10,542 matches
-
de a cere cuvântul: Trebuie să ne gândim bine la programul de revendicări. Să fie un program clar și cuprinzător, bine făcut, fără omisiuni. Sandu are dreptate, aprobă Tase. De acord, perfect de acord, dădu din cap Ianolide. Eu am pomenit doar câteva din revendicările mai importante, la care, sigur, o să le adăugăm pe toate celelalte... Facem un document în 15-20 de puncte, o proclamație, ceva de genul ăsta... Și ne pregătim și noi, acolo, niște pancarte cu lozinci..., propuse Călin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și pregătindu-se de coborâre. În mod ciudat, după ce până atunci de-abia se târâse, tramvaiul trecu în viteză pe lângă universitate și nu opri decât hăt-departe, aproape de Piața Romană, cu toate protestele și vociferările unor pasageri. Așa ceva nu se mai pomenise și Victor îl întrebă mirat pe studentul filolog dacă avea idee ce naiba se întâmpla. Habar n-am! ridică acesta cu nonșalanță și cu bizară nepăsare din umeri. Poate-o fi fost vreun manipulant nou, care nu cunoaște bine traseul!... Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numai la pielea lor, atunci, cu siguranță am suporta umilința încă patruzeci și cinci de ani. Dar treaba-i bine chibzuită, Vetucă! De mâine ne mutăm în Piața Unirii, la statuia lui Cuza, cu tot cu Papagal și cu cartonașele lui. Te pomenești că-l vor pune să țină și niște discursuri politice... Mai știi, Vetucă? Fantazia mulțimilor n-are bariere... Dar află de la mine că Papagalul pronunță doar trei-patru cuvinte: foame, frig, poc-poc, buf-buf... În rest, totul este numai scorneala gloatei înfierbântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Voastră, Cipriane! îl atenționau pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule! Și nu mă mai aburi cu minciunile și cu laudele tale că-ți mai zic vreo două de-ai să mă pomenești! Că numai de șotii și de vicleșuguri ai fost preocupat în toți acești ani și, desigur, pentru toate în curând vei da cu subsemnatul!.. și chiar că nu se știe până unde s-ar putea ajunge cu justiția, Cipișor dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cărări prin omete până la Brodina și Seletin, că numai cu lapte-husleancă, hribi în saramură și caș de vacă nu-i chip să ieși din iarnă, Trifănele! Dar musteața cu sfârcurile băț de la sacâz pe unde mi-ai prăpădit-o? Te pomenești că te-ai îmbogățit și cu ceva sfrențe, măi pasăre călătoare ce ești! Dar cu stâlpul casei ce-ai făcut, nerodule?! Că de ce ți-a făcut vânt nenărocita ceea de la Putila, Trifănele-Trifănele!? Mălină-Mălină! Tu huțulcă mândră! Toate-s bune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chimir... Apoi s-a retras în încăperea lor specială și aproape că era să adoarmă, între-o lungă meditație, cu nasul în țoiul cu rom. Măcar le-am zis-o așa, de la obraz! Ca să mă ție minte și să mă pomenească... Da' ce? Flăcăii noștri și fetele care se însoară și se mărită cu românce-români nu-s gospodari-gospodine de frunte? Nu muncesc cu iubire pentru familie?... Și cu credință!... Și-s fruntași în tot Mitocu! Și fac la copii cu droaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doar n-am de trăit cu mama bărbatului meu. Și-apoi cum vine asta ca Mariuța lui Costan să ajungă în probe la o femeie. Doar știi și tu că așa o deprindere în sat la noi nu s-a pomenit de când îi lumea și pământul! Și nu aș vrea ca o asemenea neghiobie să înceapă cu mine! Înțeleg, Mariuță! Dar înainte de toate este vorba de casă și de avere pe care le putem dobândi numai pe calea asta. Mama mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spus și ție: Vasalie, Vasalie! Hai și tu la veselie! Mama, dacă veni vorba, atunci află că eu știu mai bine! Oamenii pe care-i ponegrești cu atâta patimă trăiesc din munca lor! Într-o vară întreagă eu n-am pomenit la casa lor nicio petrecanie. I-adevărat că Dobaru mai prindea ici-colo câte o nuntă sau câte o cumetrie cu doba lui, dar în rest, numai trudă și osteneală pentru toți ai casei, cu Mariuța alături! Aista-i adevărul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întreagă veșnicie. Așa că alegeți facerea de bine, pocăința, iubirea, cinstea și sufletele voastre se vor veseli în veci. * * * Ariton al lui Verde de Paris de la Bahna Siretelui n-a dorit să muncească la colectivă. Zicea omul că el s-a pomenit colectivist fără să fi semnat vestita cerere de înscriere de care s-a făcut atâta caz. Ca atare, a încercat să-și muncească cele două-trei ogoare în regim privat. Dar ți-ai găsit regim privat cu tovarășii, că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce-a trecut? Aplaudă. Frumos... Perfect! Șampanie? Stai, unde pleci? În camera alăturată. Toată mirarea ei îndurerată se transformă într-o hotărâre de a pleca. Dar nu vrei mai întâi să înjunghii pe cineva? Haide, e noapte, e frig. Se pomeni cu o palmă usturătoare. Ea plecă. Nu așa ar fi trebuit să fie, ci cu totul altfel. Avea nevoie de răspunsuri. Plecă după ea. Ușa era deschisă o găsi plângând în pat. Îmi pare rău. Era sincer impresionat de lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
1 aruncă afară, căzând și ea după el. Fiind întuneric, nici nu se puteau feri să nu ia înainte toți copacii. Când se opriră, erau plini de vânătăi și aproape leșinați. Doru nu avu timp să înjure, că se și pomeni cu un pumn în gură și cu o ploaie de alții pe drum. Dură ceva până ridică mâna și se apucă de o creangă de copac, astfel scăpând de o lovitură de-a ei, și până i-o apucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văruirea camerei și amenajarea ei în modul cel mai util și mai plăcut. După toate aceste demersuri, s-a întors acasă foarte bucuroasă. Bucuria a fost însă de scurtă durată. După o săptămână de la deschiderea anului universitar, părinții s-au pomenit cu Gelu acasă. Tatiana a primit această veste de la Aurora, când s-a întors de la serviciu. —Mamă, Gelu este acasă. —Cum acasă? —A venit de la Iași. Îngrijorată, a intrat în timp ce Gelu a întâmpinat-o: —Săru’ mâna, mamă! Bună, ce-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
făcut partea. Dar nu se știe. Poate-i fac o surpriză și merg la ea în Germania, fiindcă îi știu adresa. Ah! Ce bine-ar fi! S-ar bucura Cecilia, dar să nu-i dai telefon că vii, să se pomenească la ușă cu tine, se bucură Leontina. Sigur că nu-i voi telefona. Trebuie să mă dau bine pe lângă directorul meu să-l pregătesc din timp să mă lase liber de Crăciun. —Sau de Anul Nou. Nu mai am răbdare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
doctorat, apartamentul era aranjat pentru a putea fi locuit, dar pentru păstrarea surprizei, Cecilia nu va intra în el decât în noaptea nunții. Ea, de asemenea, i-a surprins, că nu a spus nimănui că vine. Ai ei s-au pomenit într-o seară cu ea. Noroc că Lupaș era închis. — Sunteți acasă? a întrebat intrând pe ușă. Toți au năvălit s-o îmbrățișeze, s-o sărute. —Cecilia dragă, să nu ne anunți că vii, a fost surprins tatăl ei. Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-au revăzut. —Când ai venit Cecilia? au întrebat-o ei. —Alaltăieri. —Mai stai? Mâine plec. —Așa de repede? N-am încotro. —Să-ți fie rușine, Matei, că nu ne-ai spus nimic. Nici eu n-am știut. M-am pomenit cu parfumul ei în cabinet și cu ea în spatele meu acoperindu-mi ochii. — He! He! He! Nu mai spune? râd cu poftă. Pe cuvântul meu. Am rămas tablou. Ce mai? La Cecilia te poți aștepta la orice. Când i-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiindcă el știa locul fiecărui lucrușor... —Iubito, avem un necaz. —Mare? Mic? —Mititel. — Atunci nu-i de luat în seamă. —Ba da că n-avem cum mânca ciorba. —De ce? Nu găsesc lingurile. Ce-am să fac cu Tibi, o să mă pomenească. —Ce-ai cu el, că nu ți-a făcut nimic. — El a răspuns de aducerea veselei și a tacâmurilor. Lingurile le-a uitat. —De lucrurile mele cine a răspuns? —Lenuș. —Draga de ea. Mi le-a adus pe toate, chiar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fusese dintotdeauna într-atât de introvertit și de neprietenos. Însă viața, din păcate, de multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu 174 Rareș Tiron mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați!” Astfel gândind, tot ceea ce putuse el să facă în privința
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vreo persoană să fi fost amendată. Am divagat însă nepermis. La capătul cursei, după ce am plătit, m-am dat jos și am pornit absent spre parcul în care aveam de gând să-mi petrec după amiaza citind, când m-am pomenit cu autobuzul frânând discret lângă mine și cu șoferul care, zâmbind, mi-a întins o piesă de cincizeci de yeni pe care o scăpasem, din neatenție, pe jos. Același lucru mi s-a întâmplat, de nenumărate ori, în magazine, când
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și poate că ar fi fost de evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei, pe care l-am pomenit deja, Tanizaki se lansează într-o analiză subtilă a psihologiei toaletei de tip tradițional. Mi s-a părut că descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare de casă, în grădină, este dat de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să știi. -Dacă nu pleci de unde ai venit, ai să pățești la fel ca fetița, nu înțelegi? -Să văd și eu ce poți să-mi faci, numai să ieși din tufișuri că-ți rup picioarele. Și dintr-o dată Codiță se pomenește, lovit peste spate de o tulpină. -Asta a fost un avertisment, dacă nu pleci, ți-am spus ce ți se poate întâmpla. -Am înțeles că nu-i de glumit cu o tulpină nebună. -Ai dreptate, mă bucur că până la urmă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rău. Văd că tremuri tot, hai să ieșim afară, unde, după ce îți vei arunca ochii cei albaștri și frumoși cu care te-a împodobit Dumnezeu, ai să te convingi de realitate. Căiță a pășit pragul din tindă și s-a pomenit afară tocmai în fața ferestrei în dreptul căreia a auzit prima dată vocea de pe umăr. S-a oprit, s-a gândit cum să lovească, dacă va fi cazul și după ce a pregătit palma pentru o eventuală intervenție s-a uitat pe umăr
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tufarii în care se ascunsese și în mersul grăbit a început să latre cu capul sus, pieptul ieșit în afară, pașii rari și coada învârtind-o de zor parcă era o elice de avion. Auzind zgomotul de care nu se pomenise până atunci între semenii lui, Marele șarpe și-a ridicat amândouă capetele împodobite cu niște ochi mari și curioși ce priveau la animăluțul care își dădea importanță și-l întrebă: -De unde ai apărut și cum îndrăznești să-mi calci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
numai și te convinge, i-a zis Stup după ce a primit îndemnul lui Căiță să-l provoace. -Și ce cauți pe tărâmul meu? l-a întrebat Dardailă. -Pe Fata pustiului, a răspuns încurcat Stup.. Când a auzit Dardailă că a pomenit de Fata pustiului s-a făcut foc. Și-a ridicat amândouă capetele, ochii i-au ieșit din orbite și s-a năpustit asupra lui Stup. Acesta s-a ferit cu ajutorul nevăzut al lui Căiță, iar Trotinel a dat o lovitură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]