1,597 matches
-
pretenția fiului ei asupra tronului polonez în 1765. Ea a fondat o fabrica de textile (1763) și o fabrică de bere (1766). În timp ce a stat la München, Maria Antonia a studiat muzica cu renumiții compozitori Giovanni Battista Ferrandini și Giovanni Porta. După ce s-a mutat la Dresda, ea a continuat studiile cu Nicola Porpora și Johann Adolph Hasse. Într-adevăr, opera a jucat un rol important de-a lungul vieții Mariei Antonia.
Maria Antonia de Bavaria () [Corola-website/Science/321975_a_323304]
-
îi place să lucreze ascultând muzică”. Participiul trecut francez are aceeași origine că participiul românesc. Se formează de regulă de la rădăcina perfectului simplu, cu sufixe diferite în funcție de clasă de conjugare: Și participiul trecut este mult folosit că adjectiv calificativ: "une porte ouverte" „o ușă deschisă”. Că în română, cu valoare verbală, participiul trecut este folosit în primul rând drept component al formelor temporale compuse: "elle a parlé" „(ea) a vorbit”, "îl est sorți" „(el) a iesit”, "îl s’était trompé" „(el
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
Robbins) Stravinsky Violin Concerto Symphony în Three Movements Duo Concertant Lost Sonata Divertimento from "Le Baiser de la fée" Choral Variations on Bach's "Vom Himmel Hoch" Danses Concertantes Scherzo Á La Russe Cortège Hongrois (1973) Coppélia (1974) Variations pour une porte et un soupir (1974) Ravel Festival (1975) Sonatine Tzigane Le tombeau de Couperin Pavane Shéhérazade Gaspard de la Nuit Rapsodie Espagnole The Steadfast Țin Soldier (1975) Chaconne (1976) Union Jack (1976) Vienna Waltzes (1977) Ballo della Regina (1978) Kammermusik No. 2
George Balanchine () [Corola-website/Science/326486_a_327815]
-
din Orașul Vechi și în imediata ei preajmă se desfășoară o intensă activitate comercială. De la ea pornește spre nord drumul spre orașul Nablus, iar, în antichitate, în continuare calea spre capitala siriană Damasc. În vremea împăratului Adrian poarta se numea Porta Neapolis sau Neapolitana, din cauza așezării la începutul drumului spre Nablus (Neapolis) Acest toponim a fost preluat, în traducere, și de evrei, care o numesc până astăzi Shaar Shhem (Shhem, sau Sichem în versiunile traduse ale Bibliei, fiind numele ebraic al
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
Sichem în versiunile traduse ale Bibliei, fiind numele ebraic al orașului Neapolis/Nablus). În 1166 - 1171 călătorul evreu Beniamin din Tudela a descris patru porți, din care Poarta lui Avraham pare sa fie . Denumiri alternative creștine din vechime au fost Porta Benjamin și Porta Stephani. Arabii folosesc până astăzi denumirea de Bab al Amud (Poarta coloanei) iar creștinii, apoi și autoritățile otomane, au preferat numele de Poarta Damascului (în turcă Șam Kapısı). Denumirea Poarta Ștefan sau Porta Stephani a fost folosită
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
traduse ale Bibliei, fiind numele ebraic al orașului Neapolis/Nablus). În 1166 - 1171 călătorul evreu Beniamin din Tudela a descris patru porți, din care Poarta lui Avraham pare sa fie . Denumiri alternative creștine din vechime au fost Porta Benjamin și Porta Stephani. Arabii folosesc până astăzi denumirea de Bab al Amud (Poarta coloanei) iar creștinii, apoi și autoritățile otomane, au preferat numele de Poarta Damascului (în turcă Șam Kapısı). Denumirea Poarta Ștefan sau Porta Stephani a fost folosită de creștini mai
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
din vechime au fost Porta Benjamin și Porta Stephani. Arabii folosesc până astăzi denumirea de Bab al Amud (Poarta coloanei) iar creștinii, apoi și autoritățile otomane, au preferat numele de Poarta Damascului (în turcă Șam Kapısı). Denumirea Poarta Ștefan sau Porta Stephani a fost folosită de creștini mai multe sute de ani, inclusiv în secolul al XII-lea, când de aici se ajungea, în apropiere, la biserica Sfântul Ștefan sau Saint Étienne, pe locul căreia se afla astăzi o mănăstire dominicană
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
căreia se afla astăzi o mănăstire dominicană. Numele de Poarta Ștefan se datora faptului că, după tradiție, în acest loc, în afara zidurilor Ierusalimului, s-ar fi desfășurat execuția prin lapidare a Sfântului arhidiacon Ștefan, cel dintâi martir al creștinismului. Numele Porta Stephani a fost atribuit ulterior unei alte porți din zidul de răsărit (Poarta leilor). Poarta originală a fost probabil construită în timpul regatului antic evreiesc, în anii celui de-al Doilea Templu, când regele Herodes Antipas (în ebraică Hordos Antipas) a
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
Mazarin. Când Mademoiselle a ajuns la Orléans, porțile orașului s-au blocat și orașul a refuzat să-i deschidă. Ea a strigat să i se deschidă porțile, dar a fost ignorată. Un barcagiu s-a oferit să o ducă la Porte de La Faux, o poartă situată pe râu. Ea a intrat în oraș și a fost întâmpinată triumfător, fiind cărată pe un scaun pe străzile din Orléans pentru ca toată lumea s-o poată vedea. Mai târziu ea a spus că nu a
Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier () [Corola-website/Science/323018_a_324347]
-
unei case din Piazza Navona (pe care o ocupase Sforza) copiilor contelui Girolamo. Compensația pentru Sanseverino includea casa lui Rodrigo Borgia din Milano. Cardinalii Sclafenati și Domenico della Rovere urmau să primească abații și/sau alte beneficii. Cardinalii Andicino della Porta și Conti l-au urmat pe Sforza, pe care îl susținuseră la început. Cardinalii sus-menționați împreună cu votul lui Borja însemnau 14 voturi, cu unul mai puțin de majoritatea de două treimi necesară. Însă cardinalii Carafa, Costa, Piccolomini, Cibò și Zeno
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
că tuberculul e nedăunător și recomandă folosirea sa. Pentru a trezi interesul, chibzuit susținut de Ludovic al XVI-lea, Parmentier a recurs la numeroase subterfugii. El a intervenit pentru plantarea de terenuri cu cartofi la periferia Parisului (astăzi cartierele la Porte Maillot și Grenelle) și „a pus să fie păzite în mod ostentativ ziua, ca să îndemne populația să le fure noaptea”.
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
aproape trei secole și jumătate, în 1711, a fost dus în piața din fața Pantheonului, pe timpul pontificatului lui Clement al XI-lea. Papa a cerut arhitectului Filippo Barigioni (1672-1753) să așeze monolitul deasupra unei fântâni preexistente, fântână construită de Giacomo Della Porta (1533-1602). Monumentul, dăltuit din granit roșu de Syena (Assuan), are înălțimea de 6,34 metri, dar împreună cu fântâna și piedestalul atinge 14,52 metri. Obeliscul de la monumentul Dogali sau Obeliscul Termelor lui Diocletianus a fost transportat la Roma pentru a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Roma din dorința împăratului Hadrianus (117-138 e.N) de a-l plasa pe Via Labicana, spre a-l comemora pe tânărul său amant, Antinoüs. În sec.al 3-lea a fost dus să decoreze spina Circului Varianus, din apropiere de Porta Maggiore, construită în anul 52 e.N, sub domnia împăratului Claudius. Poarta suportă apeductul Aqua Claudia la traversarea a două artere, Via Praenestina și Via Labicana. În antichitate s-a numit Porta Praenestina-Labicana și a fost integrată în zidurile lui
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
să decoreze spina Circului Varianus, din apropiere de Porta Maggiore, construită în anul 52 e.N, sub domnia împăratului Claudius. Poarta suportă apeductul Aqua Claudia la traversarea a două artere, Via Praenestina și Via Labicana. În antichitate s-a numit Porta Praenestina-Labicana și a fost integrată în zidurile lui Aurelianus, în 272 e.N. Pe acel loc a fost regăsit monumentul în sec.al 16-lea. În 1633, s-a mutat în grădina palatului Barberini, apoi în Cortilla della Pigna, la Vatican
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
secolului al XX-lea. Importanța dată de britanici era legată de faptul că această regiune era puntea de legătură dintre Mediterana și posesiunile din India Pentru guvernul otoman, (cunoscut în cercurile diplomatice ale timpului ca „Sublima/Înalta Poarta”, de la " La Porte Sublime", termenul prin care francezii numeau poarta dinspre Bosfor de acces al delegațiilor străine în Palatul Topkapî), Grecia era o provincie centrală. Pierderea acestei regiuni nu putea fi tolerată, așa cum fusese acceptată pierderea Principatelor Române și Serbiei, care erau considerate
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Josyane Leblanc, de profesie agent de parcare, care îl urmărește împreună cu colegele ei. În același timp, deoarece Barberini era urmărit, pe urmele lui intră poliția care-l confundă cu criminalul Moskowitz. O polițistă este plasată sub acoperire lui Grégoire; aceasta portă o perucă blondă și își spune Sylvette. Grégoire și Sylvette se deplasează la Saint-Tropez fără a ști că Moskovitz, adevăratul ucigaș, se află pe urmele lor. În plus, ei sunt urmăriți acolo și de Josyane Leblanc, prietena geloasă a lui
Umbrela lui Gregoire () [Corola-website/Science/325825_a_327154]
-
Martinozzi care s-a căsătorit cu Armând, Prinț de Conți și a fost mama "Marelui Conți". La 1 martie 1661, la vârsta de 15 ani, Hortense s-a căsătorit cu unul dintre cei mai bogați oameni din Europa, Armand-Charles de la Porte, duce de La Meilleraye. După căsătoria cu Hortense, el a primit și titlul de duce de Mazarin. Câteva zile mai târziu, la moartea Cardinalului Mazarin (9 martie 1661), el a avut accces la imensă moștenire a soției sale, care a inclus
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
câteva zile a reluat plățile. Cu toate acestea, asta a însemnat sfârșitul poziției Hortensiei că favorită a regelui. Deși ei au rămas prieteni, Ducesa de Portsmouth a revenit la rolul ei de "maitresse en titre". Fiul Hortensei, Paul Jules de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye, a avut doi copii care au atins vârsta adultă. Fiica lui, Armande Félice de La Porte Mazarin (1691-1729), s-a căsătorit în 1709 cu Louis de Mailly, marchiz de Nesle și de Mailly, Prinț d'Orange
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
au rămas prieteni, Ducesa de Portsmouth a revenit la rolul ei de "maitresse en titre". Fiul Hortensei, Paul Jules de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye, a avut doi copii care au atins vârsta adultă. Fiica lui, Armande Félice de La Porte Mazarin (1691-1729), s-a căsătorit în 1709 cu Louis de Mailly, marchiz de Nesle și de Mailly, Prinț d'Orange. Ea a devenit mama a cinci fete dintre care patru au devenit metrese ale regelui Ludovic al XV-lea al
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
Félice a avut o fiică nelegitima, Henriette de Bourbon (1725-1780), Mademoiselle de Verneuil, din relația cu Ducele de Bourbon, șeful de cabinet al regelui Ludovic a XV-lea din 1723 până în 1726. Fiul lui Paul Jules, Guy Jules Paul de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (1701-1738), s-a căsătorit cu Louise Françoise de Rohan în 1716. Strănepoata lor, Louise Félicité Victoire d'Aumont, ducesa Mazarin și de La Meilleraye (1759-1826), s-a căsătorit cu Honoré al IV-lea, Prinț de Monaco
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
La dreapta se aflau galerele familiei Spinola, dintre care patru purtau numele a patru dintre cele opt "companii" în care orașul Genova era împărțit: Castello, Piazzalunga, Macagnana și San Lorenzo. La stânga erau galerele familiei Doria, cu numele celorlalte patru "companii", Porta, Soziglia, Porta Nuova și Il Borgo. A doua linie, care număra 20 de galere, aflate sub comanda lui Benedetto Zaccaria, era plasată atât de departe în spatele celei dintâi, încât pisanii nu își putea da seama dacă era formată din vase
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
se aflau galerele familiei Spinola, dintre care patru purtau numele a patru dintre cele opt "companii" în care orașul Genova era împărțit: Castello, Piazzalunga, Macagnana și San Lorenzo. La stânga erau galerele familiei Doria, cu numele celorlalte patru "companii", Porta, Soziglia, Porta Nuova și Il Borgo. A doua linie, care număra 20 de galere, aflate sub comanda lui Benedetto Zaccaria, era plasată atât de departe în spatele celei dintâi, încât pisanii nu își putea da seama dacă era formată din vase de război
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
Clermont, după decesul tatălui său în 1740 și a mamei sale în 1741 când Louis Joseph avea patru ani. A avut o soră vitregă, Henriette de Bourbon, Mademoiselle de Verneuil (1725-1780), fiica nelegitimă a tatălui său cu Armande Félice de La Porte Mazarin. Prin mama sa a fost verișor primar cu Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei, Prințesa Eleonora Maria Teresa de Savoia și Prințesa Maria Luisa de Savoia. Printre verișorii paterni se includ Ducesa de Orléans (mama lui Philippe Égalité
Louis Joseph, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322768_a_324097]
-
au fost create de către împăratul Augustus, în anul 7 î.Hr.. La început, aceste regiuni nu purtau decât un număr, dar, încet-încet, ele au primit câte un nume. Prima regiune a Romei își trage numele de la una dintre porțile "zidului servian", Porta Capena, care se află la intrarea în Roma, venind pe Via Appia. Situată la poalele muntelui Caelius, această regiune se întinde de la Colosseum până la zidul lui Aurelian, între Via Appia și Caelius. În nord, se află regiunea "II - Monte Caelis
Cele paisprezece regiuni ale Romei () [Corola-website/Science/322809_a_324138]
-
În nord, se află regiunea "II - Monte Caelis", la vest regiunea "X - Palatium", iar la sud, a "XII Piscina Publica". Această regiune corespunde exact colinei "Caelius", și se întinde de la "Colosseum" până la Esquiliae. Este, prin urmare, cuprinsă între regiunea "I - Porta Capena" la sud și la est, și "III - Isis et Serapis" și "V - Esquiliae", la nord. "Templul Divinului Claudius", "Piața lui Nero", cât și vecinătățile "Colosseumului" aparțin acestei regiuni. Își ia numele de la sanctuarul lui Isis și Serapis. Se situeză
Cele paisprezece regiuni ale Romei () [Corola-website/Science/322809_a_324138]