1,960 matches
-
să transmită căldura sa de fiu evlavios acelui trup ce se răcea treptat de mușcătura rece a morții. Mama Angela a murit în doar câteva ore. Era 8 mai 1908. O săptămână mai târziu, de parcă ar fi fost un dar postum trimis de mama-i sfântă, a devenit posibilă cumpărarea vastului complex edilitar de la San Zeno in Monte. Scria don Calabria: «Dragă don Diodato... Mi se spune că la San Zeno in Monte ar fi o casă frumoasă. Chiar azi am
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu puține șanse de a ridica moralul unei nații și a menține ordinea cu demnitate. Iar cînd un carabinier era ucis de legionarii din Fiume, în timpul expediției lui d'Annunzio apărînd încărcătura vapoarelor atacate, văduva sa, în loc să primească medalia militară postumă la o ceremonie publică, din mîinile reprezentanților guvernului, o primea acasă, pe ascuns, ca rușinoasă, prin colet poștal. Un om de stat este un om care guvernează; cel ce se mărginește să dețină puterea pentru a fi ceva, neavînd capacitatea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mâniei. Eliade țintea către o Comedie divină ce avea să pună pe scenă "toate duhoarele infernale răsculîndu-se asupra genurilor și virtuților cerești", pe care de n-ar fi putut-o sfârși, aveau s-o continue discipolii săi spre satisfacția lui postumă: "Oasele mele vor tresări din mormânt la versurile lor, și sufletul meu plin de urgia divină va deveni muza lor inspiratoare". GR. PLEȘOIANU Un cirac al lui Eliade este Gr. Pleșoianu (1808-1857), profesor la Craiova și traducător din Marmontel (Aneta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
X POEȚI MINORI AL. SIHLEANU În 1855 V. Alecsandri scoase la Iași România literară, revistă săptă-mînală al cărei program continuă pe acela al Propășirii: contribuții din toate părțile spațiului românesc, producții originale, progres măsurat și înțelept. Colaboratorii în viață sau postumi sunt de serie mai veche: Conachi, Beldiman, Bălcescu, Russo, Kogălniceanu, C. Negruzzi, C. Negri, Gr. Alecsandrescu, D. Bolintineanu, G. Sion, A. Donici, D. Dăscălescu, bineînțeles V. Alecsandri. Debutează aici cu versuri Al. Odobescu și reia activitatea poetică G. Crețeanu. Totuși
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fiara paloșului... Boldur?... Pămînt!... Și pe oasele lor s-a așezat și stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași!..." Viforul ne înfățișează un epigon al marelui Ștefan, pe Ștefăniță, blazat, apăsat de memoria moșului, invidios de slava lui postumă. Ideea pare luată de la Eminescu. Eroul principal se pierde într-o învălmășire de personagii șterse, din care se salvează doar Arbore. Trucurile oratorice încep a obosi prin repetiție, atestând totuși în răstimpuri, ca în cazul monologului lui Arbore, pe marele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bine c-aici ne-am face vacul Și-n ostrovul de tihnă, ne-am veșnici hodina De n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară un ușor spleen modern: Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! Ce sarbezi și iute mai trec, și sărmanii De noi, cât trudim și ne zbatem în viață Și toate sfârșesc tot la malul de gheață. AL. RALLY Introducătorul în poezie al intimităților de bănci universitare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
c-aici ne-am face vacul Și-n ostrovul de tihnă, ne-am veșnici hodina De n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară un ușor spleen modern: Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! Ce sarbezi și iute mai trec, și sărmanii De noi, cât trudim și ne zbatem în viață Și toate sfârșesc tot la malul de gheață. AL. RALLY Introducătorul în poezie al intimităților de bănci universitare este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suplinitor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Facultății de litere din Iași. 1909 Îi apare volumul Scriitori și curente; în perioada februarie- martie se internează la sanatoriul Sf. Elisabeta, București. 1911 Redactează o detailată biografie ce va apare postum sub titlul Amintiri din copilărie și adolescență. 5 noiembrie este desărcinat de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris și docent universitar. decembrie G. Ibrăileanu se înscrie la doctorat. 1912 Publică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ci măcar demnă. Maiorescu alegea în edițiile lui, cu autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori /sic! E joc de cuvinte, nu greșeală de tipar/ au înghesuit fără nici un discernământ și fără nici o evlavie toate petecuțele poetice sub pretextul că sunt postume. Nepioasă și condamnabilă râvnă. N-aș vrea să tulbur sărbătorirea de astăzi cu o imputare. Dar mă întreb cu nedumerire, cum nu s-a gândit nimeni, înainte de un monument în bronz, la „ediția-monument” a lui Eminescu. Un monument în bronz
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
frați Eminescu să fie recunoscută de către lumea largă ca binefăcătoare. Stai și te întrebi: câte norme se încalcă în acest caz? Cum de a fost posibil să se petreacă așa ceva după moartea celor doi frați în contul imaginii lor publice postume? Este evident că scoaterea din circuitul public a cazului Cornelia Emilian trebuia să se facă, uitarea fiind cea mai blândă pedeapsă pentru ea. Numai că dobânda la această uitare necesară este... imaginea lui Eminescu bolnav de sifilis, sărman, sărac, cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tendințe seculare îl reprezintă, desigur, întărirea convingerii colective că modelul este cel adevărat. Aceste mituri, povești, legături, întăresc impresia că Eminescu a fost într adevăr cel care se reverberează în ele. Dacă, de pildă, Nerva Hodoș, primul editor al poeziilor postume eminesciene, a murit nebun după ce a descâlcit scrisul manuscriselor eminesciene este tot pentru a completa și valida destinul poetului. Iar colegul și colaboratorul său, Ilarie Chendi, s-a aruncat în gol de la etajul spitalului Mărcuța gestul său continuând alte „flori
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fac să se înțeleagă că îl laudă. În general filonul mistic al poeziei eminesciene este mult erodat prin punctuația editorilor; mai exact spus: mistica este deturnată în psihologie. Se poate studia mai bine acest segment al creației eminesciene în poeziile postume, acelea care n au trecut prin prea multe mâini interpretative. Cu atât mai ciudat mi se pare că dl. Răzvan Codreanu nu vede, n-aude: dânsul citește și citează chiar din postume. Ca să vă dați, însă, seama ce efecte pot
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
magnific". Implicația romanului lui Ackroyd, expusă clar de eroul romanului Charles Wychwood (partea II, 7 și 9), este că Chatterton de fapt nu s-a sinucis, fiind convins de Joynson (editorul lui) să continue să scrie, unele dintre textele lui "postume" fiind publicate sub numele lui William Blake, altele sub numele lui George Crabbe, Thomas Gray, William Cowper, etc., marile poeme ale epocii (jumătate din poezia întregului secol al XVIII-lea) fiind falsificate de fapt de Chatterton spre a fi publicate
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unei tradiții străvechi. Ceea ce este însă limpede e că așa-zisa "Controversă a lui Rowley" a devenit "una dintre cele mai importante dezbateri culturale din secolul al XVIII-lea, stabilind standarde de critică și cărturărie, și de asemenea lansînd cariera postumă a lui Thomas Chatterton". Controversa în cele din urmă a luat mai mult sau mai puțin sfîrșit o dată cu publicarea eseului etimologic a lui Walter Skeat asupra poemelor lui Rowley (Essay on the Rowley poems) în ediția Aldine, din 1883 (vol
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
NC (2006) The creative brain: the science of genius. New York: Plume. Bacon F (2008) The new Atlantis. The major works, including New Atlantis and the essays, pp 457-489. Vickers B, ed. Oxford: Oxford University Press. [Text publicat pentru prima oară postum în Sylva Sylvarum: or, A natural history, in ten centuries, 1627; în 1658 apărea deja a șaptea ediție a acestei lucrări, publicată la Londra pentru William Lee] Bailey N (1721) Universal etymological English dictionary. London: E. Bell, J. Darby et
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mai bizar scriitor român”, caracterizat de „imaginația somptuoasă, gustul pentru bogăția decorativă, viziunea decadenței mărețe”. În afară de A. I. Odobescu, S. consacră în volumul Clasicii noștri un amplu studiu lui Ion Creangă. Cele mai multe idei de aici vor fi reluate în micromonografia editată postum, în 1971. Deși combătuse biografismul chiar și în studiul din Clasicii noștri, exegetul își schimbă după câteva decenii atitudinea, adoptând modul de cercetare călinescian, și anume reconstituirea biografică extrem de scrupuloasă documentar. O făcuse și în monografia Calistrat Hogaș, apărută în
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
în faptul că eul poetic adoptă perspectiva unui sclav aflat în captivitate la Roma. Ciclul Țărm singuratic cuprinde poeme în care sentimentul naturii, mai ales marine, asociat erosului hieratic, melancolic, luminos, izbucnește cu forță, pentru prima și ultima oară. Volumul postum Nebunul regelui (1976), eclectic, nu se distinge printr-o formulă inovatoare, pentru ca textul editat în De bello dacico (1989) să continue experiența clasicizantă din Țărmul singuratic într-o amplă epopee despre războiul daco-roman și cucerirea Daciei, interesantă ca idee și
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
în baladă, acestea din urmă sunt substituite, la rândul lor, cu elementele naturii, ale întregului cosmos, deoarece, așa cum remarca Mircea Eliade, în baladă, "semnificația acestei nunți nu mai este substituirea elementelor rituale cu scopul de a efectua simbolic o nuntă postumă; măreția fabuloasă a ceremoniilor mistice este răspunsul dat de păstor cruntului destin. El reușește să prefacă un eveniment nefericit într-o taină a nunții pentru că moartea unui tânăr păstor necunoscut se transformă în celebrări nupțiale de proporții cosmice". Astfel ia
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
îndreaptă către scriitorii care trecuseră proba școlii în anii 1870 (Bolintineanu, Alecsandri), pe Eminescu și Caragiale pe care l-a cunoscut personal în redacțiile gazetelor vremii nu e în stare să-i înțeleagă și înregistrează cu abia ascunsă uimire gloria postumă a acestora. Despre Caragiale ne comunică amintiri minore și răutăcioase insistând asupra unor aspecte nefavorabile acestuia: la „abatorul vechi“ de la Colentina autorul Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892 plânge
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cinematografie, vol. 14, nr. 1, 1967, pp. 13-23). Damé a colaborat în anii aceștia, printre altele, la jurnalul L'Orient, devenit curând L'Indépendance roumaine. E autor al unui util dicționar român-francez; francez-român și a unei prezentări a Bucureștilor, apărută postum (Bucarest en 1906). În urma intervențiunii consulului Franței, expulzarea d-lui Damé a fost revocată. Ziarul Pressa plânge pe B.P. Hasdeu că nu este prețuit cum trebuie. Marele Hasdeu răspunde: „1) Camera actuală este aceea care a șters mica subvențiune ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
30 august/11 septembrie 1877, însuși împăratul Rusiei adresându-i-se cu cuvintele: „Ai comandat un batalion nu de carne, ci de oțel“. Pentru a-și susține cauza el a scris un volum polemic, într-un stil grandilocvent imposibil, apărut postum (General Al. Candiano-Popescu, Războiul neatârnării. Istorie critică. Asaltul și luarea Griviței, București, 1913). 148. Generalul Alexandru Anghelescu, ministru de Război (1886-1887) în guvernul Brătianu, a fost nevoit să demisioneze în noiembrie 1887, fiind implicat într-un mare scandal de fraudă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
contempla. Am ajuns să-i invidiez pe nepăsători și să cred că destinderea e curată binecuvîntare. *În literatură, ca și în politică, „nu ești mort decît atunci cînd te au îngropat” (Georges Pompidou). Și nici atunci, aș adăuga. Mai există „postumele”, care pot înnoi sau nuanța imaginea unui autor. *Disocieri privitoare la noțiunile de „scriitor comunist” și „militantism”: „En qualité de romancier, j’avance dans le doute, l’incertitude, l’obscurité. Je suis donc là à l’opposé du militantisme, qui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în continuare captiva unor formulări nefericite, ca să nu zic imbecile, și a pisălogelii care, în loc să instruiască, tîmpește. *O vorbă bine găsită: „obsedantul prezent” (Ileana Mălăncioiu). *Experiența mea sufletească se opune afirmației Pr. François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este inițiativa tuturor inițiativelor noastre”. În ceea ce mă privește, refuz să pun pe seama Celui de Sus acele gînduri urîte, murdare, oribile care, în anumite zile, mă fac să disper
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e nimeni acolo, să-i impulsioneze? Acum lucrez la Istoricul lectoratului românesc la Univ. din München, având foarte interesant material documentar. Să am numai zile! E așa de scurtă viața, când lucrezi! și rafturi de manuscrise Își așteaptă un tipar... postum. La unele edituri nu-s puși oameni de adevărată și largă cultură și Înțelegere. Mata ce mai plănuiești? Aduni mereu, nu? Aștept câteva rânduri sămi scrii, căci totdeauna am vești interesante În misivele matale. Cu cele mai bune salutări și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]