1,576 matches
-
bănuiala că n-am avea politicieni a devenit realitate. Avem, pe de o parte, oamenii de aparat, gen Iliescu, Miki Șpagă etc. - pentru că n-o să credem că hăis-cea-ul care le ocupă timpul se numește politică! Activitatea lor e doar aplicarea postmodernistă a tacticilor, șmecheriilor și manipulărilor îndelung exersate de vechii tovarăși staliniști. Pe de altă parte, avem veleitarii. Veleitari cu vederi autoritarist-totalitare și veleitari mânuitori de discurs democratic. Dacă în prima categorie intră un Adrian Năstase, într-a doua își are
Victimele coerenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14347_a_15672]
-
organicism-estetism, folclor-literatură. "Sensul tradiției", către a cărui decelare se îndreaptă studiul lui Martin, este la Călinescu unul inversat: descoperind-o, el inventează tradiția în același fel în care un scriitor își "inventează" predecesorii (dar și în același mod în care postmoderniștii vorbesc despre inventarea națiunilor - iar Istoria... lui Călinescu poate fi considerată o astfel de narațiune fondatoare - nu a unei națiuni, ci a unei literaturi). în stilul foarte concis al autorului ei, G. Călinescu și "complexele" literaturii române e, în sine
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
globalizării. O altă carte de teorie și critică literară, publicată de aceeași editură Paralela 45, este cea semnată de Carmen Mușat, Strategiile subversiunii: Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, la origine o teză de doctorat dedicată analizei postmodernismului și postmoderniștilor români în accepția lor de acum clasică - Școala de la Tîrgoviște și optzeciștii, dar și unei foarte pertinente sinteze de teorie a postmodernismului (inclusiv în relație cu modernismul, a cărui ultimă formă de manifestare o vede în textualismul francez). Multe din
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
cărui ultimă formă de manifestare o vede în textualismul francez). Multe din ideile dezvoltate în Strategiile subversiunii (despre canon și anticanon în romanul românesc postbelic, despre statutul autorului, obsesia corporalității, identitate-alteritate, chiar și cele despre narativ și descriptiv în proza postmodernistă) fuseseră deja schițate într-o altă carte, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, publicate de Carmen Mușat, tot la Paralela 45, în 1998 - aceste teme autoarea le aprofundează păstrînd în mare aceleași linii de demonstrație. Carmen Mușat
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
a artificialului nociv), dar îi neagă și orice funcție socială (aspectul sub care se consideră în mod obișnuit că e recuperabilă literatura deceniilor 7-8"). în aceeași termeni discută autoarea raporturile dintre canonul oficial și un afirmat anticanon, al "noii literaturi" postmoderniste, alt subiect încă neelucidat în istoria literară românească recentă, pentru care există opinii divergente, dar pe care Carmen Mușat îl tratează convingător. În ansamblu, avem în Strategiile subversiunii o carte care merită citită și, mai ales, merită discutată. Pe de
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
astăzi, la cursul pe care l-ați propus, și la care am remarcat maniera foarte liberă a discuției, bazată pe o erudiție evidentă, vă situați între mai multe texte diferite. Acest fenomen al intertextualității, are legătură și cu programul zis postmodernist... El exista și înainte... Știu, însă era vorba mai degrabă de studiul influențelor, al izvoarelor etc. în ce ar consta, așadar, transformarea acestor studii tradiționale în direcția a ceea ce se numește "intertextualitate"? Intertextualitatea nu are nimic de-a face cu
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
august 199l, p. 4, Ioan Milea, Tribuna, nr.15/ 12 aprilie 1991, Al. Pintescu, Poesis, 1991, Traian Ț. Coșovei, Contemporanul nr. 42/ 18 octombrie 1991, si in volumul Hotel Urmuz, Editura Călăuza, 2000, pp. 100 - 102, Alexandru Pleșcan, România literară, „Postmodernist pierdut în grădina”, România literară 24, nr. 47 /21 noiembrie, 1991, p. 10, Traian Ț. Coșovei, Contemporanul, 1992 (ianuarie), 1992 (octombrie), Alexandru Pintescu, Poesis nr. 11 - 12 / 1991, p. 5, si nr. 1 / 1992, p. 5, Cornel Munteanu, Steaua, 1992
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
(n. 1962) este o poetă din Republica Moldova, născută în satul Antonești, raionul Cantemir) . Considerată o poetă din generația postmodernistă, este cunoscută și ca jurnalist, cu articolele sale despre artă și diverse probleme ale culturii, publicate în special în săptămânalul "Literatura și Arta", dar și ca dramaturg și traducător. Este unul dintre puținele nume basarabene care au trecut cu succes
Irina Nechit () [Corola-website/Science/301021_a_302350]
-
(n. 15 octombrie 1926, Poitiers - d. 26 iunie 1984, Paris) a fost und filosof și istoric francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă sau poststructuralistă, a avut puternice ecouri în filosofia și istoria științei, psihanaliză, sociologie. Foucault s-a născut în 1926, la Poitiers, Franța. În 1946, la vârsta de douăzeci de ani, a fost admis la "École Normale Supérieure", unde a studiat
Michel Foucault () [Corola-website/Science/298596_a_299925]
-
întâia noapte de război", cât și H.P. Bengescu în "Concert din muzică de Bach". Se poate considera că și Marin Preda în "Viața că o pradă" și în "Cel mai iubit dintre pământeni" este un scriitor modernist. Este supranumit și postmodernist sau neomodernist poate și un român liber. Se poate scrie la persoana I sau III, poate fi un amestec între tipul ionic și doric, se abordează un stil liber, mai adânc. Sentimentele sunt spuse direct, simplu, de către personajul-narator, care este
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
care este întruparea uneia din ipostazele autorului. Se folosește pastișa, colajul, se includ chiar și tăieturi din ziare (vezi Mircea Nedelciu : Maistrul Ilie Ilie Razachie își dă concursul), pentru a arăta un punct de vedere cifrat. De altfel, în opinia postmoderniștilor, textul (ce se mai cheamă și scriitura) este interminabil, infinit, dar, pentru nevoile tipografice, trebuie tăiat în bucăți de diferite lungimi. În acest tip de român intra postmoderniștii (generația 80 și 90 - printre care : Mircea Cărtărescu - "Orbitor", Nedelciu etc., neomodernistii
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
pentru a arăta un punct de vedere cifrat. De altfel, în opinia postmoderniștilor, textul (ce se mai cheamă și scriitura) este interminabil, infinit, dar, pentru nevoile tipografice, trebuie tăiat în bucăți de diferite lungimi. În acest tip de român intra postmoderniștii (generația 80 și 90 - printre care : Mircea Cărtărescu - "Orbitor", Nedelciu etc., neomodernistii în proza lui H. Simionescu, O. S. Crohmalniceanu, , dar și precursorii direcți și indirecți ai acestora - dandistii și generația 1900 - Mateiu Caragiale: "Craii de Curtea Veche".) Potrivit lui Milan
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
în împrejurările obișnuite ale vieții mele de om obișnuit formează conținutul poeziei, care devine preponderent ca importanță față de formă. face parte din volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), titlul preluat de la Vergilius, în care Mircea Cărtărescu ilustrează maniera lirică postmodernistă, adică interesul artistului pentru cotidian. Poezia nu este structurată pe strofe, nu are rimă, tot textul este scris cu literă mică, atât numele proprii, cât și începutul propozițiilor și nu există deloc semne de punctuație. O constituie imaginea societății socialiste
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
1965, în Borlești, Neamț) este un poet, prozator și eseist român. Aparține așa-numitei generații nouăzeciste și este cunoscut în mediile literare ca inventator al himerismului, concept și manifest care propune o direcție nouă în poezie și despărțirea de paradigma postmodernistă. și-a petrecut copilăria în satul natal Mastacăn din Comuna Borlești, Neamț, unde a absolvit și școala generală. Mama, Ecaterina (născută Drăgușanu, în 1931), a muncit în agricultură. Tatăl, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), a lucrat ca muncitor pe șantiere și
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
și a teoretizărilor, să scoată poezia din zona "eului biografist", prin "mimarea libertății depline". El poate trimite și la unele abordări psihoterapeutice în care imaginea persoanei joacă roluri importante. Himerismul este prima paradigmă literară care propune o ieșire din mișcarea postmodernistă.Imediat după "manifestul himerist", au apărut în deceniul următor și alte manifeste, cum ar fi "fracturismul" și "deprimismul". Ideea "himerismului" este legată de o întâmplare petrecută în 1988, în perioada în care Vasile Baghiu trăia la Sanatoriul de tuberculoză Bisericani
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
doar în România, ci și în țara vecină, Republica Moldova (în Basarabia, subregiunea istorică a Moldovei, fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). Lucrările lui Creangă în general, și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru, care a scris "Copil la ruși", a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească.
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman. Deconstructivismul din arhitectura contemporană este în opoziție cu raționalitatea ordonată a arhitectura modernistă. Relația sa cu arhitectura postmodernă este de asemenea una de contraritate. Arhitecții postmoderniști și cei deconstructiviști în stare născândă au publicat studii teoretice în revista profesională "Oppositions" (apărută între 1973 - 1984), marcând astfel începutul unei rupturi definitive între aceste mișcări. Poziția deconstructivismului a fost una critică și confruntațională împotriva arhitecturii și a istoriei
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
în "Complexity and Contradiction" împotriva purității, clarității și, mai ales, a simplismului generat de modernism. Datorită publicării acestei lucrări, funcționalismul și raționalismul, cele două curente majore ale modernismului, au fost puse "la zid", fiind privite ca paradigme prin prisma scrierilor postmoderniste și deconstructiviste. Citirea lucrării lui Venturi în cheie postmodernă a fost exact acea parte ornamentală și aluzivă filozofică care aducea bogăție arhitecturii și pe care modernismul o ocolise, o eliminase, o uitase sau nu o considerase niciodată. Ca rezultat, arhitecții
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
de a le desprinde de „substanța reală a patosului cotidian”. Criticul apreciază că filmul are un haz nebun, o înțelepciune jucăușă și personaje „care merg către niciunde”, "Păcală" fiind „filmul lui Saizescu cel mai încărcat de fastul snoavei”. Universul său postmodernist face ca filmul să nu pară nici astăzi desuet. Odată cu trecerea timpului, aprecierile pozitive la adresa acestui film au început să se mai dilueze. Tânărul critic Andrei Gorzo a afirmat că "Păcală" este „un film de nevăzut”, „cel mai intransigent și
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
psihoză totală. Ca și în toate romanele lui Dick, și aici există un fir legat de paranoia și disocierea multiplelor realități percepute simultan. A fost ecranizat în filmul A Scanner Darkly de Richard Linklater. "VALIS" (1980) este, probabil, cel mai postmodernist și autobiografic roman al lui Dick, examinând experiențele sale neexplicate. E posibil să fie opera sa cea mai studiată în mediile academice, fiind adaptată pentru operă de Tod Machover. "VALIS" a fost votat cel mai bun roman al lui Philip
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
este lăsată în grija cititorului, deoarece "această sarcină trebuie să fie astfel încât ea să fie dificilă, deoarece numai ceea ce e dificil inspiră inimile nobile". Ulterior, specialiștii l-au interpretat pe Kierkegaard în mod diferit, printre care, drept un existențialist, neo-ortodoxist, postmodernist, umanist și individualist. Traversând granițele filosofiei, ale teologiei, psihologiei și literaturii, el este o figură influentă în gândirea contemporană. Se naște la 5 mai 1813, în Copenhaga, ca al șaptelea fiu al lui Michael Pedersen Kierkegaard și al Anei Sorensdatter
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
chipurile nu există, ci doar evidențiază numeroase căi prin care oamenii încearcă să cunoască lumea. Acest argument nu ia în considerare lucrurile ce țin de hermeneutică, în special fundalul filozofiei analitice. Musgrave l-a criticat pe Richard Rorty, precum și filozofia postmodernistă în general, pentru confuzie. A. A. Luce și John Foster sunt alți subiectivi. Luce, în "Sens fără Materie" (1954), încearcă să-l aducă pe Berkeley în actualitate prin modernizarea vocabularului său și punerea subiectelor pe care le-a abordat în
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
în 2006 (Shakespeare in Nineteenth-Century Romania) și 2007 (Shakespeare in Romania. 1900-1950) la Editura Humanitas: “Shakespeare and the Revolution” și, respectiv, “Shakespeare: the Modernist Hypotext”. Contribuții la proiecte de cercetare desfășurate la Universitățile Salzburg și Zürich sunt publicate în volume:“Postmodernist Energetics: Peter Ackroyd's Museum Space” (The Museal Turn. Edited by Sabine Coelsch-Foisner. Winter Verlag. Heidelberg University Press, 2012) și ”The Zone: Ontological or Epistemological Operator?” (Eds. Christine Lötscher, Petra Schrackmann, Ingrid Tomkowiak, Aleta-Amirée von Holzen, Transitions and Dissolving Boundaries
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
consum (ramificarea exagerată a genurilor și subgenurilor - „există gusturi pentru atâtea muzici sau muzici pentru atâtea gusturi?” este formularea problemei de către Liviu Dănceanu), s-a revenit asupra muzicii psihedelice și a altor genuri ieșite din uz, tratate acum din unghiul postmodernist - aparențele sunt păstrate, dar intenția este cu totul alta. În loc de a scrie muzică în urma provocării unor stări psihedelice, autorii preferă acum să studieze în detaliu stilul autorilor din prima generație, construind pastișe care se dezic de aparenta intenție chiar în preajma
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
adică generației de scriitori considerați ca fiind implantatorii postmodernismului literar în Republica Moldova. E. Cioclea nu e nici șaptezecist și nici cu optzeciștii nu are prea multe afinități, ba chiar și ștampila cu un termen mai general cum e cel de „postmodernist” este refuzată de el ca fiind străină și nereprezentativă pentru ceea ce scrie. Se știe că în perioadele aride din istoria literaturii un poet talentat poate ține de unul singur locul unei întregi generații, poate că la același lucru se gândește
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]