4,565 matches
-
de noi curriculumul ultramodern. 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumuluitc "15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului" 15.4.3.1. În secolul sintezeitc "15.4.3.1. În secolul sintezei" În anii ’90 ai secolului XX, disputa modernism/postmodernism părea ireconciliabilă. Așa cum declarase în mai multe ocazii W. Pinar, era „dezvoltării curriculumului” (curriculum development, curriculum improvment) apusese și acesta fusese deja declarat defunct. Numeroși postmoderniști afirmau că secolul XXI va fi dominat de un nou tip de curriculum, bazat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modernă” și „paradigma postmodernă”; a demonstrat că acestea nu sunt despărțite de o genune de netrecut, ci, dimpotrivă, că între ele există numeroase punți extrem de profitabile 223. După Wilson (1997), secolul XXI va aparține sintezei și continuității dintre modernism și postmodernism. Ar exista, în acest sens, două realități evidente: a) perspectivele postmoderne asupra lumii fundamentează mai bine și mai solid conceptele constructiviste pe care le implică designul și curriculumul educațional zis „tradițional”; b) poziția postmodernă, de fapt, nu anulează, ci oferă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cunoaște doar fenomenul, nu și noumenul. Adevărul profund, „lucrul în sine”, noumenul, va rămâne etern inaccesibil omului și cunoașterii sale raționale sau empirice. Ca și „taina pitagoreică”, agnosticismul kantian deschidea o poartă către imperiul iraționalității. c) Viziunea postmodernă a lumii. Postmodernismul pare a-și avea originea epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în sine” printr-o cunoaștere mai profundă. Dar postmodernismul nu se mulțumește cu soluționarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
c) Viziunea postmodernă a lumii. Postmodernismul pare a-și avea originea epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în sine” printr-o cunoaștere mai profundă. Dar postmodernismul nu se mulțumește cu soluționarea acestei probleme epistemologice, ci are ambiții mult mai mari. Postmoderniștii doresc să dea răspunsuri tuturor problemelor modernității. Știința modernă, în ansamblul ei, este declarată insuficientă pentru nevoile omenești de cunoaștere. Dacă știința modernă a dus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestei probleme epistemologice, ci are ambiții mult mai mari. Postmoderniștii doresc să dea răspunsuri tuturor problemelor modernității. Știința modernă, în ansamblul ei, este declarată insuficientă pentru nevoile omenești de cunoaștere. Dacă știința modernă a dus la apariția a numeroase tehnologii, postmodernismul aruncă o privire îngrijorată asupra efectelor secundare ale acestor tehnologii pentru condiția umană. Ele nu pot fi considerate doar benigne - cum afirmă, triumfalist, numeroși apologeți ai tehnologismului. Aceeași îngrijorare o exprimă postmodernismul și în legătură cu alte consecințe ale modernității. Aceste consecințe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modernă a dus la apariția a numeroase tehnologii, postmodernismul aruncă o privire îngrijorată asupra efectelor secundare ale acestor tehnologii pentru condiția umană. Ele nu pot fi considerate doar benigne - cum afirmă, triumfalist, numeroși apologeți ai tehnologismului. Aceeași îngrijorare o exprimă postmodernismul și în legătură cu alte consecințe ale modernității. Aceste consecințe au culminat, catastrofic, în secolul XX, cu naționalismele, totalitarismele, tehnocrația, consumerismul, confruntările războinice de dimensiuni mondiale, posibilitatea cataclismelor atomo-nucleare ș.a.m.d. Per ansamblu, ar fi vorba despre o dezumanizare a omului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
considerabilul lor aport epistemologic și praxeologic. Maliția lui se limitează doar la unele „exagerări libertine” care nu i se par de vreun folos. 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismuluitc "15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului" B. Wilson (1994) observa că gândirea postmodernă depășește domeniul filosofiei umaniste tradiționale, al criticii literare și al artelor. O virtute ce pare să alimenteze confuzia și să sporească neînțelegerile dintre designerii instrucționali și criticii postmoderni. Este vorba despre o acutizare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de câteva ori - întrerupând orice comunicare cu „cultura umanistă”. Prăpastia s-a adâncit și cele două culturi au devenit lumi antagonice. Trăim, de fapt, o adevărată catastrofă paideutică - rezultat vădit al obsesiilor epistemice unilaterale și univoce ale gândirii moderne. Așadar, postmodernismul poate fi considerat o reacție de revoltă împotriva acestei „evoluții cu ochelari de cal”. O realitate care a devenit evidentă la sfârșitul secolului XX. După Wilson, gândirea modernă, cu rigiditatea ei unilaterală ajunsă în fază cronică, o agreează cu dificultate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai gravă dintre dificultățile practicii școlare 241. Această realitate complicată a practicii, care asimilează greu teoriile, justifică, fără îndoială, promovarea modelelor de design instrucțional și curricular în optimizarea învățământului. Dar aceasta nu justifică excluderea alternativelor postmoderne. 15.4.3.5. Postmodernismul și constructivismultc "15.4.3.5. Postmodernismul și constructivismul" „În lumea reală, schimbarea constituie norma”242 - observă B. Wilson. După anii ’70, gândirea educațională modernă a resimțit profund acest adevăr. Modelele de design instrucțional și curricular, precum cel al lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Această realitate complicată a practicii, care asimilează greu teoriile, justifică, fără îndoială, promovarea modelelor de design instrucțional și curricular în optimizarea învățământului. Dar aceasta nu justifică excluderea alternativelor postmoderne. 15.4.3.5. Postmodernismul și constructivismultc "15.4.3.5. Postmodernismul și constructivismul" „În lumea reală, schimbarea constituie norma”242 - observă B. Wilson. După anii ’70, gândirea educațională modernă a resimțit profund acest adevăr. Modelele de design instrucțional și curricular, precum cel al lui Gagné, au fost supuse ameliorărilor, „recondiționărilor”, optimizărilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
designului instrucțional 245. B.G. Wilson (1995) a încercat chiar să identifice „rădăcinile” postmoderne în ceea ce consideră a fi cea mai remarcabilă dintre evoluțiile gândirii instrucționale moderne: constructivismul. El a mărturisit că le datorează colaboratorilor Teslow și Osman-Jouchoux clarificarea relațiilor dintre postmodernism - ca filosofie fundamentală despre lume - și constructivism - ca teorie generală a cogniției. Tabelul care urmează sintetizează aceste relații. Botezând bizar constructivismul flavor (miros, savoare, parfum etc.) a teoriei generale a cogniției, B.G. Wilson a încercat o metaforă revelatoare; sugera că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că mai mulți constructiviști, aparținând unor școli foarte diferite, au cochetat cu idei și teze ale cognitivismului. I-a citat pe psihologii Piaget și Vîgotski, dar și pe Spiro, Johansen, Bereiter, Resnick și Lesgold, ca autori de modele constructiviste. În ceea ce privește postmodernismul, Wilson a ținut să menționeze că a ignorat cu bună știință idei și teorii care propagă cinismul și indiferentismul etic - pe care le consideră efecte ale unei anumite miopii egotiste. Dincolo de aceste rezerve, după părerea noastră, rămâne însă de analizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin care încercăm să desemnăm generic hiperrealitatea lui Baudrillard, „realismul magic” al prozatorilor latino-americani (Borges, Márquez, Sabato ș.a.) și „hiperraționalitatea” curriculară. 4. I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări hermeneutice asupra destinului paideutic al omenirii, Aramis, București, 2001. 5. Conceptul de postmodernism s-a impus în cultura euroatlantică odată cu publicarea lucrării lui Jean-François Lyotard La Condition Postmoderne. Raport sur le savoir, Minuit, Paris, 1979 (trad. engl.: The Postmodern Condition, University of Minnesota Press, 1984; trad. rom.: Condiția postmodernă, traducere de C. Mihail
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură în istoria medernismului și pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault (Istoria nebuniei în epoca clasică); Gilles Deleuze (Știința logicii, Anti-Oedip. Capitalism și schizofrenie); Jacques Derrida (Gramatologia; teoria „deconstrucției”, teoria „diferenței și diferanței” ș.a.); Jean Baudrillard (teoria „hiperrealității”); Gianni Vatimo
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Orpheus: Toward a Postmodern Literature); M. Benamore și C. Caramello (Performance in Postmodern Culture); M. Köhler (Postmodernismus: Ein begriffsgeschichtlicher Ueberblick); Jürgen Habermas (Erkenntnis und Interesse); Mario Perniola (Enigmas, Ritual Thinking: Sexuality, Death, World); V.E. Taylor și C.E. Winquist (Encyclopedia of Postmodernism); Lawrence Calhoone (From Modernism to Postmodernism); Robert Musil (Omul fără însușiri); E. Goffman (The Presentation of Self in Everyday Life); A. Touraine (La voix du regard); B. Rizzi (La bureaucratisation du monde); D. Charles (Le temps de la voix); Dominique Avron
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Benamore și C. Caramello (Performance in Postmodern Culture); M. Köhler (Postmodernismus: Ein begriffsgeschichtlicher Ueberblick); Jürgen Habermas (Erkenntnis und Interesse); Mario Perniola (Enigmas, Ritual Thinking: Sexuality, Death, World); V.E. Taylor și C.E. Winquist (Encyclopedia of Postmodernism); Lawrence Calhoone (From Modernism to Postmodernism); Robert Musil (Omul fără însușiri); E. Goffman (The Presentation of Self in Everyday Life); A. Touraine (La voix du regard); B. Rizzi (La bureaucratisation du monde); D. Charles (Le temps de la voix); Dominique Avron (L’appareil musical); R. Nisbet (The
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
H. Gadamer (Warheit und Methode); N. Luhmann (Legitimation durch Verfahren); J.L. Borges (Istoria universală a infamiei, Aleph, Celălalt labirint, Cartea ființelor imaginare ș.a.); Márquez (Un veac de singurătate, Toamna patriarhului); E. Sábato (Abaddón Exterminatorul) ș.a. O contribuție decisivă la legitimarea postmodernismului au avut-o marile descoperiri științifice ale secolului XX și consecințele pe care le-au suscitat în ipostază teoretică, dar mai ales în formele practice numite „tehnologii” și „înalte tehnologii” (high-tech): teoria relativității (Einstein); teoria cuantică (Bohr, Planck); disputa lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
antimateria”; „universul ambidextru” al lui Gardner; „creodele” lui Waddington; „sistemele ergodice” (Birchoff, von Neumann, Hopf, Kolmogoroff); „cronogeografia” (Parks și Thrift); „lanțurile lui Markov”; „sfârșitul omniscienței” (Prigogine); „noua alianță” a științei și „noua vrajă” a lumii (Prigogine) etc. Lyotard (op. cit.) definește postmodernismul ca „incredulitate” față de „marile povești” (citește „mituri”) ale Cunoașterii. Această „incredulitate” pare să fi fost declanșată de compartimentarea excesivă a științelor și de disoluția coerenței epistemice. Adică de ceea ce, în termeni pozitivi, s-a numit „revoluția științifico-tehnică”. Postmodernismul reflectă, cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
op. cit.) definește postmodernismul ca „incredulitate” față de „marile povești” (citește „mituri”) ale Cunoașterii. Această „incredulitate” pare să fi fost declanșată de compartimentarea excesivă a științelor și de disoluția coerenței epistemice. Adică de ceea ce, în termeni pozitivi, s-a numit „revoluția științifico-tehnică”. Postmodernismul reflectă, cu prioritate, aspectul negativ al acestei revoluții. Este ilustrativă galeria de „morți” și „decese” anunțate de postmoderniști: „sfârșitul istoriei” (Gehlen); „sfârșitul modernității” (Vattimo); „sfârșitul umanismului” (Heidegger); „moartea lui Dumnezeu” (Nietzsche și postmoderniștii nietzscheeni); „sfârșitul Adevărului” (Hassan); „moartea artei” (Vattimo
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adaugă tot soiul de „îmbătrâniri”, „crize” și „evoluții post-festum”: „amurgul zeilor” (Nietzsche); „postistoria” (Gehlen); „societatea postindustrială” (Bell); „apusul Rațiunii” (Gadamer); „îmbătrânirea filosofiei” (Rorty); „moartea Obiectivității” (Leich); poststructuralismul (Lacan, Foucault); deconstrucția (Derrida) ș.a. 6. Există totuși încercări „disperate” de a defini postmodernismul în termenii teoriei aristotelice a definiției. Găsim, de exemplu, în Wikipedia o caracterizare rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor povestiri»” (http://en.wikipedia.org/wiki/Postmodernism). Aceeași sursă trimite la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apusul Rațiunii” (Gadamer); „îmbătrânirea filosofiei” (Rorty); „moartea Obiectivității” (Leich); poststructuralismul (Lacan, Foucault); deconstrucția (Derrida) ș.a. 6. Există totuși încercări „disperate” de a defini postmodernismul în termenii teoriei aristotelice a definiției. Găsim, de exemplu, în Wikipedia o caracterizare rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor povestiri»” (http://en.wikipedia.org/wiki/Postmodernism). Aceeași sursă trimite la accepțiunea conferită de Jean-François Lyotard postmodernismului: proces culminant al modernității și al gândirii iluministe, orientat spre accelerarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
disperate” de a defini postmodernismul în termenii teoriei aristotelice a definiției. Găsim, de exemplu, în Wikipedia o caracterizare rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor povestiri»” (http://en.wikipedia.org/wiki/Postmodernism). Aceeași sursă trimite la accepțiunea conferită de Jean-François Lyotard postmodernismului: proces culminant al modernității și al gândirii iluministe, orientat spre accelerarea ritmului schimbării culturale către un punct terminus de la care schimbarea devine constantă și se constituie în statu-quo, iar însăși
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
definiției. Găsim, de exemplu, în Wikipedia o caracterizare rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor povestiri»” (http://en.wikipedia.org/wiki/Postmodernism). Aceeași sursă trimite la accepțiunea conferită de Jean-François Lyotard postmodernismului: proces culminant al modernității și al gândirii iluministe, orientat spre accelerarea ritmului schimbării culturale către un punct terminus de la care schimbarea devine constantă și se constituie în statu-quo, iar însăși noțiunea de progres se învechește. „Obsolescența progresului” - noțiune oximoronică - își
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și se constituie în statu-quo, iar însăși noțiunea de progres se învechește. „Obsolescența progresului” - noțiune oximoronică - își pierde caracterul contradictoriu. Dar „agonia progresului” nu înseamnă „abandonarea progresului” - cum au interpretat greșit unii nostalgici ai „antimodernismului” -, ci „permanentizarea schimbării”, „eternizarea progresului”. Postmodernismul nu este contra cuiva sau anticeva. Termenul nu se aplică la anticineva sau anticeva care provine din gândirea umană. Postmodernismul este o ideologie care nu poate fi categorisită. S-ar putea spune că postmodernismul este o noțiune mai relevantă pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dar „agonia progresului” nu înseamnă „abandonarea progresului” - cum au interpretat greșit unii nostalgici ai „antimodernismului” -, ci „permanentizarea schimbării”, „eternizarea progresului”. Postmodernismul nu este contra cuiva sau anticeva. Termenul nu se aplică la anticineva sau anticeva care provine din gândirea umană. Postmodernismul este o ideologie care nu poate fi categorisită. S-ar putea spune că postmodernismul este o noțiune mai relevantă pentru moderniști decât pentru postmoderniști. 7. Conceptul a fost utilizat cu mult înainte ca postmodernismul să se fi instaurat ferm în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]