disprețuiți (cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
destul de nociv pentru a se întreprinde o acțiune contra lui. De aceea, se poate polemiza și cu adversari respectați, dar și cu adversari disprețuiți (cu care există riscul ca normele onorabile ale ostilităților să fie transgresate). Dar chiar în cazul polemicii onorabile, în care există sentimentul egalității de „rang”, măcar moral, civilitatea se limitează în mod decent la salutul rece. Nu cred posibilă și îmi pare mai curând un semn de neseriozitate cordialitatea și fraternizarea cu adversarul, cel puțin pe durata
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
onorabile, în care există sentimentul egalității de „rang”, măcar moral, civilitatea se limitează în mod decent la salutul rece. Nu cred posibilă și îmi pare mai curând un semn de neseriozitate cordialitatea și fraternizarea cu adversarul, cel puțin pe durata polemicii și eventual încă o vreme. Deci ceea ce îmi propune Sașa Ivasiuc nu e, cel puțin deocamdată, o polemică, ci o dispută, adică un „turnir” intelectual. Ne vor judeca doamnele din loji și publicul, dacă-și vor da osteneala să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rece. Nu cred posibilă și îmi pare mai curând un semn de neseriozitate cordialitatea și fraternizarea cu adversarul, cel puțin pe durata polemicii și eventual încă o vreme. Deci ceea ce îmi propune Sașa Ivasiuc nu e, cel puțin deocamdată, o polemică, ci o dispută, adică un „turnir” intelectual. Ne vor judeca doamnele din loji și publicul, dacă-și vor da osteneala să ne urmărească; vom ieși, sper, și unul și altul nevătămați. Într-o dispută se poate întâmpla, după firile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aur. Absolutul este o vocație a rațiunii. Unde nu e rațiune, nu e nici absolut. El este ispita cea mare a spiritului și deci și vinovăția lui, fără de care nimic nu are nici sens, nici valoare. E felix culpa. TEMPERATURA POLEMICII O înfruntare, fie sportivă, fie intelectuală, trebuie la un moment să se înfierbânte, să atingă o anumită încordare și intensitate. Altfel nu numai că plictisește publicul, dar și pe adversari, dovedind că n-au avut realmente un obiect de dispută
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Ivasiuc câteva șicane care au avut, cum era firesc, darul de a-i provoca acea iritație combativă ce dă unei dispute adevăratul ei accent: cel de ușoară mânie, stăpânită, dar nu disimulată, care se simte în tonul articolului său Mecanismul polemicii („Contemporanul” din 23 aprilie 1971). Prin tonul acesta, Al. Ivasiuc și-a confirmat intenția declarată la începutul polemicii noastre: dacă jucăm, să jucăm tare, adică necruțător, dar cu mănuși; să lovim cât putem mai bine au défaut de l’armures
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dă unei dispute adevăratul ei accent: cel de ușoară mânie, stăpânită, dar nu disimulată, care se simte în tonul articolului său Mecanismul polemicii („Contemporanul” din 23 aprilie 1971). Prin tonul acesta, Al. Ivasiuc și-a confirmat intenția declarată la începutul polemicii noastre: dacă jucăm, să jucăm tare, adică necruțător, dar cu mănuși; să lovim cât putem mai bine au défaut de l’armures dar nu pe la spate și nici cu toroipanul. Șicanele mele erau de natura celor numite în limbajul judiciar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sensul civilizator al influenței lui Rousseau. În schimb, îl voi șicana acum pentru răspunsurile pe care mi le-a dat în amintitul său articol. Aceste noi șicane nu i le fac pentru a-l menține neapărat la temperatura ridicată a polemicii, deși îmi place, ci fiindcă găsesc necesare câteva precizări. Anume: A) Evident, cuvântul „parte” înseamnă și: „parte contractantă”, „parte litigantă”, are deci și accepția de element unitar; dar în contextul lui Al. Ivasiuc la care mă refeream, el avea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
metoda” prin care ajunge la poezie. Poezia din acel mic portret de „Dobrogeancă”, de pildă, pământie, umilă, plină de reproșuri mute și poate inconștiente, ca fetițele torturate ale lui Dostoievski. Sau poezia tragică, amețitor dureroasă, a măștii lui Banquo. NECESITATEA POLEMICII 1. Există o relație organică între polemică și spiritul critic în genere? 2. Se simte, în viața noastră literară, lipsa unei polemici „răsunătoare”, angajând probleme fundamentale ale literaturii? 3. Ce aspecte ale actualității noastre literare ar trebui abordate „polemic”? 4
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din acel mic portret de „Dobrogeancă”, de pildă, pământie, umilă, plină de reproșuri mute și poate inconștiente, ca fetițele torturate ale lui Dostoievski. Sau poezia tragică, amețitor dureroasă, a măștii lui Banquo. NECESITATEA POLEMICII 1. Există o relație organică între polemică și spiritul critic în genere? 2. Se simte, în viața noastră literară, lipsa unei polemici „răsunătoare”, angajând probleme fundamentale ale literaturii? 3. Ce aspecte ale actualității noastre literare ar trebui abordate „polemic”? 4. Credeți în polemica „spectacol”, subiectivă, sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
poate inconștiente, ca fetițele torturate ale lui Dostoievski. Sau poezia tragică, amețitor dureroasă, a măștii lui Banquo. NECESITATEA POLEMICII 1. Există o relație organică între polemică și spiritul critic în genere? 2. Se simte, în viața noastră literară, lipsa unei polemici „răsunătoare”, angajând probleme fundamentale ale literaturii? 3. Ce aspecte ale actualității noastre literare ar trebui abordate „polemic”? 4. Credeți în polemica „spectacol”, subiectivă, sau în confruntarea de principii, obiectivă? Cum vedeți, în consecință, relația „polemică de idei” - „polemică cu cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o relație organică între polemică și spiritul critic în genere? 2. Se simte, în viața noastră literară, lipsa unei polemici „răsunătoare”, angajând probleme fundamentale ale literaturii? 3. Ce aspecte ale actualității noastre literare ar trebui abordate „polemic”? 4. Credeți în polemica „spectacol”, subiectivă, sau în confruntarea de principii, obiectivă? Cum vedeți, în consecință, relația „polemică de idei” - „polemică cu cuvinte”? 5. Care ar fi mijloacele ideale ale polemicii? Cum „se aplică” ele în publicistica noastră literară? * ** 1. Cred că spiritul critic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
viața noastră literară, lipsa unei polemici „răsunătoare”, angajând probleme fundamentale ale literaturii? 3. Ce aspecte ale actualității noastre literare ar trebui abordate „polemic”? 4. Credeți în polemica „spectacol”, subiectivă, sau în confruntarea de principii, obiectivă? Cum vedeți, în consecință, relația „polemică de idei” - „polemică cu cuvinte”? 5. Care ar fi mijloacele ideale ale polemicii? Cum „se aplică” ele în publicistica noastră literară? * ** 1. Cred că spiritul critic este polemic prin esență, adică „actul critic” (cum le place confraților să spună) presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lipsa unei polemici „răsunătoare”, angajând probleme fundamentale ale literaturii? 3. Ce aspecte ale actualității noastre literare ar trebui abordate „polemic”? 4. Credeți în polemica „spectacol”, subiectivă, sau în confruntarea de principii, obiectivă? Cum vedeți, în consecință, relația „polemică de idei” - „polemică cu cuvinte”? 5. Care ar fi mijloacele ideale ale polemicii? Cum „se aplică” ele în publicistica noastră literară? * ** 1. Cred că spiritul critic este polemic prin esență, adică „actul critic” (cum le place confraților să spună) presupune, chiar inexplicit sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Ce aspecte ale actualității noastre literare ar trebui abordate „polemic”? 4. Credeți în polemica „spectacol”, subiectivă, sau în confruntarea de principii, obiectivă? Cum vedeți, în consecință, relația „polemică de idei” - „polemică cu cuvinte”? 5. Care ar fi mijloacele ideale ale polemicii? Cum „se aplică” ele în publicistica noastră literară? * ** 1. Cred că spiritul critic este polemic prin esență, adică „actul critic” (cum le place confraților să spună) presupune, chiar inexplicit sau indirect, cel puțin un germene polemic. Simplul fapt de a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
plus d’horizons”. Și G. Călinescu vorbește nu o dată de necesara agresivitate a criticii. Critica cea mai „olimpiană” (noțiune utopică în fond) și cea care se ocupă numai cu studiul valorilor clasice și consacrate, încă trebuie să fie aptă de polemică, așa cum cel mai pașnic om trebuie să poată Ia nevoie face față violenței sau chiar lua inițiativa ei. Tudor Vianu și Vladimir Streinu, deși foarte diferiți, erau amândoi de o ținută aulică și academică, ceea ce nu i-a împiedicat să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]