230,401 matches
-
în revista "22" - cu excepția unui "Drept la replică" la o aberantă acuză a unui director de editură. Cu toate acestea, ca membru, ani în șir, al Consiliului Național al Fundației pentru o Societate Deschisă, am susținut cu entuziasm - uneori de pe poziții numeric minoritare, et pour cause! - acordarea unor ajutoare financiare revistei, în care vedeam unul din centrele vitale ale societății civile românești. Ba chiar și după ce am părăsit "boardul" Fundației, în toamna lui 1999 am rugat noua conducere să includă, alături de
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
simplul motiv că nu putem fi toți în toate echipele și nici publica toți în aceleași gazete! De altfel, conducerile succesive ale lui "22" m-au invitat să colaborez la revistă, însă n-a fost (încă!) să fie! Tocmai de pe poziția de prieten și admirator al celor de la "22" scriu aceste rânduri mâhnite. Personal, nu mă deranjează alunecarea revistei în sfera de influență a Cotrocenilor. Am scris eu însumi (și aici nu sunt de acord cu Gabi Andreescu atunci când spune că
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
rău"! Așadar, ține de politica și de conștiința celor care fac "22"-ul atitudinea publică aleasă. Atunci când din revistă dispar, unul câte unul, Emil Hurezeanu, Șerban Orescu, Dan Pavel și, iată, Gabriel Andreescu numai pentru că s-a întâmplat să exprime poziții critice față de erorile d-lui Constantinescu, lucrurile nu sunt tocmai în regulă. Despre ce fel de "dialog social" mai poate fi vorba? Unde e libertatea de exprimare, de care, în Calea Victoriei 120, se face atâta caz? Nu e elegant să
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
pensionar și că fusese profesor de psihologie. Ca psiholog, acum, toată strada era a lui și tot putea să observe fel de fel de întîmplări care înainte îi scăpau... Chiar așa îmi și vorbea, cîtuși de puțin deranjat de penibila poziție socială. De pildă, observase că atunci cînd bereta lui școlărească se umplea de bani, lumea nu mai dădea, în sens că îi ajungea cît primise; și-atunci, nevastă-sa venea și îi făcea din trei în trei ore monetarul, lăsîndu-i
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
epocă. (Personal, eu cred că se exagerează, potrivit rasei anglo-saxone avînd, printre intelectualii ei umanitariști, înclinația de mazochism, dar nu-i locul să dezvoltăm ideea...) Sigur e că, de Ziua Recunoștinței, prin extrapolare, cei mai avuți și posedînd o bună poziție socială își exprimă gratitudinea, recunoștința față de cei ce sînt mai vitregiți din toate punctele de vedere. Pare o imensă ipocrizie americănească, la cea dintîi impresie, deși lucrurile sînt mai complicate, în ciuda faptului că moralistul obișnuiește să spună: "Temeți-vă de
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
Noul Testament Diabolic și Protocoalele Înțelepților Sionului, dovedite incontestabil ca falsuri diversioniste, retardatul intoxicator cade singur în groapa pe care o sapă (probabil, cei inteligenți din tagma lui și-au găsit un loc mai profitabil după 1989 și au rămas "pe poziții" doar mințile mai greoaie Cine aștepta la capătul firului? În afacerea firului roșu, București-Moscova e vorba, se pare, de două fire. Unul care a existat, cel care lega Bucureștiul de celelalte țări ale Pactului de la Varșovia și unul care n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
mod precar și manifest în care le "gândea" comunismul. Ne vine să ne întrebăm de ce n-a rămas dl Gheorghiu acasă. Poate pentru că național comunismul ceaușist îi tulbura reflexele staliniste. Ar fi unica explicație. în loc să discute aceste lucruri de pe o poziție democratică și liberală, iată-l în continuare prizonierul aceleași vechi mentalități simpliste, care nu vede între cele două extreme - comunismul și fascismul - nici o cale de mijloc. Titlul pus de d-sa articolului din Contemporanul și sosiei lui din Observator (sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
teoria (diversionistă până-n pânzele albe!) a securității "bune, naționale"! De ce se miră președintele că e victima securiștilor și a comuniștilor când, șapte luni de la preluarea puterii, l-a păstrat în funcție pe Virgil Măgureanu? Și când într-un punct-cheie pentru poziția României, ambasada de la Washington, l-a menținut până în clipa de față, pe Mircea Gioană, unul dintre apropiații lui Ion Iliescu? Nu contest că presa noastră "națională" și câțiva comentatori cunoscuți fac, adeseori, jocuri dubioase, chiar iresponsabile. Numai că aceeași presă
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
își exprima temerea că limbajul pe alocuri extrem de licențios din primele două capitole ale cărții l-ar putea șoca pe cititorul român, ori că ar putea trece drept particularitatea cea mai de seamă a Hotelului alb. Argumentele sale împotriva acestor poziții sunt întru totul valabile și de bun-simț: nu e cazul să facem o virtute din inflamarea unei pudori care nu mai caracterizează nici epoca noastră, nici tradiția literară a acestui secol. Pe de altă parte, nu cred că cine citește
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
noutate adusă de opera lui Nichita Stănescu față de literatura de dinainte e discutabilă (cred mai degrabă că e vorba de noutate în raport cu o cultură amnezică și autistă cum era cea românească din primele decenii postbelice), dar reeditarea unei astfel de poziții critice astăzi îl pune pe Alex. Ștefănescu în conflict cu o întreagă literatură scrisă la noi din 1986 încoace. Fie că acceptăm sau nu realitatea fenomenului și utilitatea termenilor "postmodern/postmodernitate", nu se poate ocoli o cantitate importantă de literatură
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
binemuritorul"). Resemnat și surâzător, el așteaptă declicul final: "în spatele unui perete/ se aude aparatul de fotografiat/ țăcănind țăcănind/ ca și cum aș fi vreo celebritate// nu te mai neliniști mi se spune/ e moartea care te fotografiază/ nu ai atins încă probabil/ poziția optimă" (Ultima fotografie) Dar să ne întoarcem la modul de a scrie. Nicolae Prelipceanu nu s-a complicat niciodată inutil. Deși este un filolog experimentat (sau poate tocmai de aceea), a mizat pe simplitate. Gheorghe Grigurcu a și comparat poezia
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
perpetuării unui etatism tragic pentru țară. Potentații de azi au călcat în picioare cu cinism promisiunile în numele cărora partea luminată a populației i-a sprijinit cu entuziasm. Drept urmare, cei la care face apel dl. Ciocârlie s-au cantonat pe două poziții. Marea majoritate au adoptat o tăcere semnificativă, punându-și pe chip masca îndurerată a dezamăgirii. O parte dintre ei, condiționați, probabil, de un temperament mai reactiv, au intrat fățiș în semi-opoziție, încercând cu disperare să atragă guvernanților atenția asupra greșelilor
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
la o musaca și la o baclava. După cum vezi, identitatea cuiva rămâne totdeauna informă și greu de definit pentru că, deși mănânc ca un turc, nu m-am considerat niciodată a fi unul. 12. Și, nu în ultimul rând, pe ce poziție se plasează cei din familie: cea de chibiț necondiționat sau de critic la prima mână? În general, nu sunt cineva care mă omor să dau la citit ce scriu, nici la prieteni nici la familie. O singură dată am făcut
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
imprimă pe nisipul literelor, iar textul, mișcare simetrică, fluid din fire, se prelinge și se amestecă, artizan, cu trăsăturile caracterului acestuia, "Ăsta sunt eu!... Rimez cu mine după cum îmi sună sau îmi răsună sau își consună anumite propoziții în diferite poziții. Sînt un ins pozitiv. Consonanța contează! Pozez în mine expozitiv. Rezonanța salvează! Mă expun. Așa pun impozit pe eu. Așa ajung impozant. Așa îmi iese o poză mai bună. O proză curată. Iată cum mă arată!" (p. 9). Mașina de
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
la spanioli din cauza lui Don Quihote - spusese - și îi explicasem preotului spaniol pîntecos ce semăna cu un popă de-al nostru din ăia care îți pun patrafirul în cap, ca să te spovedești, și unde, de mic copil, știam că era poziția din care se vedea ce fel de pantofi ori ghete poartă popa și dacă erau ori nu făcuți sau lustruiți cum ne vorbea învățătorul la școală. Era un preot simpatic. Atît că atunci cînd îți vorbea, - cu mine convenisem să
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
delimitează de dl Reichmann, le ia apărarea d-lor Liiceanu și Manolescu, ceea ce reprezintă, măcar în parte, o retractare care îl onorează a ceea ce susținuse altădată. Asemenea gesturi nu vin târziu niciodată. Nu vreau să ascund că actuala luare de poziție a subsemnatului se datorează mai mult decât altor motive aceluia că, în amintitul "fals în desfășurare", este pusă în cauză România literară. Nenumărate au fost acuzațiile nedrepte, denunțurile mincinoase, calomniile murdare revărsate asupra revistei noastre, fapt care nu mă putea
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
forțare a datelor istorice. Și G. Călinescu și Al. Dobrescu și alții au dreptate să pretindă că, în sens strict, maiorescianismul apare ca depășit și elementar. Critica literară n-a rămas, nu putea să rămînă, la clasicismul teoretic și la pozițiile practice ale autorului Cercetării critice. Definițiile și reglementările lui Maiorescu suferă de oarecare naivitate și ar fi exagerat să vrem a le prelua tale-quale. însă problema spiritului critic, pe care s-a întemeiat acțiunea junimistă, mi se pare, în continuare
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
45, în colecția sa generaționistă intitulată 80, inițiază un spațiu editorial dedicat exclusiv postmodernismului. Specializată în teoria literaturii, Carmen Mușat participă la această inițiativă cu un volum de eseuri despre problemele și manifestările literaturii post-moderne la noi. Autoarea își spune poziția în chestiunea controversată a existenței postmodernismului în sine: există un postmodernism românesc, iar cartea de față încearcă să-i traseze câteva coordonate definitorii. Perspectiva teoretică, prezentă prin chiar formația autoarei, include o judecată estetică implicită prin selectarea unor autori ilustrativi
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
coordonate definitorii. Perspectiva teoretică, prezentă prin chiar formația autoarei, include o judecată estetică implicită prin selectarea unor autori ilustrativi, mai precizează textul introductiv. Răspunsurile la o anchetă a revistei Paralela 45, incluse în volum, oferă câteva precizări în plus privind poziția autoarei: "Probabil că Generația '80 este a doua generație cu certă conștiință și vocație teoretică din literatura noastră, după cea care a marcat perioada interbelică." (Carmen Mușat s-a ocupat și de romanul românesc interbelic într-o carte apărută recent
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
se înscria și ea la concurs. Au mai candidat însă: Constantin Anghel și Călin Mocanu. În locul veștii bune că domnul Cristian Pepino este noul director al Teatrului "Țăndărică" am primit un protest din partea Senatului Uniunii Teatrale din București - care ia poziție față de o realitate îngrijorătoare. Vă facem cunoscut un fragment al protestului: "3 februarie 2000. Senatul Uniunii Teatrale din România a luat cunoștință cu stupefacție de faptul că domnului Cristian Pepino, regizor de mare valoare, recunoscut pe plan mondial, șef de
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
Corneliu Coposu - asigurarea unui trai liniștit la bătrânețe tovarășilor săi de închisoare - și turnura luată de evenimente. Construit pe ideea defensivei și a non-pactizării cu rămășițele comuniste, P.N.Ț.C.D.-ul s-a văzut împins de roata istoriei într-o poziție pentru care nu era pregătit și pentru care n-a dovedit nici cea mai măruntă vocație. A fost nevoie, din nefericire, de testul puterii pentru a face țăndări o formulă politică profund neviabilă. Societatea românească mai plătește odată pentru incapacitatea
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
mult o afacere cu iz electoralist. Totuși dacă această operațiune ar avea loc rapid și fără să cruțe pe nimeni, ea n-ar rămîne fără urmări în privința imaginii PNȚCD. Pe de altă parte, dacă acest partid se va crampona de poziția de lider necondiționat al Convenției și va purta discuții în condiții de forță cu PNL-ul și cu ceilalți parteneri s-ar putea ca, politic, asta să ducă la un fel de insignifianță a Convenției, în acest an electoral. Fiindcă
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]
-
planuri, însă aceasta nu e suficientă pentru a micșora, decisiv, teritoriul fragmentat al sărăciei endemice. Bancherul umanist mărturisește că: "În ultimele 18 luni am mai învățat și altceva: cauzele crizelor financiare și ale sărăciei sînt aceleași... Restrîngerea sărăciei ocupă o poziție de frunte și de centru în agenda noastră, preocupările noastre trebuie să aibă în vedere administrarea, instituțiile și construirea capacității instituționale". Firește că există și destule motive de satisfacție: de pildă, contemporaneitatea noastră este locul în care s-a petrecut
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
Raiul nu e nicicînd o certitudine. Fără să vrea și fără să-și dea seama, fără să opteze explicit, pustnicul a încheiat, la rîndul său, un pact cu diavolul. Pentru cavalerul care doarme la National Gallery din Londra (într-o poziție cam incomodă, ceea ce vrea, probabil, să arate că nici o alegere de acest gen nu e ușoară), viața e un vis din care nu s-a trezit încă. După un moment de cumpănă, pentru el urmează siguranța. Viitorul îi e limpede
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
capitaliste de filme". Sau în martie '53 cu o zi înainte de moartea lui Stalin, la o altă "consfătuire", un talent ca Victor Iliu a dat citire unui referat în care e înfierat, de două ori, el însuși (!) pentru "concesii unor poziții învechite, demascate ca străine și dăunătoare", iar Liviu Ciulei e acuzat de "o concepție boierească despre mișcarea muncitorească", întrucît ca scenograf la Nepoții gornistului a imaginat, ca fundal pentru "o ședință conspirativă a comuniștilor", o magazie de obiecte de artă
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]