3,904 matches
-
auzit-o: nu cred că presa trebuie să ofere doar ce vrea publicul, ar fi comod și un ascunziș pentru noi, o scuză, publicul trebuie și ridicat, nu trebuie să coborâm noi prea jos, la el, pentru că astfel ajungem în prăpastie, ne prăbușim! Trebuie să producem lucrări cu conținut local de calitate dacă vrem să avem o presă bună, a susținut-o pe Carmen Mușat și pe subsemnatul, Daniel Cristea-Enache... Chiar, stimați conducători de reviste literare și cititori de literatură, revista
ANCHETĂ PRINTRE CITITORI, AUTOR ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374592_a_375921]
-
mi-este azi nesigur, dureros. Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet. Voi alergați, eu vin încet pe jos! Mă uit mirată-n urmă, înainte... Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul. Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminte Și simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul... Poftiți! Luați-o înainte! Grăbiți-vă să fiți voi primii-n cursa nebunească! În față vă așteaptă prăpastia cuminte, Ce soarbe-n infinitu-i drumeții, să-i zdrobească... Prof. Gheorghița Durlan Referință
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul. Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminte Și simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul... Poftiți! Luați-o înainte! Grăbiți-vă să fiți voi primii-n cursa nebunească! În față vă așteaptă prăpastia cuminte, Ce soarbe-n infinitu-i drumeții, să-i zdrobească... Prof. Gheorghița Durlan Referință Bibliografică: LA UN PAS DE INFINIT... / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghița Durlan
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
ziua ta, femeie -alinare Ce strângi în suflet multe suferințe, Le ții ascunse bine în sertare Și dârză le transformi în biruințe. E ziua ta, femeie luptătoare, Puternică și tare ca o stâncă Ce te ridici mereu învingătoare Și din prăpastia cea mai adâncă. E ziua ta, femeie jertfitoare, Cu lacrimi sufletul îți limpezești Când după nori răsare soare Doar tu găsești puterea să zâmbești. E ziua ta, femeie-rugăciune, Pentru copiii tăi adesea mijlocești, Prin închinare și prin plecăciune Ceri izbăviri
E ZIUA TA,MĂRITĂ FEMEIE! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373339_a_374668]
-
Sentimentul dragostei, oricât de ipotetic, cuprinde ceața îndepărtării în timp și spațiu. Dar eroul liric nu acceptă, cu atât mai mult nu se predă sorții. El acceptă lupta, dar nu și pierderea, fiindcă este conștient de identitatea sa și prin prăpastia atrăgătoare și nimicitoare a civilizațiilor superioare. Lacul, pentru autor este ceva mai mult decât o metaforă a sursei vieții. În totalitate, poezia lui Ibrahim Abedini este caracterizată de conexarea plină de mirare de percepții și concepții ale realității subiective și
SAZAN GOLIKU DESPRE DURERILE LACULUI DE IBRAHIM ABEDINI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373420_a_374749]
-
mică, Alergând după fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar un mă obosi fuga pe cărări uscate, de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpăstiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituri De epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibra de elocvență pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Și-l îmbrățișai cu toată copilăria
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
orizont viața ți-o rup fâșie cu fâșie. Să nu cedezi și să te lupți mereu, chiar dacă-îți e din ce în ce mai greu cu soarta care vrea să te răpună și să te facă să n-o mai înfrunți când construiești peste prăpăstii punți și ieși zâmbind din orișice furtună. Să nu cedezi,pentru că ești dator să îți preschimbi trecutu-n viitor. Anatol Covali Referință Bibliografică: Să nu cedezi / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul V, 20 august 2015
SĂ NU CEDEZI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373434_a_374763]
-
-ne, jucându-ne, căutându-ne, când devenim dezorientați. Într-o empatie generală, poeta notează: „soarele obosise, slăbise, se vlăguise, lent a căzut într-un crater imens, se preschimba din foc incandescent în negru - cărbune o imensă sferă carbonizată într-o prăpastie!” O imensă sferă într-o prăpastie Fiind eu o cititoare asiduă a Rețelei Literare, numele poetei mi-a devenit destinatarul comentariilor și darul meu către ea, cea „rostitoare”, născătoarea de versuri, realizând, feedbackul perfect. Pentru deslușire și înțelegere a talentului
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
devenim dezorientați. Într-o empatie generală, poeta notează: „soarele obosise, slăbise, se vlăguise, lent a căzut într-un crater imens, se preschimba din foc incandescent în negru - cărbune o imensă sferă carbonizată într-o prăpastie!” O imensă sferă într-o prăpastie Fiind eu o cititoare asiduă a Rețelei Literare, numele poetei mi-a devenit destinatarul comentariilor și darul meu către ea, cea „rostitoare”, născătoarea de versuri, realizând, feedbackul perfect. Pentru deslușire și înțelegere a talentului poetei, a sferei lărgită la care
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
a determinat-o să-l respingă din start pe tânărul profesor. Îi plăcea de el. Era frumușel, elegant, manierat, delicat ca bărbat, avea ceva în starea lui fizică care te atrăgea. O atrăgea și atât dar când se gândea la prăpastia care îi separa, nici nu dorea să audă de vreo apropiere între ei. Ar fi însemnat ca Viorel să-i afle drama din familie. Patru fete una mai slobodă în comportament decât alta. Chiar și Maria începuse să calce în
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
ce trec pe strada pustie vom privi spre viitor! Războiul din noi , e ură care doboară destinul din voința dreptății,călcam în picioare dreptatea ucidem dragostea pură,ne alegem cu chinul nu mai avem lacrimi ,plânge doar singurătatea la marginea prăpastiei,aruncăm răutatea vrem puritate,vrem mai departe libertatea... Războiul din noi se va termina ,dor cu noi mergem înainte ,ne întoarcem înapoi îngropam trecutul în nisip și noroi răutatea lumii nu se spală în ploi vrem viață bună lipsită de
RĂZBOIUL DIN NOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371367_a_372696]
-
cămin, încet, se stinge... Un ultim vers mocnește ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
eram singură. deșertul florilor-de-colț mă aplaudase. câteva lebede urcaseră într-un tablou agățat de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu, și tu, în desișul luminii... Referință Bibliografică: în hohot să ardă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
cauze care se bazează pe solidaritatea dintre oameni: anticolonialismul ilustrat în Călătorie în Congo publicată în 1927 în urma unei vizite în această colonie franceză, apoi comunismul la care renunță repede după ce autorul Întoarcerii din URSS a văzut cu ochii săi prăpastia dintre realitatea stalinista și speranțele trezite de "lumină strălucitoare" venită din est. Aceeași reacție și la Romain Rolland, cu toate că acest anticonformist nu a așteptat anii douăzeci pentru a-și face cunoscute pledoariile patetice în favoarea păcii, a dreptății și fraternității umane
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ, ACCIDENTAL, VALOAREA ARTISTICĂ, SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371531_a_372860]
-
țara mea e fost rzzboi Am știut că o să plouă Convoaie lungi de fugari Întorcăndu-se acasă Amintindu-și de zidurile caselor Și de războiul purtat fără noi Bătrâna cu mătura în mână Șterge praful de pe oglindă Și privește spre malurile prăpastiei După care sare pragul sprijinindu-se de coada măturii Ceva trebuie să se întâmple - spune Dacă nu se termină războiul EPUIZARE ÎNFRICOȘATĂ Iată steaua mea Steaua mea bună Nu i se întâmplă oricui Este la fel ca toate celelalte Doar
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
a Întrupării a fost realizată fără niciun compromis din partea divinității. Dumnezeu nu s-a degradat prin această condescendență. El nu s-a făcut în niciun fel mai puțin de Dumnezeu. A rămas Dumnezeu și toate celelate au rămas ne-Dumnezeu; prăpastia a rămas chiar și după ce Isus Hristos a devenit om și a locuit printre noi. Asffel, în loc ca Dumnezeu să se degradeze când a devenit om, prin actul Întrupării El a înălțat omenirea la Sine Însuși” (A.W. Tozer). DA! Crăciunul
DESPRE TAINA ÎNTRUPĂRII LUI DUMNEZEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375015_a_376344]
-
în comuniunea cu cerul dar și de, mai aproape de noi, Ștefan Ioanid, cel care a dematerializat ființe angelice până la stilizare, până la un nume, în spații imaginare. Iată, un fragment demn de înaltă poeticitate: “invariantul care mă face să sărut buza prăpastiei, doar el îmi mai plimbă privirea în căutare peste reliefuri, de parcă dumnezeu ar fi scris natura în braille pentru un orb neputincios.” (Braille) Între Eros și Thanatos, poetul vede poezia iubirii din perspectiva vieții și a morții sub irisul eternității
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
după „ars poetica” mai sunt vreo treizeci de poezii. „am tăiat cu bisturiul realității / compoziția amorfă a trăirilor cotidiene / am îndepărtat epiderma inutilă a viselor / pătrunzând în arhitectura compoziției primare.” Mai departe „hohotele de râs s-au rostogolit / eșuând în prăpastia deprimărilor / buna dispoziție a sucombat / în cenușa neîmplinirilor” Buna dispoziție a cititorului e poate mai vie ca niciodată, pentru că “Metamorfoza iubirii” este pe deplin ipostaziată de talentata poetă Liliana Ghiță Boian! Referință Bibliografică: ``O carte, duminica`` de Horia Picu / Liliana
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]
-
număr de telefon să poată anunța părinții ori instituția al cărei angajat era omul... Ei au făcut asta abia a doua zi, aproape de prânz... Și telefonul? Unde s-a pierdut telefonul? Au scotocit mulți oameni zona... din șosea până în fundul prăpastiei... Să-l fi însușit vreunul din oamenii care au văzut mașina răsturnându-se? Să-l fi făcut „proprietate personală” vreun lucrător de poliție ori de la pompieri? Absurd! Oamenii aceștia au destul suflet, mai ales în situații tragice ca aceasta”, aprecia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
Al cerului fâșii, din iarna lungă, Sub care sufletu-mi apune-n fugă... Ai spulberat în ochii mei mirarea Din care flori și-adapă ne-ntinarea! Destinul, strămutat acum în vis, L-ai năruit cu tot ce mi-a fost scris; Prăpastia, din anii de-nceput, În tine, visul meu, l-a încăput... Doar năzuințe și neliniști grele, Azi, înstelând pe boltă ca mărgele, Mai stăruie în ochii larg deschiși, Nestrămutați și palid indeciși, Spre care anotimpuri să mai spere, În care
FÂŞII DE NEMĂRGINIRE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374047_a_375376]
-
văgăunii și am început să pășim peste trunchiul bradului căzut peste ea. - Ce facem? Ne băgăm înăuntru? mă întrebă Mihăiță, nedumerit de intențiile mele. - Vreau să văd ce-i în ea, dar să avem grijă să nu cădem în cine știe ce prăpastie!... - E o lumină neobișnuită!... - Da! Să cercetăm cu atenție! - Mă încurcă felinarul ăsta! - Agață-l colea, de o creangă. Îl luăm după aceea, la plecare. Ținându-ne de crengi, iată că am ajuns chiar deasupra gropii. Acum puteam distinge mai
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
cuvânt ca și cuțitul, taie-n inima rănită și despică-n două fructul, de-o iubire dăruită. Stinge-o viață în tăcere și începutul ce-i sfârșit, fără a mamei mângâiere, un suflet palid, nedorit. Clipa grea a despărțirii, o prăpastie adâncă, pată-n sufletul iubirii, cruce vesnică pe-o stâncă! Vrei să faci azi testamentul, unei vieți ce înflorește, n-ai să speli pe veci trădatul, vieții care nu mai este... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Testamentul păcatului... / Mihail Janto
TESTAMENTUL PĂCATULUI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375430_a_376759]
-
clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Al cerului fâșii, din iarna lungă, Sub care sufletu-mi apune-n fugă... Ai spulberat în ochii mei mirarea Din care flori și-adapă ne-ntinarea! Destinul, strămutat acum în vis, L-ai năruit cu tot ce mi-a fost scris; Prăpastia, din anii de-nceput, În tine, visul meu, l-a încăput... Doar năzuințe și neliniști grele, Azi, înstelând pe boltă ca mărgele, Mai stăruie în ochii larg deschiși, Nestrămutați și palid indeciși, Spre care anotimpuri să mai spere, În care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]