4,351 matches
-
al experienței Vieții. Experiența Vieții ar trebui să coincidă întotdeauna cu o recunoaștere și, cu atât mai mult, cu o recunoștință. Esențial însă este de sesizat condiția pasivă a ego-ului transcendental, ale cărui puteri determinate (ascunse într-un ocean al posibilului) sunt „date ego-ului (l’ego) prin însuși procesul în care acesta e născut ca mine (moi)”. Această descoperire atacă direct falsul concept al dreptului și pe cel al proprietății pe care etica modernă le-a elaborat în iluzoriul spectru al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care vizează „o condiție permanentă, o condiție de posibilitate, o esență”2. Originar, adică transcendental; acosmic, adică înaintea lumii; imemorial, deci în afara temporalității. Originarul impresiei nu este începutul unei senzații, ci instituirea posibilității oricărui început și a oricărei senzații. Dar „posibilul” generic al instituirii invocă o potență pe care este obligatoriu să o chestionăm aici. Impresia originară fondează orice percepție secundă în aria sensibilității, dar nu s-ar putea spune, fără a comite un paralogism, că se întemeiază pe sine. Referirea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lisabona, în vederea atingerii obiectivelor stabilite privind nivelul cheltuielilor de investiții în materie de echipamente de apărare și să reexamineze cu regularitate aceste obiective din perspectiva mediului de securitate și a responsabilităților internaționale ale Uniunii; (b) să își uniformizeze, în măsura posibilului, mijloacele de apărare, în special prin armonizarea identificării necesităților militare, prin punerea în comun și, după caz, prin specializarea mijloacelor și capacităților de apărare, precum și prin încurajarea cooperării în domeniul formării și al logisticii; (c) să adopte măsuri concrete pentru
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
iniția Deceniul de incluziune a romilor, la care și-au reunit forțele nouă guverne, Uniunea Europeană și Banca Mondială pentru a îmbunătăți soarta romilor, îmi aparține. în timpul războaielor din Balcani din anii ’90, curajoșii angajați ai fundației mele au făcut tot posibilul pentru a ameliora atrocitățile comise în Sarajevo. De asemenea, am susținut campania Publish What You Pay î„Publică ceea ce plătești”) și Extractive Industry Transparency Initiative îEITI). Că e bine sau rău, am ajuns să cred că pot influența cursul evenimentelor
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
mult rău decât bine: moartea și drogurile. Acestea au fost printre primele probleme în care s-a implicat fundația mea din America. Moartea este un aspect al vieții, dar societatea noastră refuză să o ia ca atare. Oamenii fac tot posibilul să nege ori să ignore moartea. Medicina merge deseori prea departe în încercarea de a prelungi viața și Medicare nici măcar nu recunoaște moartea ca fiind un eveniment medical rambursabil. Toate fac ca întregul proces să fie mult mai dureros decât
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
bun pentru lume decât să încerc să împiedic realegerea lui Bush. Aceasta nu s-a întâmplat. Președintele Bush a fost reales cu o majoritate de necontestat. în mod destul de bizar, nu am fost distrus fiindcă simțeam că am făcut tot posibilul pentru a împiedica acest lucru. Mă simțeam însă obligat să regândesc și să refac planul. Nu mai puteam da vina pe administrația Bush; electoratul american îi acceptase politicile. Trebuia să mă confrunt cu următoarea întrebare: ce anume e putred în
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
dornici să scape∗. Fundamentalismul religios a jucat, de asemenea, un rol din ce în ce mai important, deși eu nu sunt în măsură să-l analizez. Religia fundamentalistă pare să evite introspecția ce a caracterizat religiile creștine după Hristos și pare să facă tot posibilul să-i răsplătească pe credincioși, făcându-i să se simtă bine. Cum a ajuns consumerismul să domine economia? în definiția clasică a economiei formulată de profesorul meu de la London School of Economics, Lionel Robbins, științele economice aveau de-a face
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
didactice, cu atât mai mult cu cât părinții se consideră inferiori la acest capitol cadrului didactic. Ascendentul de cultură constituie un factor de asimetrie normală a relației amintite. Profesorul însă nu trebuie să exacerbeze rolul acestei eventuale discrepanțe, făcând tot posibilul ca dezechilibrul de cultură să se transforme, printr-o chibzuită cumpătare, într-un raport echitabil. Toate fenomenele anterior amintite trebuie să reprezinte, la nivelul pregătirii inițiale a cadrului didactic, elemente de formare și dezvoltare profesională pentru un bun management al
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a studiat ondulațiile pe melci adevărați de animale (cu mici ferestre perforate) a fost fiziologul maghiar Georg von Bekesy (Premiul Nobel pentru medicină în anul 1961). Întrucât un melc este, în general, foarte mic, omul de știință a făcut tot posibilul să obțină melcul unui elefant care murise într-o grădină zoologică. După cercetări îndelungate, el a arătat că vârful ondulațiilor se situează la intrarea în melc în cazul frecvențelor înalte (sunetele ascuțite) și din ce în ce mai departe, până în partea superioară a cochiliei
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
simplificatoare. Sursa acestor confuzii trebuie căutată în capitolul al nouălea - invocat atât de des și constituind totodată un adevărat măr al discordiei pentru comentatorii lui Aristotel - unde nu se afirmă, în linii mari, altceva decât că obiectul mimesis-ului ar fi posibilul prezentat într-o manieră coerentă: Datoria poetului nu e să povestească lucruri întâmplate cu adevărat (? Ü ăåíüìåíá), ci lucruri putand să se întâmple în marginile verosimilului și ale necesarului (?áôá ôo å?êüò ç ôo ?íáăêáiïí )3. În continuare, Aristotel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tematizează adevărul-coerent (il vero-coerente), accentuând partea a doua a definiției aristotelice (êáôá ôo å?êüò ç ôo ?íáăêáiïí). Comparația cu istoria furnizează acum un argument important: (...) cu o anumită surprindere, am descoperit că obiectul mimesis-ului artistic nu este realul, ci posibilul. Dar nu este vorba totuși de orice fel de posibil: în cea de-a doua parte a definiției sale, Aristotel introduce două criterii selective, a căror relație va trebui elucidată cu multă circumspecție. Poetul are ca obiect posibilul (...) „în funcție de verosimilitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realul, ci posibilul. Dar nu este vorba totuși de orice fel de posibil: în cea de-a doua parte a definiției sale, Aristotel introduce două criterii selective, a căror relație va trebui elucidată cu multă circumspecție. Poetul are ca obiect posibilul (...) „în funcție de verosimilitate sau de necesitate”. (...) Istoria narează faptele în succesiunea lor cronologică ori în simultaneitatea lor întâmplătoare; în schimb, poezia selectează, reorganizează și creează conexiuni nonaccidentale. Iată un al doilea concept de verosimil pe care propunem să-l numim vero-coerent-ul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu celalte trei, ci le înglobează, din perspectiva mai largă a receptării. Ajunși în acest punct, sunt necesare, credem, câteva observații. În primul rând, trebuie subliniat că în această analiză realsimilul nu mai reprezintă categoria cea mai cuprinzătoare, privilegiat fiind posibilul. Dacă frecvența statistică și verificabilitatea empirică a întâmplărilor prezentate ar fi criteriile esențiale pentru Aristotel - argumentează criticul -, atunci nu s-ar justifica admirația acestuia pentru Oedip Rege, întrucât este prea puțin probabil ca un copil abandonat, găsit de un păstor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prea departe de empiria realsimilului 1. Dacă întâmplările prezentate de autorii tragici se înscriu mai curând în sfera excepționalului decât în aceea a normalității, atunci ï?á ?ăåßôï (l’accadibile, „întâmplabilul”, în terminologia lui Bottiroli) este fără doar și poate posibilul în totalitate, de aceea Aristotel introduce imediat două criterii restrictive: arbitrarietatea posibilului va fi delimitată, pe de o parte de verosimilitate, pe de alta, de necesitate. Iată așadar cum raporturile de forțe dintre posibil și realsimil apar inversate în viziunea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se înscriu mai curând în sfera excepționalului decât în aceea a normalității, atunci ï?á ?ăåßôï (l’accadibile, „întâmplabilul”, în terminologia lui Bottiroli) este fără doar și poate posibilul în totalitate, de aceea Aristotel introduce imediat două criterii restrictive: arbitrarietatea posibilului va fi delimitată, pe de o parte de verosimilitate, pe de alta, de necesitate. Iată așadar cum raporturile de forțe dintre posibil și realsimil apar inversate în viziunea lui Bottiroli: realsimilul nu mai reprezintă, nici pe departe, categoria cea mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realsimil apar inversate în viziunea lui Bottiroli: realsimilul nu mai reprezintă, nici pe departe, categoria cea mai cuprinzătoare, ci devine doar un semnificat minor în polisemia å?küs-ului. Minor, pentru că în accepțiunea lui Aristotel arta ar avea ca obiect atât posibilul, cât și imposibilul. Contează mai puțin dacă o operă propune o lume posibilă sau una imposibilă. Esențial rămâne efectul de verosimilitate. Imitarea realității cotidiene nu constituie însă un garant al obținerii acestui efect, din moment ce autorul Poeticii afirmă că există și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asemănătoare cu viața de zi cu zi, încât nimeni nu poate crede în plauzibilitatea lor. Și tot el, cu ironia inconfundabilă, afirma că adevărul nu ar fi, în ultimă instanță, decât o chestiune de stil2. Dincolo de această insistență asupra categoriei posibilului (și, implicit, asupra virtualităților multiple ale ficțiunii), meritul analizei lui G. Bottiroli constă și în aceea că nu exclude cu totul realul din joc și nici nu încearcă să privilegieze medierea lingvistică, pura convenție. Estetica sa modală se menține echidistantă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în circulație 2. În a doua accepțiune însă, realul ar fi tot ceea ce rezistă și scapă numirii, perturbantul, neașteptatul, insolitul; pe scurt „Obiectul”, cu majusculă, lacanianul das Ding situat în afara oricărui semnificat (hors-signifié) și implicit, după cât s-ar părea, în afara „posibilului”. Vom reveni asupra acestei chestiuni extrem de incitante în capitolele următoare. Deocamdată, să remarcăm doar că această bipartiție nu este lipsită de legătură cu redimensionarea binomului obiect/subiect, de care pomeneam mai devreme. În prima accepțiune a realului, rolul esențial revine
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ceea ce odată a fost, revine, părând, o clipă, din nou a fi, pe o scenă de teatru, într-o carte, într-un film139. În acest no man’s land care este spațiul ficțiunii, al recunoașterii și, în ultimă instanță, al posibilului (sau, mai bine zis, al tuturor posibilităților), referentul însuși devine un soi de spectrum, un mic simulacru care, pe de o parte, păstrează, prin chiar rădăcina sa, un raport cu spectacolul, deci cu iluzia, iar pe de altă parte îi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
text și care este modul de existență al lumii (sau lumilor) pe care acesta le proiectează? • Cum este structurată o lume inventată?164 Ținând cont de observațiile de până acum, vom încerca, în cele ce urmează, să oferim (în măsura posibilului) răspunsuri la întrebări de tipul celor de mai sus, într-o investigație care vizează cu precădere poezia actuală și mai cu seamă acel segment al său care, nu de puține ori, recurge la procedee și convenții considerate multă vreme drept
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la poemele care, mai târziu, vor fi catalogate drept lirice (ale lui Sapho sau Pindar, să spunem). Dacă Aristotel se ocupa, așadar, doar de domeniul riguros circumscris al poeziei reprezentative, în schimb un poetician neoclasicist ca Batteux va face tot posibilul pentru a include în sistem poezia lirică, arătând, printr-un sofism magistral, că aceasta ține și ea de sfera mimesis-ului, în măsura în care imită niște sentimente 174. Ceva mai târziu, în romantism, criteriul pur tehnic al situației enunțiative este deplasat către un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta, poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor „neadevărate”, sunt singurele, în felul lor, durabile. Tocmai în măsura în care se situează în spațiul posibilului - populat de entități mai mult sau mai puțin „false”, care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată - lumile închipuite de Mircea Ivănescu reușesc să surprindă acel moment privilegiat al interferenței, amestecului și încălcărilor de granițe. Pe bună dreptate, Ion
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Moller,Carol" Okinxe "„Okin,SusanMoller", 1989). Există o opoziție între dreptate și grijăxe "„grijă"? (Susan Mollerxe "„Moller,Carol" Okinxe "„Okin,SusanMoller", 1989, Iris Marian Youngxe "„Young,IrisMarion", 1990). - Cum arată utopiile dacă sunt produse de către femei - o angajare în politicile posibilului? (vezi, de exemplu, Sheila Benhabibxe "„Benhabib,Sheila", 1996). - Politicile reprezentării și felul în care interesele femeilor pot să apară pe agende politice (vezi, de exemplu, Ann Phillipsxe "„Phillips,Anne", 1997). - Care sunt particularitățile experienței postcomuniste ale relațiilor de gen și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
direct de discursurile publice prilejuite de dezbaterile asupra Constituției din 1923, dar, sub anumite aspecte, perspectiva ei se apropie de o critică de tip radical. Între cele două sexe există o competiție în care, până acum, unul a făcut tot posibilul să îl scoată din joc pe celălalt, păstrând pentru sine decizia despre resurse în mod integral. Botezxe "„Botez,Calypso" consideră că sunt în spiritul bărbatului (în „esența” lui) atât egoismul, cât și dorința de puterexe "„putere". Ca să și le satisfacă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și echilibrarea Întregii personalități. 4.1.5. Imaginația tc " 4.1.5. Imaginația " Imaginația este considerată ca fiind un proces aparținând cogniției superioare, analog cu gândirea, de operare cu imagini mentale, de combinare sau structurare, prin care acționăm asupra realului, posibilului, viitorului și tindem să producem noul, sub forma unor planuri iconice sau proiecte. Imaginația se află În strânsă legătură cu gândirea divergentă, a cărei principală caracteristică o reprezintă mobilitatea; ea interacționează cu reprezentarea și limbajul, procesele numerice, stările motivaționale, afective
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]