KorAP: Find »[drukola/base=poză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...342 >

8,531 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

m-am putut abține. Le-am furat un mobil de pe masă. - Am văzut, am zis. Este al meu. Mi l-a dat înapoi. - Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat amândoi ușurați. Taxiul intră în 2 Mai. Noaptea era pe terminate. În spatele unui petrolier ancorat în port, soarele se pregătea să-și arunce leneș primele raze. 12-13 septembrie 2004 DUPĂ-AMIAZĂ ÎN L.A. Avionul companiei KLM aterizase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Și tot istorie studiezi, nu? - Da, istorie și americanistică. - Mișto... Și Maja ce mai face? - Bine, lucrează. - Unde? - Într-un laborator de cercetare, ceva cu genetică sau microbiologie... - Mișto. - Da... Și gagică-ta unde e? - Dita? În Miami, face niște poze pentru Penthouse. - Și cum e, bă, să știi că și-o iau unii la labă cu pozele ei în față? - Hm... Manson tăcu încurcat, privi în jos, privi în sus, dădu țuica pe gât. - Ei, cum să fie, zise. - Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Unde? - Într-un laborator de cercetare, ceva cu genetică sau microbiologie... - Mișto. - Da... Și gagică-ta unde e? - Dita? În Miami, face niște poze pentru Penthouse. - Și cum e, bă, să știi că și-o iau unii la labă cu pozele ei în față? - Hm... Manson tăcu încurcat, privi în jos, privi în sus, dădu țuica pe gât. - Ei, cum să fie, zise. - Da, bine, lasă. Tăcurăm iarăși, dar nu era o tăcere stânjenitoare, ci una mai curând gânditoare, chiar benefică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
oglindă am întâlnit privirea Ancăi. Nu zâmbea. Nu înțelegea gluma. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Am smuls chiloții și i-am aruncat în torpedou. Yves nu observase nimic, se uita râzând la lumea de-afară, care făcea poze din toate părțile mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
nu s-ar fi băgat. Dar în cazul respectiv nu era vorba despre dragoste, ci despre una dintre cele mai frumoase fete pe care vreunul dintre noi o văzuse vreodată: Miruna. Avea 19 ani și era manechin. Pe bune, cu poze în reviste, cu aerul rezervat și caustic al fetelor care știu că arată peste medie de bine, cu picioare lungi, față perfectă, tot tacâmul. Eram cu ea, Yves și încă vreo șase persoane la o terasă din centru. Beam cafele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zis... ăla, fără sintaxă și fără ortografie, muzica e totul, să simți... să scurtcircu... să scurtcircuitezi, să b...borăști cuvintele, să iasă ca sperma... - Ok, ok... Fii pe pace, nu mă bag eu niciodată în gusturile manifestelor... - Și cine face poze? - Eu zic să stăm amândoi lângă Marietta, tu pui limba pe poemul de pe fund, eu arăt spre ăla de lângă buric și desene... să se vadă că e un spirit de generație... Cu mijlociul... - Sclivi, faci tu poze? - De ce nu? - Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Și cine face poze? - Eu zic să stăm amândoi lângă Marietta, tu pui limba pe poemul de pe fund, eu arăt spre ăla de lângă buric și desene... să se vadă că e un spirit de generație... Cu mijlociul... - Sclivi, faci tu poze? - De ce nu? - Să fii atent, să prinzi tot. Da’ tot... Le punem dup-aia pe internet și-a zis și Bozo că le bagă la el în revistă. - Care Bozo? - Ei, și tu, ești de comă! Ești de pe altă planetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
într-o seară, iau și niște trandafiri, o sticlă de vin, mă înfățișez. Se fâțâie puțin pe lângă mine, e bună șerpoaica, caut un disc cu bluesuri... Dispare în bucătărie, se-ntoarce: „Până se face pizza, hai să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său în poze, în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță, să se laude adică... - Hhmm... și-avea cu ce? - Ei, vax... - Auzi, da’ tată-său nu-i ăla, fostul tartor de la Cultură dinainte de ’89? - Ba ăla-i, morsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ce minunată copilărie a avut, las’ că-l băteau golanii de-i suna apa-n cap, chestii din astea... - Și vrei s-o corectez? - Nu, vreau s-o scrii! - Păi... - Ăla nu știe să scrie, frate! A venit cu niște poze, certificate de naștere, niște desene ale maică-sii de când era la pension, un oracol cu dedicații, „colo jos te iscălești”, poezele cu frunze și nouri, niște scrisori din armată ale bunicului și m-a rugat să-i găsesc pe cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
susținut niciodată c-aș fi os domnesc... Trântește ușa. - M-am săturat de toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii i s-au micșorat parcă, seamănă cu două borte într-un bostan. Stă relaxat, adică sprijinit de-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cum să te sinucizi. Dacă ai simțul ridicolului, n-ai cum. Încep amintirile, evocările, scriu colegii de clasă, devin emoționante, patetice borfelinele pe care le-ai avut în tinerețe, dau iama prin noptiere și scot epistolele trimise când erai înfierbântat, poze de când erai utecist cu acnee purulentă, se păruiesc postum, care-a fost mai iubită, caută motivele „gestului” tău, c-așa zic, „gestul”, de parcă ai fi făcut cu mâna la ia-mă nene s-ajungi la Ruginoasa sau i-ai arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu m-am mai uitat de ani de zile. Tăieturi, sublinieri, poze cu legende. Hârtie și biți. Cerneluri. Sunt 2.237. Sunt 5.583. Sunt și 638.425. Am fost și 167.345. Sunt și 9/12. Și apartamentul 8. Și Rozelor 25. Sunt și HYPERLINK "mailto:prostalanu@yahoo.fr" prostalanu@yahoo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos, cu vinișoare roșii în mijlocul obrajilor. E tuns ca-n pozele de tinerețe revoluționară ale lui Dej. - Măi Fănele, să bem pentru Costache! - zice și lasă să cadă câteva picături. Îi plăcea și lui lucru’ bun, și-o vorbă pe îndelete, nu ducea la ureche. Dar uite, Fănele, tu ai mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să-mi ridice bărbia, să se uite la mine. Într-o zi mi-a arătat fotografii cu Roland, serios, în costumaș cu pantaloni scurți și guler alb, sprijinit de-un scaun, dar nu știu dacă semănăm, pentru că eu n-am poze și nici oglindă mare. Iar oglinda mică e la mama în geantă și n-am voie să umblu acolo. - Și unde-i Roland, tanti Clara? L-a luat în armată? - A plecat... A vrut el să plece, acum e departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mergi. Să mergi până te lasă oasele și mușchii, ca-n Legiunea Străină. Și să fii fericit că nimeni nu se va întoarce să-ți ridice botul înfundat în nisip. Te lasă acolo când te-ai prăbușit. Îți mai trebuie pozele bunicilor? Nu, Dumnezeu să-i ierte. Mai ai nevoie de toate cărțile? Nu, nu m-au făcut mai deștept și nici mai bogat. Tablouri? Nu erau ale unor nume mari și, dacă vrei artă, sunt destule muzee pe lumea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu oamenii mari. La perete, patru inși dotați cu burți impozante, apți să dezlege tainele psihicului uman, râd gros. Maxențiu, amicul meu, se melancolizează și-și plimbă privirea peste adunare. - Nu c-aș vrea să mă laud, dar am prevăzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ochelari, foarte bătrân, are vreo patruzeci de ani, are cravată, are cruce frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel, cu cazemate pentru râme. Când o să am nevoie de mai multe râme, atunci o să le tai în bucăți, că fiecare bucată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

propriul rol e ăla principal. Probabil că asta-i valabil pentru oricine pe lume. Totu-i oglindă, oglinjoară, fiindcă frumusețea e putere, la fel cum banii sunt putere, la fel cum o armă e putere. Deja, când văd în ziar poza unei fete de douăzeci și ceva de ani care a fost răpită și sodomizată și jefuită și apoi ucisă, și-alături e-o fotografie cât toată pagina cu ea tânără și zâmbind, în loc să mă gândesc că asta-i o crimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Infirmierele păreau să mă ferească de orice suprafață lucioasă, așa cum îi fereau pe sinucigași de cuțite. Pe bețivi de băutură. Lucrul cel mai apropiat de-o oglindă era televizorul, dar ăsta arăta doar cum eram înainte. Dacă ceream să văd pozele făcute de poliție la locul accidentului, infirmiera de zi îmi spunea: — Nu. Țineau pozele într-un dosar în camera infirmierelor și părea că oricine putea cere să le vadă, mai puțin eu. Infirmiera asta spunea mereu: Doctorul crede că ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de cuțite. Pe bețivi de băutură. Lucrul cel mai apropiat de-o oglindă era televizorul, dar ăsta arăta doar cum eram înainte. Dacă ceream să văd pozele făcute de poliție la locul accidentului, infirmiera de zi îmi spunea: — Nu. Țineau pozele într-un dosar în camera infirmierelor și părea că oricine putea cere să le vadă, mai puțin eu. Infirmiera asta spunea mereu: Doctorul crede că ați suferit destul pentru moment. Aceeași infirmieră de zi a-ncercat să-mi facă lipeala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Paloma“ scris pe margine cu un albastru de neșters. Mai întâi mi-au făcut morfină, intravenos. Apoi m-au trântit pe-o targă cu roți. Nu-mi amintesc mare lucru din asta, dar infirmiera de zi mi-a vorbit despre pozele făcute de poliție. Poze, poze mari 20x25, lucioase, frumoase ca orice altceva din portofoliul meu. În alb și negru, a zis infirmiera. Dar în acele 20x25 șed pe-o targă cu rotile, cu spatele lipit de peretele camerei de urgențe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]