2,087 matches
-
părea pustie, dar Tony Pavone nu dădu importnță faptului, probabil fiind ora prânzului, călătorii nu se Înghesuiau să profite evitând căldura caniculară de afară...! Fulgerător, plictisit de multiplele lui poticniri periculoase „Norocul” Îl abandonă În voia „Destinului” care se va precipita să execute, funesta prorocire a ursitoarelor...! Având o incertă presimțire, Își mai Îndreptă odată privirea către Atena cu intenția de-ai face semn să-l urmeze dar, fata profund concentrată În admirația podobelor aurifere, nu intui dorința. Zâmbi protector și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau dintre ce-i arestați iar medicamente nici pomeneală...! Făcând o retrospectivă a evenimentelor ce s-au derulat permițând comuniștilor să opțină În forță puterea În România, la Începutul celui de-al doilea “Război Mondial” evenimentele agresive din Europa se precipitau. A fost creată Axa - Roma, Berlin, Tokio - cu hotărârea de-a face ordine pe Întreaga planetă. Cu Italia Fascistă a lui Mussolini, Hitler a avut proastă inspirație. Pentru a i dovedi alianța Cancelarului periculos dela Berlin,În anul 1939 trupele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
țigări nemțești iar de multe ori și americane. Eu nu fumam,dar strângeam cât mai multe țigări pentru a le comercializa Duminica, bandelor de tineret din cartier, rotunjindu-mi Într-un fel venitul. Între timp, luptele pe frontul sovietic se precipita, armata Nazistă germană bătea În retragere și rușii Înaintau apropiindu-se de granițele Europei, În timp ce eu Îngrozitor de speriat auzisem despre ruși numi fantagonisme - și de aceea, În fiecare zi contactam prietenii mei germani,dorind să aflu mai mult decât scriau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ceallaigh „Sunt un fel de Charlie Chaplin pentru literatură, fac numai chestii care nu-s la modă“ Interviu realizat de Florentina Ciuverca Philip Ó Ceallaigh fumează tutun pentru că „toată lumea fumează țigări“, n-are ambiții de slujbaș corporatist când toată lumea se precipită spre „multinaționale“ și a venit să-și ia casă în București, în 2000, când tot românul o lua spre Occident. Și, ca bonus pentru posibile admiratoare, aduce nițel cu Edward Norton. Pare un personaj „pierdut“ când îți vorbește, într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
el, de palindromuri: Leda numindu-se în realitate Adel!Ă are să mulțumească îndoit (în ambele sensuri, eventuală, va fi fost unul, dacă vrei, damnat. Unul de răul căruia poetul, aflându-și crâncenul diagnostic, ar fi vrut, pare-se, să se precipite în gol din înaltul Turnului Eiffel; însă și unul care, in extremis, stigmatizându-l, îl și singulariza, făcând dintr-însul un real poète maudit... Ergo: „Îți mulțumesc pentru sărut“! - „Îți mulțumesc pentru sărut,/ Îți mulțumesc pentru sărut“, reluă Nora, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pe nimeni de la el, că-i era rușine ș... ț și pe urmă voia să ne ia ochii cu accentul lui, cu tot felul de citate nemțești“) și așa mai departe. Cum semnele timpului se aglomerează, e firesc să ne precipităm și spre o micuță apocalipsă sau măcar spre punctul de fierbere cunoscut cititorului din prozele recente ale lui Bogdan Suceavă sau Petre Barbu. Și, într-adevăr, pe măsură ce ne apropiem de sfârșit și orașul intră în inevitabila febră electorală, pe pereții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
deseori în sens melodic coborâtor. Ca din depărtare se aude ,,motivul destinului”, care sună obosit. După aceea, reizbucnește marșul de la începutul mișcării; este repriza. Auzim apoi o nouă temă secundară, expusă de fagoți: și reluată de diverse instrumente: mișcarea se precipită către o codă foarte dinamică; Presto Spre sfârșitul simfoniei, auzim ecouri grăbite din tema de marș ce deschisese finalul. Încheierea exprimă un sentiment de izbândă afirmată deplin: ,,din întuneric spre lumină”. SIMFONIA VI, ,,PASTORALA” , op. 68 în FA MAJOR Soră
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
înainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecură cam stingherit printre mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau orele zece), căutând din ochi pe Stănică, pe care-l bănuia la pândă. Îl dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în marginea trotuarului, mâncând alune americane. - Coane Costache, te voi binecuvânta toată viața pedumneata și pe nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i scoase, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care toți o invocați, dar pe care puțini o cunoașteți, Dumnezeu, nu i-a lăsat pe alții și nu vă lasă nici pe voi să ne frângeți. Și dacă priviți atent În jur, veți vedea, auzi, simți că lucrurile se precipită În avantajul românului și vă obligă să faceți ce vrea El, nu ce vreți voi, chiar dacă faceți spume la gură. Vreți să fiți politicieni? Bine. Cineva trebuie să-și asume responsabilitatea conducerii și organizării acestei țări. Dar, repet: pe banii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
depresive. E un om cu influență, chiar mare la ora aceea, care mă publică aproape cu forța. Timp de câțiva ani buni, viața devine din nou trepidantă și gust din ea cu mare poftă. La cutremurul din 1977 lucrurile se precipită, sunt luat pe sus de un fel de febră pe care nu mi-o explic și fac cerere de plecare definitivă din țară. Bineînțeles, înainte de plecare mi se fac propuneri și sugestii pe care le refuz pe veșnicul motiv că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Despărțindu-vă și fiind prea târziu, ai alergat la croitor, cu o birjă de piață. Cum într-o parte mâneca nu venea bine, în răstimp ai mers să dejunezi la birt. Lume amestecată, mai multă ca de obicei, mulți reîntorși precipitat din vilegiatură. Iarăși ți-a trecut prin cap de ce să-ți fi spus Sophie vino mai devreme mâine ? Te-ai putea aștepta la imprudențe din partea ei, exaltări nesănătoase și chiar penibile, ceea ce nu ți-ai fi închipuit acum doar câțiva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să intre în doliu... Păi cât timp trecuse de când venise cu trenul de refugiați ? Poate un an... Poate câteva luni... Stai să socotesc... Geblescu și Larisa au venit în iunie, pe urmă noi am plecat la Balcic, ne-am întors precipitat din vilegiatură, din cauza zvonurilor rele... Care s-au și adeverit... A fost, da, ultima vară petrecută la Balcic... Când s-a cedat Ardealul de Nord eram în București, și atunci am fost convinși că va fi război... De asta nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
E ultimul tău cuvînt ? În clipa În care mă privește, În ochii lui e un mare semn de Întrebare și mă cuprinde un amestec ciudat de speranță și teamă. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Respirația mi se precipită. Și, deodată, Jack se uită cu interes la mîna mea. „Jack nu mai există“, citește cu voce tare. Fuck. Mă fac instantaneu stacojie la față. N-am să-mi mai scriu În viața mea nimic pe mînă. Niciodată. — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că..., zice el... și Mihai saltă din umeri, încercînd un gest evaziv. Da! aprobă Liliana. Continuînd așa, vei ajunge să ai numai personaje "frumoase", cu un statut social bine definit, iar conflictul va fi, desigur, anost... Poate fi băută, se precipită ea, arătînd cafeaua. S-a sedimentat. Nu îndeajuns ca să poată înlocui apa, îi surîde Mihai după ce gustă din ceașca sa. Prin fața lor trec perechi de tineri spre sala mare a restaurantului, de unde răzbate vocea unei cîntărețe. La o masă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
largul tău. De altfel, vei rămîne singur un timp, cît pregătesc cafeaua. Ce naiba poartă în oraș cizmele alea diforme, cînd are picioare atît de frumoase?!" gîndește Mihai, aruncînd privirea în urma ei, în timp ce se așază într-un fotoliu. Mamă dragă, se precipită Liliana, reîntoarsă în încăpere, iartă-mă că nu te-am întrebat: tu ai mîncat ceva seara asta? S-a lăsat ușor pe vîrfuri, îndoindu-și mult genunchii, să-i poată privi în față, de aproape. Palmele ei s-au sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de umărul lui. Mai avem timp? Destul de mult. O oră. Ce puțin! suspină surd vocea Lilianei. Și nici măcar nu te-am întrebat la ce mai scrii, ce ai în plan sau ce ai scris deja și așteaptă să apară! se precipită Liliana. Asta visam să se întîmple la întîlnirea noastră: să discutăm îndelung, să ne cunoaștem profund. Dacă profund înțelegi totalitatea datelor biografice, nu mă interesează! răspunde Mihai. Apoi, înainte ca Liliana să spună ceva, se oprește și ascultă încordat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să te recompun și, deodată, îmi dau seama că iese altceva, un... Mihai Vlădeanu încă nu i-am găsit un nume -, care este al meu, numai al meu. Și totuși... Ai dreptate! Vreau teribil de mult să te revăd! se precipită ea, șoptindu-și chemarea. Imediat ce am un rezultat promițător, vin. Atunci, îți urez succes! Dar succesul nu vrea să se arate. Chiar și în ciuda faptului că de la minister, cunoscîndu-se necesitatea filtrelor fine, s-a trasat sarcină institutului de cercetări afiliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Chiar și modul în care îl privește pe Mihai trădează asta. Să știi că nu-mi cer scuze pentru ce ți-am spus, clatină ea din cap. Dar cred c-am pus punct unor astfel de discuții. Spune-mi, se precipită în timp ce freacă nesul cu lingurița de la cuțitul de voiaj al lui Mihai, nu ți-ar surîde o detașare de vreo zece-douăzeci de zile la combinatul de-aici? Ai aranja cu cei de la combinat să lipsești și te-aș închide măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
gîndeam că tu, ca bun prieten, vei fi avînd ceva... Da! rîde Mihai. Am scris un nou scenariu. Și cred că-mi încep și romanul dacă prietena Tamara nu-mi mai dă vreun ciubuc industrial. Scuză-mă, am glumit! se precipită el, văzîndu-i privirea răvășită. Îți promit că e ultima oară cînd mă mai amestec, Mihai! îi șoptește Tamara. Și-a întărit afirmația cu o scuturătură puternică din cap, după care se ridică din fotoliu și, luîndu-i umerii între palme, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ai mîna așa caldă... Apoi, întristîndu-se, adaugă: Știu că-ntotdeauna vei simți nevoia cuiva apropiat sufletește. Dacă e să plec, mi-ar place să-mi ia locul Fana... tremură vocea Lilianei. Pentru că pot exista și alt fel de relații! se precipită ea. Relații între doi oameni inteligenți și culți, care să nu lezeze deloc morala unei căsnicii... Mihai s-a întristat. Ochii lui, goliți de orice expresie, caută cu insistență spre cel care doarme dus, cu aparatul de radio sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Atmosfera se înveselește dintr-o dată. Ochii Lilianei se migdalează, fixîndu-l pe Mihai, ca o mulțumire pentru cele ce-și spun. Tot mai des, capul ei se apleacă peste colțul mesei, în același gest dezinvolt. Știi cum se mănîncă peștele? se precipită Liliana la un moment dat. Am pe... pe cineva, un domn, nu, nu-i ce crezi! devine tot mai încurcată. E în vîrstă, are funcție de... mă rog!... Îmi dă telefon din oraș. Ne întîlnim la un restaurant, rar de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ani, ca și multe din cele întîmplate rîndul trecut..., acum..., face ea un gest în jur, parcă ar arăta cioburile de sub pian și telefonul, sînt din "vina..." altcuiva. Și tocmai aici e durerea! Trebuie să dorm cu Daniela, înțelegi? se precipită, retrăgîndu-se dincolo de ușă. Dacă trebuie, există o soluție mai bună... clatină Mihai din cap. Liliana saltă încet din umeri, fără să exprime ceva anume și pornește în sus pe scară. Mihai privește în urma ei un timp, apoi se întoarce în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înălța brațele spre cer. Și-ar strînge pumnii... Liliana își îndreaptă spatele. Palmele ei părăsesc stînca iar brațele i se întind în jos ostenite. Cînd trece pe lîngă Mihai, are în ea ceva de om învins. Ajunsă la teleferic, se precipită să urce singură în primul scaun. Mihai fuge și reușește s-o oprească în ultimul moment, gata să cadă amîndoi de pe rampa de îmbarcare. Mi-ai promis că vom coborî separat! se uită Liliana în ochii lui, retrăgîndu-se un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Aceeași femeie care a sunat și-n urmă cu cîteva zile. Ieri însă a întrebat dacă Mihai a revenit la serviciu și dacă mai pleacă undeva, iar cînd șeful de echipă s-a oferit să-l cheme, femeia s-a precipitat: "nu, nu, vă rog!" și a închis. E aceeași voce de ieri și de-acum cîteva zile, arată șeful de echipă spre telefonul închis. M-a rugat să vă spun că sînteți așteptat pe platforma din fața combinatului, unde trag mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală. Cindy plonjă sub așternuturi. Bud văzu o poșetă, o goli și Înhăță banii. Cindy nu se putu abține și țipă din nou. Bud se apropie de pat. — Dușmanii lui Duke. Dă-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]