2,792 matches
-
simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de chetă, Pentru sicriu, transport, gropari, Să nu se pună etichetă, Doar cruce simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe raze siderale, Tu te-ai oprit aici să fii Flamă sub cardinale, O
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de Malaberga, presimțirile întunecate, temeri pe care Balamber nu făcea nimic ca să le risipească. Văzându-l că descalecă lângă pârâiașul ce șerpuia de-a curmezișul întinderii de iarbă, nu se putu abține și îl întrebă dacă într-adevăr voia să poposească acolo. — Sigur, unde altundeva? fu răspunsul bărbatului. Aici e apă, pășune pentru cai și mai ales liniște. Tovarășii săi descălecaseră și ei de pe cai și acum îi ușurau cu totul de încărcătură. Resemnat, Audbert descălecă, la rândul său, și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de a-și întinde brațele ca s-o ia pe Lucia, dar Sebastianus o opri. — Nu, spuse; apoi, vorbind alanului, îi porunci să ducă mai departe el copila și să rămână cu ea și cu Lidania până când coloana avea să poposească undeva. După aceea, își luă rămas bun de a ei: — Eu mă duc în față. Ne vedem mai târziu. Aranjându-și după ureche o șuviță de păr, Lidania încuviință cu un zâmbet vag: — Bine. La revedere, atunci! Sebastianus o salută, recomandându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cocini, în mod evident părăsite. Războinicii îl traversară, roind prin spațiile largi ce se deschideau între case. — Satul ăsta nu e rău, îi spuse lui Odolgan. Ar fi inutil să mergem mai departe, fiindcă la Agedincum ajungem, oricum, târziu. Poposim aici. De acord, oricum o să fie mai bun decât nimic, recunoscu Odolgan. De fapt, ca loc pentru un bivuac, satul nu era mare lucru: fusese deja jefuit de cei dinainte, iar unele dintre case nu puteau oferi altceva decât spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea ațintită pe războinicii ce traversau vadul, Balamber ridică din umeri. Curând ajungem și noi, fii pe pace. Dacă preferi, la vreo două mile de aici e o veche villa părăsită. E și un izvor, așa că am putea chiar să poposim acolo. Balamber scutură din cap și, ridicându-și bărbia, făcu semn către norul de praf ridicat de ariergardă. — Nu. O s-o lăsăm celor de colo. în seara asta vreau să fiu în tabără. Armata lui Etius e aproape și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față de Magister. Etius răspunse prompt: — Probabil că Atila va prefera că se lupte în tabăra lui fortificată și, cu siguranță, nu-și va posta hunii prea departe de ea. Oricum, după câte spun iscoadele, gepizii, care au ajuns ultimii, au poposit la dreapta taberei; dacă luăm în considerare că francii lui Meroveus sunt deja în dispozitiv înaintea lor, la o distanță de câteva mile, aș zice că, mâine, lucrul cel mai bun ar fi să dispunem la dreapta lor detașamentele galo-romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat din scenă, cel puțin fizic, tensiunea de pe trotuar - mai ales din jurul gurii baldachinului, unde poposisem și eu - se destinsese, prefăcându-se în ceea ce, dacă imobilul ar fi fost o biserică și ziua ar fi fost o duminică, s-ar fi putut numi zăpăceala și învălmășeala normală a unei congregații care se împrăștie. Pe urmă, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să nu facem cu bietele noastre organe sexuale, toți tinerii bărboși, îngâmfați, inculți și toți chitariștii lipsiți de talent și ucigașii de Zen și trupa de papițoi esteți care privesc de sus această planetă pe care (nu mă întrerupe) au poposit Kilroy și Hristos și Shakespeare - deci înainte de a ne alătura acestora, îți spun în particular, bătrâne prieten, (sau mai curând nu-ți vorbesc ție, ci în tine) că te rog să accepți acest modest buchet de paranteze proaspăt înflorite: Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fratele meu Seymour - ah, fratele meu Seymour! Pentru orientalul ăsta semitico-celtic am nevoie de un paragraf nou-nouț! În mod neoficial, Seymour a scris și a vorbit poezia chineză și japoneză în toți cei treizeci și unu de ani cât a poposit printre noi, dar aș spune că începutul formal l-a făcut într-o dimineață, pe când avea unsprezece ani, în sala de lectură a unei biblioteci publice de pe Broadway, în apropiere de casa noastră. Era o dimineață de sâmbătă, deci fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nesăbuit încât să rămâi lângă el urmărindu-l în asemenea momente) că, din momentul în care o alegea, asupra cravatei plana un blestem. Fie că viitorul nod se încăpățâna să lunece într-un V confortabil față de gulerul cămășii -de obicei poposea cam la jumătate de centimetru mai jos de nasturele de la gât -sau, dacă nodul potențial își ocupa locul potrivit, atunci o mică bandă de mătase era hărăzită să iasă de sub guler, la spate, arătând asemenea curelei de la binoclul unui turist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bordura trotuarului, un cocoloș de gumă de mestecat, sau oricare din sutele de gunoaie tipice străduțelor dosnice din New York - ca să nu mai vorbim de simpla eroare de ochire. Dacă cel de-al doilea jucător își ratează prima lovitură, bila lui poposește, de obicei, într-o poziție foarte vulnerabilă, destul de apropiată pentru ca primul jucător să o poată lovi la cea de-a doua lansare pe care o face. Seymour era imbatabil în optzeci sau nouăzeci la sută dintre aceste încercări, fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
doi peri. Se ofereau s-o ajute femeile, dar mai ales bărbații, care, după plecarea nevestelor În străinătate, rămăseseră În sat să aibă grijă de gospodărie. Mulți stăteau doar pe la cârciumă, iar seara, când se Întorceau acasă pe șapte cărări, poposeau și pe la gardul de uluci al Mașei. „Hei, femeie, o strigau ei, clătinându-se, ce zici, o facem lată sau n-o facem?!“ Mașa Își ieșea din pepeni. La mojicie trebuia răspuns cu mojicie, astfel că, Îngroșându-și glasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile, cristelnița și crucea și toate celelalte la locul lor, În drum spre casă, poposiră și pe la cârciuma lui Ițco, pentru a-și mai dreage un pic gâtlejul la lumina zilei, obosiți de atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi dusă până la amiază, iar când se trezi din somn, Începu să povestească la toată lumea că În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În sânul lui Avraam, altele sunt sortite să se perpelească În flăcările iadului. Dar iată că a fost suficient să poposească preț de câteva ceasuri În oraș, pentru ca toată această credință să fie Întoarsă cu susul În jos. Văzuse doar cu ochii ei cum se chinuiesc sufletele răposaților În lumea de apoi. Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
inimă strânsă Mașa. „L-am cunoscut, cum să nu-l cunosc, Începuse să turuie oaspetele. Eram, Într-un fel, vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una mică... Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atunci, pentru a nu crea panică, m-am limitat la un număr ce nu trece de șaptezeci... Am mai multe trupuri, Înțelegi, care se risipesc și se strâng la un loc ca o armonică... Un trup de-al meu a poposit În casa ta, celelalte s-au răspândit prin alte case...“ „Și-și fac mendrele acolo“, replică Mașa cu năduf. Ideea că Extraterestrul bântuise sau bântuia acum și prin alte case tăvălindu-se prin pat sau cine știe prin ce alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe umărul vieții. Proiecție Întind aripile și plutesc în singurătatea-mi rigidă îmbătată de vaporii mării cu care-mi alimentez lacrimi oropsite să stea în ochi neodihniți între desmierdarile fericirii. Întind crengile copacului crescut cu rădăcinile în sufletul meu ca să poposească sub el drumeț însingurat, obosit de frământările lumii și să-și ia fructul mersului înainte. Întind umbra mea peste pământul reavăn în care să plantez sămânța pe care tu, urmașul meu, ai s-o culegi când eu n-am să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eram pe piscuri, în munți, un brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și pasul poticnit; îngemănat cu locul în care-am poposit, pe-o pajiște umbroasă cu verde ponosit. Dar când credeam că timpul e nadă fără rost, ai izvodit lumina ce este și a fost; împresurați de stele, cu ochi de ametist, ai dat doar înțelesuri să nu mai fiu iar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
visând să te trezești în zori. Ai scuturat suflare în florile de gheață, ai respirat cu trupul un minut, ai presărat apoi un strop de viață și ai rămas cu trupu-n trup s-asculți al lui tumult. O clipă-ai poposit în palma obosită, trupul te-a strâns în pumni și te -a ținut aproape, în brațe soarta te-a luat , să te păzească de viața care-ar vrea să te îngroape. Penița înmuiată în sânge și pelin a scris cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii. Venise să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care aveam un background ceva mai asemănător. În afară că era blondă, avea ceva de Edith Piaf. Am început să frec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acum. Ești ca într-o beție totală de toamnă, în mijlocul a oriunde, aproape de un râu cu stânci și mușchi, fără nici un semn că mai există altcineva în afară de noi pe lume. Am luat vehiculele de teren încărcate cu copii și am poposit la râu căutând pietre cu urme de fosile. Hotărât, Maria are în ea ceva, o forță, o sinergie pe care o împarte bucuroasă. Lângă ea simt cum nu mai am vârstă, cum se așază o liniște senină și voioasă (Bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o societate fără Dumnezeu, fără strămoși. - Nu se știe, domnule Pavel, rostii, un popor nu piere cu una cu două. Ce vedeți nu e pădurea ci uscăturile, scoase acum la lumină de uraganul care bate. La plecare, domnișoara Marga Popescu poposi la mine, dar când deschise ușa grea de la intrare... ...mâinile ni se suprapuseră pe clanța de fier imaginând un cap de șarpe și, fără a ne privi, simțirăm că momentul acela era decisiv. Ne era teamă să gândim. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Volumul de debut Povestiri s-a numit inițial Nuvele. Ca fapt de istorie literară, prima cronică literară propriu-zisă dedicată lui Sadoveanu a fost scrisă de G. Bogdan-Duică în numărul din iunie 1904 al Convorbirilor literare. Hanul Bouluitc "Hanul Boului" Am poposit la o crâșmă singuratică, am dat ovăs cailor și ne-am pus și noi la cale. Am băut un păhărel mai mult ca de obicei, apoi, aprinzându-ne tustrei câte-o țigară, am prins a vorbi ba de una, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu palmele întoarse, ca spre apărare. Nimeni nu bănuia nimic. Locurile bătute de pasul calului meu erau fără sate, fără oameni - și nimeni nu putea să bage de samă venirile și plecările mele. Spre sară soseam pe drumul obișnuit și poposeam fără grijă la crâșma lui Sandu. Îndată fostul caporal îmi sărea înainte cu țuicile și cu tutunul lui neică Marin, îmi vorbea despre cele mai felurite lucruri și-mi zâmbea ca un prietin vechi. Vânătorul nu lipsea niciodată; se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]