15,254 matches
-
jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație cu tot felul de jivine abominabile se potrivește de minune cu rasa asta umană atât de superficială și găunoasă, care nu știe decât să bea, să divorțeze și să se bată cu pumnii. Imbecilii ăștia mâncători de spurcăciuni nu știu decât să se bată cu pumnul în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și iluminarea dată de idee. Căci atunci când spusese că avea câteva lucruri de făcut, „lucruri“ nu era ceva vag, ci un concept Întronat și triumfant pentru care mintea ei era foaierul luminat și o mulțime murmurândă și aprobatoare. Totul se potrivea, așa că se simți stăpână pe situație și Începu să calculeze cât spațiu or să-i acorde acolo În Londra. Nu fusese niciodată până acum pe prima pagină a ziarului. Mai erau conferința pentru dezarmare și arestarea unui membru al Camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aștepta un vânat mai mare, pentru că era convinsă că ghicise secretul ghidului Baedeker. Contemplarea propriilor profeții a fost aceea care Îi dăduse cheia. Harta era desfăcută și Își amintea că hârtia din Baedeker era subțire și insuficient de opacă. Dacă potriveai harta cu desenele de pe pagina anterioară, liniile urmau să se vadă prin ea. Dumnezeule, Își zise ea, nu chiar oricine s-ar fi gândit la asta! Merit un pahar. Voi găsi un compartiment gol și voi chema chelnerul. Nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai era mult până când trenul va ajunge la Nürnberg și voia ca totul să fie lămurit Înainte să urce la bord noi pasageri. Intuise bine, cel puțin asta era sigur. Când ținu harta și pagina marcată la lumină, liniile se potriviră cu direcția străzilor, iar cercurile Înconjurau clădiri publice: poșta, gara, clădirile tribunalului, Închisoarea. Dar ce Însemnau toate acestea? Presupusese că dr. Czinner se Întorcea ca să demonstreze ceva personal, probabil să Înfrunte un proces pentru mărturie mincinoasă. În contextul acesta, harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înfrunte un proces pentru mărturie mincinoasă. În contextul acesta, harta nu avea nici un sens. O mai cercetă o dată. Străzile nu erau marcate la Întâmplare. Exista o logică. Un grup de pătrate se contrapunea altui pătrat și pătratul cu care se potriveau era cartierul mahalalei. Următorul pătrat era mărginit pe-o parte de gară, pe cealaltă de poștă, iar pe o a treia de sediul tribunalului. În acest perimetru pătratele deveneau tot mai mici, până când cuprindeau doar Închisoarea. Un mal stâncos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
companioană. Nu mă pot hotărî dacă să-mi redecorez apartamentul. Janet spune că nu va lipsi decât o săptămână. Nu trebuie să plătești pe socoteala mea mai mult de opt șilingi și unsprezece pence metrul. Albastru, cred - mi s-ar potrivi -, dar, desigur, nu marin. Bărbatul despre care-ți spuneam (scria domnișoara Warren, urmărind-o pe Janet Pardoe cu ochii și Împotmolind stiloul În hârtie) se crede prea deștept pentru mine, dar tu știi la fel de bine ca mine - nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apăru În orizontul privirii lui, mișcându-se Încet. Se uită la ceas, În timp ce un orologiu bătu de nouă. Acesta-i expresul de Istanbul, se gândi el, și are douăzeci de minute Întârziere; trebuie să fi fost reținut de zăpadă. Își potrivi ceasul plat din argint și-l vârî la loc, În buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nevenindu-i să creadă, n-am fost niciodată prins, nu mi se Întâmplă mie, și așteptă cu spatele la triaj un cuvânt sau un glonț, În timp ce creierul Începu să-i lucreze precum rotițele bine unse ale unui mecanism de ceasornic, fiecare gând potrivindu-se cu celălalt și punând În mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea de la o lanternă pe care cineva o purtase În podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În biserica anglicană. Mâna lui subțire și albă mângâie coperta din piele Întoarsă a carnetului său de notițe. — Dar ambiția mea e mai mare. Cărțile romano-catolice sunt... cum să spun eu?... prea exclusiv religioase. Vreau ca a mea să se potrivească tuturor circumstanțelor vieții de fiecare zi. Jucați crichet? Întrebarea Îl luă prin surprindere pe doctorul Czinner. În mintea lui, Îngenunchease iarăși În Întuneric, făcându-și spovedania. Nu, spuse el. Nu. — N-are importanță. O să Înțelegeți ce spun. Să presupunem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tandrețe și chiar gratitudine, nu În cel din urmă rând pentru absența ei fizică: nu lăsase În urmă o prezență inoportună. Reușea să-și amintească acum, fără a-și mai arunca ochii pe hârtie, cifrele pe care nu le putuse potrivi la locul lor. Înmulțise, Împărțise, scăzuse și văzuse coloanele lungi aranjându-se singure pe sticla geamului, peste care trupurile transparente ale funcționarilor vamali și ale conductorilor trecuseră neobservate. Brusc, cineva ceru să-i vadă pașaportul, și apoi scrumul trabucului căzu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de lumina blândă și generoasă, dar Dna Eckman făcu tot ce-i stătea În putință să se ascundă după pianul care se Întindea ca o platformă lustruită Între ei. Era mică și cenușie, Îmbrăcată modern, dar hainele nu i se potriveau. Îi amintea lui Myatt de o cameristă vârstnică, care poartă rochiile de care s-a lipsit stăpâna. Sub braț avea un maldăr de cusături și șopti un bun venit de acolo de unde era, fără a se aventura mai În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Lauren am ajuns, imediat după miezul nopții, la apartamentul de lux de la ultimul etaj de la Hotel Rivington, care era locația pentru Petrecerea de Divorț. Era Îmbrăcată cu o rochie Ungaro de culoare albă, cu imprimeu cu maci sângerii. Se potrivea perfect cu tema ei florală. Dacă ceva nu e cum trebuie, numai Anthony Todd, pe care Îl ador, poartă Întreaga vină. El a realizat florile, să știți. Ca de obicei, Anthony Todd fusese plătit cu mult peste limita imaginabilului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
astea sunt... nu mă Întrebați cum, dar știu că așa este. Nu le-am putut ține isonul. Toate glumele alea nu reușeau decât să mă deprime și mai mult. Nu consideram că țipetele și râsetele lui Lauren și Tinsley se potriveau cu Împrejurările. Tinsley m-a Înghiontit, dar, când mi-a văzut expresia Întunecată, plină de tristețe, păru să intre În pământ de rușine. — Doamne, scuze. Suntem groaznice, spuse ea, rușinată. Chiar atunci veni chelnerița, aducând trei pahare cu șampanie, salata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lucru, m-am gândit că suna bine: o seară foarte romantică petrecută În oraș. Trebuia să mă Întâlnesc acolo cu el la ora 8. În timp ce mă Îmbrăcam cu o rochie de cocktail destul de sumbră confecționată din catifea neagră, care se potrivea cu starea mea de spirit, m-am Întrebat dacă aș putea să amân să-i spun ce Îmi povestise Marci: chiar trebuia să o fac În seara aia, dintre toate serile posibile? Sau era mai bine să scap o dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avem nevoie de mai mult, de mai multe programe, de un ecran mai mare, de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent. Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. Potrivesc un toc de fereastră într-un perete de cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o amprentă digitală. Mai potrivesc o fereastră; mai dau cu niște adeziv. Tremurul sunetului trece prin pereți, prin masă, prin tocul de fereastră, până la degetul meu. Oamenii ăștia obsedați de distracție... Alergici la concentrare... Bătrânul George Orwell a înțeles exact pe dos. Nu, Fratele cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
malefice, zice. Coacăză trebuie să-și inventeze propria spiritualitate. Telefonul lui Helen sună. Telefonul lui Stridie sună. Mona oftează și-și întinde mâinile. Cu ochii închiși, în timp ce mâinile lui Stridie încă îi umblă prin păr și telefonul sună, Mona își potrivește capul în poala lui Stridie și zice: Poate că în ceaslov o să fie și o vrajă care să oprească suprapopularea. Helen deschide agenda la data de azi și scrie un nume. Zice în telefon: — Ce exorcizare? Scoatem din nou casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-aici, zice Helen, și-și deschide poșeta. Scoate de-acolo o hârtie împăturită și i-o întinde Monei, zicând: Uite-aici textul blestemului. Un om pe nume Basil Frankie a fost în stare să-l traducă. Dacă poți să-l potrivești cu una dintre vrăjile din carte, poți să-l folosești ca pe o cheie ca să traduci toate vrăjile din limba aia. Ca pe stela de la Rosetta, zice. Și Mona întinde mâna să ia hârtia. Și eu o înhaț din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ne gândim mai bine. Ești sigură că vrei să-i faci așa ceva Monei? îi zic lui Helen. Vraja asta aproape că ne-a distrus viețile. Ca să nu mai zic că, orice-ar ști Mona, o să afle și Stridie. Helen își potrivește mai bine degetele în mănușile ei albe. Își încheie manșetele și întinde mâna spe Mona, zicând: — Dă-mi cartea. — Pot s-o fac, zice Mona. Helen dă din mână spre Mona și zice: — Nu, așa e cel mai bine. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar putea declanșa o reacție în lanț. Poate actele lui Dumnezeu sunt doar combinația cea mai potrivită de mizerii mediatice aruncate în eter. Cuvintele greșite se ciocnesc și provoacă un cutremur. Un anumit dans al ploii a adus furtuna, combinația potrivită de cuvinte ar putea chema tornadele. În spatele încălzirii globale ar putea sta excesul de reclame amestecate la radio. Excesul de reluări la televizor ar putea provoca uraganele. Cancerul. SIDA. În taxi, în drum spre agenția lui Helen Boyle, văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au amestecat. Zăcând în brațele mele, Helen închide ochii și-și lasă capul în poala mea. Zâmbește și zice: — Nu ți s-a părut o coincidență stranie când a găsit Mona ceaslovul? Deschide ochii, rânjind, și zice: — Nu s-a potrivit totul prea frumos, cum am călătorit noi cu ceaslovul la noi tot timpul ăsta? Zăcând în brațele mele, Helen îl leagănă pe Patrick. Și iată că se întâmplă. Helen își ridică privirea spre mine și zâmbește cu jumătate de gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele, absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-mi place cum îți stă. Ești un fel de gagică mișto și mie nu-mi place nici expresia, nici înfățișarea. O fată în pantaloni devine băiețoi. Dar se poartă, tata! protestează fata. Nu tot ce se poartă se și potrivește! spune apăsat Săteanu. Te rog să notezi această vorbă, Mihai. N-oi fi eu entelectual, dar îmi dau seama că-i o perlă. Eu am pornit-o de la sapă, iar cînd am trecut la coasă și-a trebuit să bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]