1,577 matches
-
care susțin atât continuitatea, cât și discontinuitatea dintre cele două curente studiate. Douglas Kellner afirmă chiar că ne situăm într-o "epocă de tranziție de la modernism la postmodernism", astfel încât apropierea și cunoașterea strategiilor și a teoriilor moderniste, precum și a celor postmoderniste reprezintă o necesitate a cercetării. Chiar dacă este de acord cu faptul că "trăim într-o nouă eră istorică a postmodernismului", iar discursurile postmoderne sunt extrem de relevante pentru interpretarea societății și culturii, Kellner consideră că din acestea nu decurge existența unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o necesitate a cercetării. Chiar dacă este de acord cu faptul că "trăim într-o nouă eră istorică a postmodernismului", iar discursurile postmoderne sunt extrem de relevante pentru interpretarea societății și culturii, Kellner consideră că din acestea nu decurge existența unei rupturi postmoderniste în istorie (poziție de care se dezice) și nici nevoia presantă a unor concepte și teorii în întregime noi, diferențiate complet de cele construite de modernism. Astfel, Kellner argumentează că deși "unele teorii postmoderniste iluminează noi trăsături pregnante ale culturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestea nu decurge existența unei rupturi postmoderniste în istorie (poziție de care se dezice) și nici nevoia presantă a unor concepte și teorii în întregime noi, diferențiate complet de cele construite de modernism. Astfel, Kellner argumentează că deși "unele teorii postmoderniste iluminează noi trăsături pregnante ale culturii și societății, totuși ipoteza unei noi rupturi postmoderniste în societate și istorie este exagerată"191, iar soluția cea mai bună și care oferă cele mai adecvate instrumente de lucru este "o combinație între cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și nici nevoia presantă a unor concepte și teorii în întregime noi, diferențiate complet de cele construite de modernism. Astfel, Kellner argumentează că deși "unele teorii postmoderniste iluminează noi trăsături pregnante ale culturii și societății, totuși ipoteza unei noi rupturi postmoderniste în societate și istorie este exagerată"191, iar soluția cea mai bună și care oferă cele mai adecvate instrumente de lucru este "o combinație între cele mai bune teorii moderniste și unele perspective postmoderniste"192. Din perspectiva criticului și nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
societății, totuși ipoteza unei noi rupturi postmoderniste în societate și istorie este exagerată"191, iar soluția cea mai bună și care oferă cele mai adecvate instrumente de lucru este "o combinație între cele mai bune teorii moderniste și unele perspective postmoderniste"192. Din perspectiva criticului și nu a autorului postmodern, probabil că aceste abordări se impun de la începutul cercetării (în timp ce autorii postmoderni vor avea rareori asemenea luări de poziție și clarificări metateoretice). Alături de Steven Best, D. Kellner își va continua poziția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și excluderea lor, dar în care diferențele dintre ele sunt conservate (una dintre ele fiind aceea că avangarda înglobează o negație universală ce nu este deloc caracteristică modernismului), în alt moment al expunerii consideră că putem vorbi de o avangardă postmodernistă, diferită de vechea avangardă, astfel încât și modernismul, și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să le revizuiască într-o oarecare măsură, în contextul în care postmodernismul a căpătat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schimb, este concepută ca fiind ceva sacru, existând în sine, singurul ei înțeles fiind cel estetic în arta abstractă, de exemplu, formele și culorile sunt folosite doar pentru a se ajunge la o expresie estetică apropiată de realitate și puritate. Postmoderniștii resping caracterul izolat, privilegiat al operei pe care o reintroduc într-un context, cel mai adesea cotidian, fapt ce conduce la colapsul distincției dintre ceea ce poate fi etichetat cu denumirea de artistic și ceea ce nu poate primi acest calificativ. Arta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
efectuate în domeniile filosofiei și sociologiei contemporane, cât și a mass-mediei sau artelor. Temele simulacrului, seducției, hiperrealității, rețelei, subiectului fractal sau alterității, dezvoltate în scrierile sale, sunt doar câteva din motivele pentru care acest scriitor a fost integrat în curentul postmodernist. Dincolo de subiectele abordate, maniera în care își elaborează propria scriitură, mai ales în această etapă, reprezintă un exemplu de stil postmodern de a scrie, care exemplifică în practică majoritatea aliniamentelor pe care le-am prezentat în capitolele anterioare. Începând cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pentru foarte mulți comentatori, America (o lucrare în care termenul de postmodernism apare o singură dată, atunci când este descris hotelul Bonaventure: "Arhitectura pur iluzionistă, gadget spațio-temporal, se mai poate numi oare arhitectură? Ludică și halucinogenă; aceasta să fie oare arhitectura postmodernistă?"499) reprezintă argumentul fundamental pentru a susține ideea conform căreia Baudrillard nu a construit o teorie articulată asupra conceptului de postmodernism și a utilizat de cele mai multe ori termenul de modern drept cadru generic al analizelor sale. Una dintre ideile de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cuvintelor, scrierile luând forma unei corespondențe fără expeditor și fără destinatar. Astfel, textul nu mai este considerat depozitarul, garantul unui sens, la fel cum el nu mai posedă nici funcția de a mai trimite la o realitate, deoarece, în general, "postmoderniștii adâncesc falia dintre cod/limbaj și mesaj/subiecți avansând în special, paradoxal, o semnificație a absenței de sens"513. Cuvintele se multiplică, se precipită unele contra altora într-o lume de sine stătătoare în care predomină regula jocului "hors-sens", instituind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
173 Într-o notă de final (The Postmodern Turn, nota 17, p. 36), Best și Kellner amintesc de faptul că pornind de la un asemenea interviu, criticul Gane a argumentat că Baudrillard nu trebuie interpretat în nici un caz ca fiind un postmodernist. Best și Kellner consideră această luare de poziție destul de exagerată, având în vedere că Baudrillard a folosit chiar în lucrările ulterioare termenul de postmodernism, dezvoltându-l constant, poziția lor fiind aceea de a explica distanțarea lui Baudrillard din unele interviuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
c] nu avem un argument mai obiectiv pentru perspectiva noastr] moral] decât au ceilalți pentru ale lor. Sursă acestei sov]ieli este o tr]s]tur] a moralei noastre. O perspectiv] liberal], contractualist] este parte a vieții etice a Occidentului postmodernist, fie c] o recunoaștem sau nu (vezi capitolul 15, „Tradiția contractului social”). Vrem s] ne comport]m fâț] de ceilalți în așa fel încât acțiunile noastre s] poat] fi justificate de aceștia, dac] sunt pe deplin rezonabili și informați. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interogarea realității și a adecvării limbajului la descrierea acesteia; apărarea discursurilor multiple; centrarea pe relațiile de putere și hegemonie culturală; relativism extrem și tendință către nihilism". În general însă este acceptat că elementul-cheie în filosofia postmodernă este "revoluția lingvistică". Unii postmoderniști preiau ipoteza Shapir-Whorf, conform căreia modul în care "vorbim" despre lume ne modelează weltanschauung-ul, adică felul în care o înțelegem, o experimentăm sau o trăim. Orice afirmație conține un număr nesfârșit de sensuri, deci există o multitudine de feluri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
discursurilor. De aici decurge probabil și cel mai important beneficiu pe care îl aduce și anume interogarea motivelor care stau în spatele epistemologiilor și ideea conform căreia cunoașterea științifică sau chiar știința sunt ideologizate. Totodată acest mod de înțelegere indică scepticismul postmoderniștilor vizavi de cunoaștere și realitate. Postmodernismul se bazează doar pe o "negare" a ontologiei, adică a ideii că există o realitate obiectivă, și pe o epistemologie constructivistă (realitatea este creată prin modurile noastre de a organiza percepția și prin categoriile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Pe baza acestei idei, Kellner (1992:143), afirmă că "discursurile recente postmoderne problematizează însăși noțiunea de identitate, pretinzând că este doar un mit sau o iluzie". În vreme ce, pe de o parte sprijină și îmbogățesc agenda constructivistă, pe de altă parte, postmoderniștii o supun interogațiilor. Astfel se atrage atenția că abordările constructiviste implică faptul că identitățile sunt construite în mod interactiv, prin interacțiune, neglijându-se astfel rolul puterii în procesele de clasificare. În plus se sugerează că de fapt ceea ce face constructivismul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în mod interactiv, prin interacțiune, neglijându-se astfel rolul puterii în procesele de clasificare. În plus se sugerează că de fapt ceea ce face constructivismul este o simplă catalogare o categorizare ce este prin ea însăși o esențializare. În acest sens, postmoderniștii apreciază că trebuie accentuată importanța variației nu numai între categorii, ci și în interiorul lor, pentru că a spune de exemplu "antreprenor român" sau "român ortodox" pe lângă faptul că arată că "român" nu e o categorie omogenă, impune totodată, prin recategorizare, o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și se condiționează reciproc"3. Spre exemplu, unul din modelele combinării găsirii unei căi de mijloc celor două poziții are la bază filosofia realismului critic a lui Bhaskar (1997; 1998). Practic el subliniază luând poziție mai ales vizavi de abordările postmoderniste care suprapun epistemologia și ontologia separația între realitatea independentă de reprezentările noastre și cunoașterea realității care e supusă diferitelor tipuri de influențe; ceea ce înseamnă că îmbină ontologia realistă cu epistemologia relativistă, accentuând atât latura epistemologică, subiectivă a cunoașterii, cât și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
-o eroic altădată Univers un jubilant regim de lectură. Să fim lucizi: formidabilele strategii narative ale englezilor, americanilor (dar și, mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca atare e, fără exagerare, cea a unor Balzac, Dickens, Twain, Flaubert... M-au convins, irefutabil, în acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge (Schimb de dame, Ce mică-i lumea!, Meserie), Ian McEwan (Grădina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a modernității un timp pentru a medita la multiplele probleme ale erei moderne. Gândirea postmodernă este fundamentul intelectual al protestelor și experimentelor anilor ’60, care au Încercat să dărâme vechi limite care constrângeau spiritul uman și să probeze noi realități. Postmoderniștii s-au Întrebat cum a ajuns lumea să fie prinsă Într-o incantație funebră. Care au fost motivele care au dus la lansarea bombelor atomice asupra orașelor japoneze Nagasaki și Hiroshima, la lagărele morții naziste În Europa, la cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
-și piarda spiritul ludic Înnăscut și să devină robotizată, făcând din munca necontenită Însuși sensul existenței sale? Când și de ce a devenit materialismul un substitut pentru idealism, iar consumul excesiv s-a metamorfozat dintr-un termen negativ Într-unul pozitiv? Postmoderniștii au privit modernitatea Însăși drept vinovat. Au dat vina În cazul multor probleme ale lumii pe ceea ce ei considerau a fi supozițiile prea rigide care stau la baza gândirii moderne. Iluminismul European, cu a sa viziune a progresului material nelimitat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rigide care stau la baza gândirii moderne. Iluminismul European, cu a sa viziune a progresului material nelimitat, a fost foarte criticat; de același tratament au avut parte și capitalismul de piață, socialismul de stat și ideologia statului-națiune. Modernitatea, argumentau gânditorii postmoderniști, este profund eronată În Însăși esența sa. În special noțiunile de realitate obiectivă care poate fi cunoscută, progres liniar ireversibil și perfecționare umană erau concepute prea rigid, sufereau de prejudecăți istorice și nu luau În considerare alte perspective și puncte
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
condiției umane și sfârșitului istoriei. Noua generație de studioși se temea de metanarațiunile atotcuprinzătoare și viziunile utopice care Încercau să creeze o imagine unificată a comportamentului uman. Fixând omenirea Într-o „singură manieră corectă” de a gândi despre lume, argumentează postmoderniștii, gândirea modernă a neglijat alte puncte de vedere și a devenit intolerantă față de orice fel de idei contrare. Cei aflați la putere - capitaliști sau socialiști, conservatori sau liberali - continuă să folosească aceste metanarațiuni pentru a ține populațiile sub control, argumentează
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
gândirea modernă a neglijat alte puncte de vedere și a devenit intolerantă față de orice fel de idei contrare. Cei aflați la putere - capitaliști sau socialiști, conservatori sau liberali - continuă să folosească aceste metanarațiuni pentru a ține populațiile sub control, argumentează postmoderniștii. Gândirea modernă, spun criticii ei, a fost folosită atât pentru a justifica aventurile coloniale din toată lumea, cât și pentru a ține popoarele divizate și În condiție de servitudine față de cei puternici. Generația anilor ’60 s-a revoltat Împotriva naturii sufocante
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și În condiție de servitudine față de cei puternici. Generația anilor ’60 s-a revoltat Împotriva naturii sufocante a acestor viziuni grandioase și a ideilor utopice despre maniera În care oamenii ar trebui să se comporte și să acționeze În lume. Postmoderniștii au asigurat raționalizarea În vederea acestei revolte, argumentând că nu există o perspectivă unică, ci tot atâtea perspective asupra lumii câte experiențe umane individuale. Sociologia postmodernă pune accent pe pluralism și tolerarea diferitelor puncte de vedere care alcătuiesc totalitatea experienței umane
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
asigurat raționalizarea În vederea acestei revolte, argumentând că nu există o perspectivă unică, ci tot atâtea perspective asupra lumii câte experiențe umane individuale. Sociologia postmodernă pune accent pe pluralism și tolerarea diferitelor puncte de vedere care alcătuiesc totalitatea experienței umane. Pentru postmoderniști, nu există un regim ideal către care să aspirăm, ci un potpuriu de experimente culturale, fiecare cu propria sa valoare. Postmoderniștii s-au angajat Într-un asalt frontal al fundamentelor ideologice ale modernității, chiar negând ideea că istoria este o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]