3,259 matches
-
a practicat critica literară ca pe o formă de dialog inteligent cu scriitorii admirați, într-o manieră sui generis amintind de rafinamentul doamnelor ce au făcut faima saloanelor de odinioară. De aceea, exigenta selecție operată în volumul de față subliniază polemic, prin rapel la trecut, preferințele "subiective" de lectură ale autoarei în materie de literatură. Departe de a-și asuma rolul cronicarului nevoit să dea seamă de tot ce se întâmplă în arena actualității, Elvira Sorohan alege să scrie doar despre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
toți autorii implicați este un fapt. Acestei substanțiale priorități tematice, continuă și de excepțională profesionalitate academică, Doamna Elvira Sorohan i-a consacrat partea Leului. A fost teritoriul său prin excelență, pe care l-a păzit cu mijloacele adevărului, uneori necesar polemice, alteori pro domo, în concursul unde trebuia să fie pragmatică. Cărțile, de referință pentru istoria începuturilor literaturii române, consacrate perioadei vechi și premoderne, construiesc cu metodă nouă și spirit atotcuprinzător incursiuni de mare valoare în teritorii rezervate celor cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pondere diferită, a unei terminologii medicale propriu-zise, în discursuri comparabile sui-generis: intenția de a face cunoscute unui anumit public-țintă mijloacele și modalitățile practice de tratare, la îndemâna acestuia, a celor mai obișnuite boli, respectiv comunicarea, într-o formă originală, cu intenție polemică, a unei noutăți în ceea ce privește intervenția pe creier, de factură psiho-chirurgicală. În acest caz, este vorba, de fapt, numai de un pretext: apariția, în 1948, a unui studiu de pionierat al medicului francez Pierre Wertheimer, intitulat La lobotomie préfrontale: Essai de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Pierre Wertheimer de Lyon"). Or, aparentul citat reprodus mai sus este din Lobocoagularea, unde se trimite la un (presupus?) "savant" Karpmann și la "celebra lui carte", Lobii prefrontali, inamici ai umanității, date bibliografice probabil imaginare, dar în consonanță cu intenția polemică a lui Voiculescu. Relația cu textul Wertheimer a fost semnalată de Victor Crăciun Radu Voiculescu, în nota ce însoțește publicarea Lobocoagulării, în vol. Voiculescu 1986: 538-539, problemă asupra căreia vom reveni. În pofida acestei semnalări, trimiterea la presupusul savant, citat, a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
istoria prozei artistice românești. Motivația ține de raportul direct pe care această proză îl are cu datele istoriei. Relația, adesea divergentă, dintre artist și istoric (analistul sistematic al realităților socio-umane concrete / denotative / științifice etc.) își găsește aici terenul unui dialog polemic extrem de vechi. Este posibil ca începutul unei astfel de dispute, atestat în civilizațiile europene, să îi aparțină lui Tucidide. Atenianul analizează cu o grijă declarat circumspectă realitatea istorică a evenimențialului poetic (aparținând numitului Homer, în special): "Agamemnon... fiind mai puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
60-’80, sunt, cu rare excepții, contestați și depreciați valoric, acuzați de retardare estetică, dar și de culpa de a fi cauționat, prin pasivitate, regimul totalitar comunist, lăsându-se „recuperați” și recunoscuți drept valori „oficiale”. Implicarea subiectivă a comentatorilor, viziunea polemică duc însă la simplificarea partizană a unui „dosar” prin excelență complicat. Deși e evident că „puțini autori și puține opere întregi sunt pur postmoderne” (Mircea Cărtărescu), susținătorii p. ideologic tind să afirme că p. literar ar fi reprezentat integral și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
național”. Eseistul convoacă și aici toate artele spre a demonstra că schimbările se produc în lanț, de la modă, la mobilier și la stilul de viață, și că ele sunt variabile, după sex, vârstă, condiție socială, grad de cultură. În spirit polemic, el afirmă rolul creator al „formelor”, care, în epocă au atras fondul, cu scopul de a-l genera. Spirit imaginativ și curios în toate domeniile artei, făcând aproape risipă de varii cunoștințe, convinge mai puțin cu volumul Pygmanolion (1982), apelând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
cu numărul 27-28/1935, subtitlul „Hebdomadar literar, artistic, social” se va schimba în „Politic, social, literar”, orientarea fiind una democratică. G. M. Zamfirescu salută apariția revistei în articolul Cuvânt pentru o plecare la drum, socotind benefică opțiunea redacției pentru tonul polemic sortit să lupte „împotriva prostiei, lipsei de talent”, ca „fierul roșu cu care a fost arsă cangrena”. Rubrici: „Potpouri - literatură-artă-polemică”, „Note literare”, „Crochiu bibliografic”, „Tutti frutti”, „Văzute și auzite”. Publică poezie Eusebiu Camilar (Foamea a venit în mahala), Magda Isanos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288642_a_289971]
-
ș.a., iar Ionel Teodoreanu figurează cu proză (Fabula mea și Între nas și trompă). Apar cronici literare și, sporadic, comentarii mai ample: Carol Drimer, Schiller în literatura românească, Ilariu Carpen, Un barbă albastră în istoria contemporană a literaturei române (însemnări polemice la adresa lui N. Iorga, prilejuite de apariția Istoriei literaturii românești contemporane), Jean Pascal, Octavian Goga, socialist..., Alexandru Talex, Rânduri pentru „Pamflet”. Sub pseudonimul Toma Alimoș, în numărul 35-36/1936 este inclus un articol incisiv intitulat „Obiectivitatea” d-lui Călinescu, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288642_a_289971]
-
2003), Monograme pe Pietrele Nordului (2005), Alte poeme din Nord (2007), Orb, prin Nord antologie (2009), Aur și iederă (2011), Nordul. O gnoză a pietrei antologie (2011) Grota și literele (2013); Negură și caligrafie, 2014. critică literară: Saeculum. Metafizică și polemică eseu (1995), Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar: 1700-2000 (2000); Cronicar pe Frontiera Poesis (2007), Cronicar pe Frontiera Poesis, II (2012); Satu Mare/ Szatmárnémeti/ SathmarPoezie și arhitectură, postfață, antologie realizată de George Vulturescu, Ed. Solstițiu, Satu Mare, 2014; Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Nu!... Tu măsuri intervalul de la leagăn pîn' la groapă. În ăst spat' nu-i adevărul. Orologiu ești [ce sapă...] Tu nedând vo dezlegare, duci l-a dezlegărei uși." (Memento mori) Nu se poate determina la Eminescu ideea unui discurs întemeiat, polemic, cu divinitatea. În primul rând pentru că entitatea Dumnezeu/Divinitate/Demiurg este ascunsă, neconturată, lipsindu-i fața "către față" de preopinent: "O, pârghie a lumii, ce torci al vremii fir, Te chem cu disperare în pieptu-mi cu delir Răspunde-mi cine
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
producerea semnificației, fiind contrariat de faptul că majoritatea artiștilor se complac în acceptarea enunțării bazelor teoretice ale operelor lor de către istoricii și criticii artei care instrumentează instituțional sentințele unei "estetici a administrării" ori se înscriu din inerție pe direcția "misiunii polemice" a scriitorilor. Apariția unei "arte a intenției" (artistului) trebuie să țină cont de producerea unui text de întâmpinare care ar organiza felul în care este văzută opera, semnificarea acțiunii prin stabilirea unui cadru informațional de receptare fiind una dintre responsabilitățile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
convingerile religioase sunt adânc înrădăcinate în conștiința individuală. Utilizarea unui limbaj persuasiv puternic, abundența figurilor de stil și a termenilor considerați duri în limbajul curent sunt caracteristici ale unora dintre comunitățile virtuale religioase de limba română, ca marcă a spiritului polemic ce le animă, dar și ca un efect natural al lipsei dimensiunilor nonverbale. Multe dintre mesajele postate sunt reacții la întrebările, resursele sau articolele transmise de moderatori sau de alți membri ai comunității, ceea ce face ca discuția să decurgă defazat
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
discuții creștine generale poate deveni o comunitate de dezbatere pe măsură ce tot mai mulți dintre membrii înscriși prezintă dileme și își manifestă interesul pentru stabilirea adevărului cu privire la anumite aspecte teologice. În sens opus, o comunitate de dezbatere își poate pierde spiritul polemic pe măsură ce este părăsită de membrii cei mai activi. Deși suportă observațiile menționate mai sus, tipologia propusă se poate dovedi a fi utilă pentru delimitarea unor categorii distincte de comunități virtuale religioase de limba română. Acestea se diferențiază prin scopul urmărit
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
un reper temporal și ca un context socio-politic ce a marcat semnificativ fenomenul religios românesc înainte de anul 1989, dar și evoluția sa ulterioară. De exemplu, tema colaborării clerului cu securitatea în timpul regimului comunist reprezintă un subiect abordat cu un spirit polemic: "Precizati, domnule [...] un episcop ortodox, unul singur, care sa fi facut inchisoare in vremea comunismului. Nu la comportamentul colaborationist al laicilor si al clericilor de pe treptele diaconala si presbiterala m-am referit, cinuri care au numarat oameni cu iubire (pana
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și Veronica Micle - o ipoteză asupra „iubitei din Ipotești”. Din 1935 apar studii critice: „Contribuții la filosofia lui Eminescu” de I. Petrovici; „Colaborarea lui M. Eminescu la „Timpul” de G. Bogdan - Duică; „Geneza sonetului „Veneția” de L. Gäldi; „Două intervenții polemice expun principiile și tehnica editării operei poetului: Pentru adevăratele ediții Eminescu și Pentru viitoarele ediții Eminescu (fascicolul 20). Din studiile despre Eminescu: „În anul 1869 Eminescu e trimis de părinți la universitatea din Viena, unde a urmat cursurile ca student
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să revină, în sfârșit, mai aproape de "zilele noastre". Astfel, regimul comunist a ajuns, din nou, un text de învățat, între atâtea altele. Totul era însă diferit de forma sa inițială, girată de propaganda vremii. Deși capabil să alimenteze în continuare polemici mai ales pentru că istoria și memoria epocii nu coincid el a dobândit, în doar câțiva ani, un profil suficient de stabil pentru a deveni școlăresc. Înainte de a se recunoaște, fie și parțial, în discursul istoric despre totalitarism 5, supraviețuitorii lui
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ani (folosind el însuși semnul mirării) sau la faptul că, după unele informații, nu toată populația a părăsit vechea Dacie 243. Prin astfel de formulări, cititorul era obișnuit cu relativitatea cunoașterii istorice, pusă însă pe seama insuficienței informației, nu a înverșunărilor polemice sau a politizărilor deplasate. Prezentând "descălecarea Țării Românești", de exemplu, autorul atrăgea atenția că este o poveste populară, înscrisă târziu în cronici și că "mai mulți istorici contemporani au pus la îndoială realitatea legendei populare. Dar iată că azi ne
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o "metanarațiune" (J.F. Lyotard), construită pentru a perpetua un număr de semnificații prin demersul epic. Narativul este inerent existenței umane, dovedindu-se esențial pentru perceperea corectă a unei evoluții și pentru ușurința cu care ne situăm în timp290. Atitudinea excesiv polemică a făcut ca povestirea istorică tradițională să fie echivalată cu ordonarea cronologică a unor evenimente (politice) izolate, deci nesemnificative, cu înșiruirea unor "date" care periclitau, prin cantitatea lor impardonabilă, memoria și personalitatea elevului. Istoria evenimențială vehiculată de manuale a fost
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește ivirea sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia satirică și fabulă, în care își putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în sprijinul unor campanii politice (O festă în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală și Tândală sau Cavalerul și scutierul) și multe dintre fabulele sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
o mare slăbiciune pentru bufonerii lexicale, jocuri de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia finală de gratuitate și joc, de farmecul, spontaneitatea și umorul dialogurilor. În alte satire (Ingratul, îndeosebi) înverșunarea polemică ia forma pamfletului și a blestemelor clocotind de ură. H.-R. a fost un prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el s-a dovedit la fel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
performanțele deplinei maturități, pe care le va dovedi cu prisosință după anul 1900 în presa conservatoare, iar din 1919, din nou la Adevărul. Fără să împărtășească întru totul linia politică a cotidianului democrat și republican - exprimată adeseori cu accente violent polemice -, autorul Bucureștilor de altădată a contribuit sincer, dar cu entuziasm strunit (nu agrea excesele antidinastice ale jurnalului) la succesul Adevărului angajat cu toate forțele în procesul de modernizare (redacțională și tehnică), la mare concurență cu Universul, cu care s-a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Telegraful și în alte publicații, avusese câteva polemici și întrebuința stilul declamator, atât de mult la favoare pe vremea aceea. După urma lui Scurtescu a rămas o dramă în versuri intitulată Rhea Silvia și un volum de versuri. Fiindcă făcea polemică și întrebuința ziarele, era pus în vază și făcea oarecare zgomot în jurul său. Pe vremea aceea era aproape printre fruntașii literelor române. 336. Opera lui Cezar Bolliac nu a fost chiar atât de ignorată cum susține Constantin Bacalbașa; în primele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dat asalt și l-au răsturnat. Eu eram din opozițiune și lucram mână în mână cu Gheorghe Ionescu. Conferințele, cu literatura și cu știința, au rămas pe planul al doilea, și de-a cum devenisem un mic parlament, unde înfloreau polemicele, interpelările, personalitățile și voturile de blam pentru comitet. După fiecare ședință ieșeam înfierbântați de lupta oratorică și prelungeam până în stradă vociferările, protestările și acuzările. Apoi au urmat inevitabilele demisiuni ale celor rămași în minoritate, lipsa de fonduri spre a plăti
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de care dăduse dovadă în lupta de la 30 august/11 septembrie 1877, însuși împăratul Rusiei adresându-i-se cu cuvintele: „Ai comandat un batalion nu de carne, ci de oțel“. Pentru a-și susține cauza el a scris un volum polemic, într-un stil grandilocvent imposibil, apărut postum (General Al. Candiano-Popescu, Războiul neatârnării. Istorie critică. Asaltul și luarea Griviței, București, 1913). 148. Generalul Alexandru Anghelescu, ministru de Război (1886-1887) în guvernul Brătianu, a fost nevoit să demisioneze în noiembrie 1887, fiind
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]