2,403 matches
-
recurs mai mult la cele orale pe care le-am obținut de la octogenarii În viață, nepoții și strănepoții celor care au trăit cândva pe aceste locuri. Sunt sigur că cei care vor veni după mine se vor Învrednici să aducă posterității mult mai multe informații despre acei oameni și aceste locuri. Așa cum ne prezentăm astăzi lumii, o datorăm atât factorilor fizici: rasă, climă, configurație geografică, cât și factorilor istorici și sociali. Factorul rasă nu poate fi invocat decât ca o curiozitate
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
modalitățile proprii romanului, motive nietzscheene precum analiza decadenței și a manifestărilor sale, critica moralei și a valorilor tradiționale, perspectivismul, estetismul, genialitatea și patologiile creativității artistice, în sfârșit depășirea nihilismului prin intermediul existenței experimentale a artistului. Încă și mai grăitor, în istoria posterității lui Nietzsche, este exemplul lui Hermann Broch. Opera sa literară, nutrită, după cum se știe, de o articulată reflecție filozofică asupra "dezagregării valorilor" (Zerfall der Werte) nu poate fi gândită fără teoretizarea nietzscheană a nihilismului. Chiar dacă se distanțează net de această
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ale vieții umane: * Natura umană despre oameni spunându-se că sunt buni, răi sau mixti; * Raportul om-natură de subordonare față de natură, de dominare a naturii, de armonie cu natura; * Timpul valorile primare se bazează pe: trecut/tradiție, prezent/bucurie, viitor/ posteritate/amânarea gratificării; * Activitatea fiind/devenind/dezvoltarea interioară sau făcând/luptând/hărnicie * Relațiile sociale ierarhice, colaterale/colective-de egalitate sau individualiste 142. De reținut sunt studiile conduse de aceștia pentru cunoașterea valorilor societății americane și pentru explicarea orientărilor valorice ale acesteia: "americanii
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ale vieții umane: * natura umană despre oameni spunându-se că sunt buni, răi sau mixti; * raportul om-natură de subordonare față de natură, de dominare a naturii, de armonie cu natura; * timpul valorile primare se bazează pe: trecut/tradiție, prezent/bucurie, viitor/ posteritate/amânarea gratificării; * activitatea fiind/devenind/dezvoltarea interioară sau făcând/luptând/hărnicie; * relațiile sociale ierarhice, colaterale/colective-de egalitate sau individualiste 228. De reținut sunt studiile conduse de aceștia pentru cunoașterea valorilor societății americane și pentru explicarea orientărilor valorice ale acesteia: "americanii
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
meritul tău... ci... le datorești... părinților, moșilor și strămoșilor...” 6 Așadar, tabla legilor creștine l-a căOăuzit până-n clipa hotărârii Divinului. Cuvântul îi va fi singura armă prin care se descărca întrucâtva. și-aceasta o dovedesc miile de pagini lăsate posterității. Firește, a fost conștient că „Nu totul trebuie rostit (a se citi, și scris), că „există și adevăruri pe care e bine, chiar recomandabil, să le ocolim...” Din masivitatea de documente pe care ni le prezintă Clara Mareș în volumul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Ovidiu vorbește adesea pe marginea acestui aspect, dar formulările pe care le folosește sunt mai degrabă vagi, amplificând astfel obscuritatea "explicației", în loc să o risipească. Rezultă că "în timp ce Ovidiu afirmă că tuturor le era cunoscut, chiar prea mult, motivul distrugerii sale, posteritatea s-a rătăcit în timp ce îl căuta printre firele miilor de ipoteze fără să ajungă la certitudinea vreuneia"2. Motivul acestei nesiguranțe se poate vedea, după părerea noastră, în chiar dualismul "confesiunii" poetului, care oscilează între a afirma și a nega
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exprimată formal, aceasta este totuși clar și categoric implicită: cavalerii noi fie ei și ai banilor, dar cu siguranță a Fortunei sunt în contrast cu noblețea lui foarte veche. Dacă se are în vedere că întreaga elegie (Tristele, IV, X) este dedicată Posterității și constituie, de aceea, până la un anumit punct testamentul inclusiv politic al lui Ovidiu, care aici intenționează să privească dincolo de situația lui de exilat, pentru a se fixa pe el însuși în istoria umanității. Nu se poate să nu se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din Occident până în Orient; Aurora și Hesperia vor fi martorele vocii mele; se va auzi dincolo de pământ, dincolo de întinsele valuri; geamătul meu vă răsuna tot mai puternic. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi acuzat de o posteritate eternă"305. Nec tua te sontem tantum modo saecula norint: Perpetuae crimen posteritatis eris. (f. 25-26). Figura lui Iginus dispare încetul cu încetul, se estompează gradual, până a deveni un pitic plin de răutate, în timp ce figura lui Ovidiu atinge proporții
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Ovidiu atinge proporții gigantice făcând să explodeze limitele timpului și spațiului care-l învăluie. Iginus ajunge simbolul răutății tuturor celor care au determinat relegarea lui Ovidiu și, așa cum se citește printre rânduri, un simbol al lui Augustus însuși, căruia "posteritatea eternă îi va imputa nelegiuirea comisă". 5. Mențiuni literare și aspecte politice Am semnalat deja între unii destinatari ai scrisorilor lui Ovidiu și personalități literare ale căror opere se presupune că aveau și aspecte politice. Să ne gândim, de exemplu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
l-a provocat versul lui Naevius fraților Metellus: din nefericire (pentru poporul roman) cei doi consuli au căzut în aceeași zi (lăsând, din păcate, drumul liber tiraniei lui Augustus: pare să continue poetul). Prin versul citat, sulmonezul intenționează să sugereze posterității că ghinionul l-a urmărit încă de la naștere, care a avut loc într-un context așa de tulbure 459 pentru poporul roman și care avea să ducă la o schimbare de situație atât de dramatică în istoria romană. Se înțelege
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ducă la o schimbare de situație atât de dramatică în istoria romană. Se înțelege că, cu această nefericită și ghinionistă intrare în viață, Ovidiu nu putea să se aștepte la un sfârșit la fel de nefericit și ghinionist ca exilul. Cititorul din posteritate este atenționat să citească bine printre rânduri, pentru că astfel avea să afle mai mult decât îi era permis poetului din Sulmona să spună, din cauza condițiilor neprielnice, în acel moment. VI. Adulare: sfidarea lui Augustus de către Ovidiu. Cum observă Marache (p.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Occident la Orient; Aurora și Luceafărul vor fi martorii vocii mele; voi fi auzit dincolo de pământ, dincolo de valuri; ecoul geamătului meu se va duce tot mai departe. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi obiectul acuzării unei posterități perene": Nec tua te sontem tantummodo specula norint: Perpetuae crimen posteritas eris. CONCLUZII FINALE Ovidiu avea o Weltanschauung proprie metafizico-religioasă, pe care o considera pe linia străvechii tradiții romane: în realitate, viziunea sa se îndepărta atât de această străveche tradiție
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
va fi fost speranța recuperării unei "stări de grație"3, literaturizată în textele de tinerețe, mai cu seamă în nuvele 4. O formă de evaziune retrospectivă, poate, în căutarea timpului pierdut... Așa să fie oare? Posibil. Oricum, dincolo de romanțioasa presupoziție, posteritatea nu va ști niciodată mai mult despre perioada aceasta de trei săptămâni din viața criticului. Însemnările precizează cu strictețe itinerariul, fără nici o impresie personală, nimic. Doar notația seacă, de telegraf: "Plecat în Italia în dimineața zilei de 11 aprilie (marți
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vedere. În acest context, arta Orientului antic cuprinde totalitatea manifestărilor creatoare ale acelor popoare care au existat de-a lungul timpului pe teritoriul dintre Tigru și Eufrat, incluzând în această enumerare sumerienii, akkadienii, asirienii, caldeenii, hitiții ș.a., care au lăsat posterității propriul exemplu cultural. Dintre numeroasele populații care au marcat istoric și artistic această zonă, sumerienii sunt însă cei care au construit primele orașe și cei cărora li se datorează primele modele de civilizație. Fig. 16. Taur androcefal înaripat Lamassu. Detaliu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
că sorgintea lor ar fi atlantideană. Piramidele imense privesc din netimp, dovezi misterioase ale înțelepciunii și puterii, unei lumi bizare demult apuse. Grandioasa lor geometrie milenară, a incitat la dispute, conflicte, polemici, pe giganții antichității:Homer, Herodot și Pitagora, uimind posteritatea. Coloșii din Gizeh, mărturii ale unor epoci triumfale demonstrează existența unor puteri enigmatice și nebănuite pe aceste teritorii. Platon și Licurg extaziați de aceste minuni ale lumii antice se întrebau:secrete ale atlanților supravețuitori dezastrului Atlantidei sau misterele faraonilor Keops
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mai curând o cochetărie sau are pecetea de cruzime a veacului său ? Răzbunarea nefericirii, poate, spaimă de moarte, dorința de-a trăi sau a supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul pictor neîncrezător sau, mai bine, nepăsător față de posteritate, mulțumit cu bucuria de-a fi muncit cu plăcere și de-a fi lăsat semne ale trecerii sale. Bătrân, zăvorât în arta și bătrânețea lui... Ar fi fericit să afle că timpul nu i-a șters cu totul urmele, deși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
decât faptul că majoritatea lucrărilor s-au pierdut. Printre ele, cine știe, și cele ce-i erau mai scumpe. În care crezuse a fi prins, pentru o clipă, bătaia de aripi a cerului, către care tot fulgerase, pustiindu-și privirile. Posteritatea ! Simonetta îmbătrânită, de nerecunoscut și alături, la un pas, Simonetta tânără, șarpele lunecând între sâni. Tablou înviat după 500 de ani, doar pentru o clipă, o clipă, doar atât. Eliberarea Andromedei, figurând în inventarul Uffizi din 1589, fusese desenată de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alta. Accesul spre glorie este poate cea mai zgomotoasă întreprindere umană. Oamenii superiori sunt și foarte politicoși. Se urcă singuri pe cruce. Drumurile bărbaților spre culmi sunt străjuite de semafoare feminine. După parastasul de 40 de zile, multora dintre noi posteritatea nu le mai aduce nici un omagiu. Prometeu, Socrate, Iisus - sunt tot atâtea argumente că celebritatea este drastic impozitată. Eternitatea are timp să fie indiferentă. Cucuta a vitalizat gloria lui Socrate. O laudă meritată e o nemurire în miniatură. Cetatea ori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
meritată e o nemurire în miniatură. Cetatea ori nu și-a iubit poeții, ori a făcut-o dureros de târziu. Marii reformatori nu s-au întâlnit cu odihna decât pe cruce. Merită să muncești toată viața pentru un bust. Chiar dacă posteritatea te va scăpa de apăsarea lui. Atât gloria cât și anonimatul își invidiază reciproc privilegiile. În definitiv, și pleava a pus umărul la gloria pâinii. Toată viața, creatorii de artă nu fac decât să-și construiască absența. Tot mai mulți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vedem lumi diferite. Marii creatori își vântură visurile pe claviatura eternității. Cerșim favorurile capricioasei eternități, deși suntem fascinați de farmecul efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele școlare de literatură, ci acelea fredonate prin cârciumi. În soclul unei statui este îngrămădită uneori întreaga generație a celui de deasupra. Groapa comună - acest Pantheon al nedreptăților soartei. Se adună în eternitate cei care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
valoroși dintre noi îi înecăm rapid în invidie și îi coborâm în derizoriu. Cel care a inventat primul pantof, a devenit geniu. Cel care l-a făcut pe al doilea a fost cizmar. Tribunalul Suprem al creatorilor de artă este Posteritatea. Până acolo se spulberă toate conjuncturile. Copleșitoare moștenire când ești fiu ori nepot de statuie. Orice artist caută o gubernie care să-l aplaude. Pentru aceleași merite, unii ajung pe soclu, alții la zid. Caracterul poate fi humusul marilor performanțe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adeverințe. Geniile transformă blamul societății în care trăiesc în medalie. Adevărata glorie are nevoie de arbitrariul morții. Opera poate transforma un trup într-o statuie. Misiunea creatorului e să lucreze. Chestiunile legate de dreptate și de glorie intră în sarcina posterității. Filosofia și metafizica împing arta spre eternitate. Am ratat eternitatea. M-am trezit puțin mai târziu. Mor și creatorii geniali. Dar nu de tot. Poeții se luptă pentru glorie, înțelepții pentru liniște. Geniul? E ca și cum ai încerca să te rezemi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și dușmanii. Setea de glorie ne-a răpit liniștea patrupedă. Gipsul vindecă, bronzul - imortalizează. Geniilor le este, de regulă frig. Pentru că sunt spânzurate de piscuri. Golgota și Olimpul sunt alternative ale gloriei. Geniile nu beneficiază de imunitate nici după moarte. Posteritatea reține apele ușor mâzgălite cu sublim. La venirea pe lume, unele genii greșesc secolul. Sau chiar mileniul. Eternitatea își adună polenul din florile efemerului. Talent au caligrafii. Geniile scriu aproape indescifrabil. Iluzia gloriei a stors mai multă transpirație decât transformarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
le sunt dedicate. Numai neostoita foame de glorie a transformat fericirea într-o himeră. Se adună în eternitate cei care știu să se risipească în alții. În mod firesc, artiștii sunt cu un ochi la slănină i cu celălalt la posteritate. Viața oricărui geniu este o urgență. Pasiunea devine incurabilă după ce te-a împușcat glonțul nemuririi în spate. Gloria e schimbătoare. Aproape ca prognozele meteorologice. Din epocile asurzitoare rămân numai vocile celor care au tăcut. În cele din urmă, poeții unei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Mulți cred că țeasta lor e platforma pe care va ateriza geniul. Și oamenii de geniu cochetează uneori cu ridicolul. În ochii semenilor, omul genial nu este decât o dereglare. Spiritele mari își scutură contemporanii ca pe niște pomi fructiferi. Posteritatea stoarce proteinele din valorile mici și medii pentru a hrăni giganții. Are și gloria curiozitățile ei feminine. Îi curtează uneori pe cei care îi întorc spatele. Misiunea geniului e să se exprime. Indiferent de mofturile și de lipsa de receptivitate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]