3,745 matches
-
text și introd.: J. Divjak; trad. și comentariu: R. Braun, Y.-M. Duval, G. Folliet, A.-M. La Bonnardière, S. Lancel, C. Lepelley, G. Madec și alții); NBA 21-23, 1969-1971-1974 (introd. de M. Pellegrino, trad. de T. Alimonti, L. Carrozzi). Predicile au fost rostite în fața propriilor credincioși din Hippona, iar unele și la Cartagina. Așa cum observă Pincherle, „există în acele discursuri o ușurință și o spontaneitate a expresiei, o vioiciune a coloritului, o fervoare și, în același timp, multă căldură umană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a anumitor pagini din marile tratate... E uimitor cum el știe să expună și să clarifice chestiunile cele mai dificile, să se apropie de sufletul ascultătorilor și să vorbească la fel ca un om obișnuit”; iar Quacquarelli observă că prin Predicile sale Augustin „face să se nască între el și acultători o simpatie reciprocă. Îi place să vorbească nu pentru că e încântat de cuvintele rostite, pe care totuși le înlănțuie armonios, ci pentru conceptele pe care acestea trebuie să le exprime
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
între el și acultători o simpatie reciprocă. Îi place să vorbească nu pentru că e încântat de cuvintele rostite, pe care totuși le înlănțuie armonios, ci pentru conceptele pe care acestea trebuie să le exprime, pentru lucrurile ce trebuie comunicate”. Așadar, predicile sunt foarte diferite între ele, în funcție de persoanele cărora le erau adresate și în funcție de moment; instrumentul principal de comunicare cu oamenii simpli, crede Augustin, trebuie să fie limpezimea, chiar dacă acest lucru presupune, dacă ocazia o impune, chiar folosirea limbii de zi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștină, unde spune că predicatorul trebuie să-i povățuiască pe ascultători, să placă acestora și să-i instruiască; însă este și rezultatul unei neîntrerupte activități de propovăduire în sânul comunității. Și, în orice caz, nu e de crezut că aceste predici ar fi axate exclusiv pe probleme de etică practică; chiar dacă într-un stil diferit, aici sunt propuse și explicate și doctrine fundamentale ale filosofiei augustiniene ce sunt apoi discutate cu metode mai științifice în alte opere (de exemplu, în aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
amândoi: înțelege, ca să crezi și crede, pentru a înțelege; încearcă să mă înțelegi pe mine acum când îți vorbesc, și crede, pentru a mă înțelege, în cuvântul lui Dumnezeu” (cf. Serm. 43, 7). Nu lipsesc, așadar, motivele profunde din aceste predici ținute în fața poporului: s-a constatat că acestea, compuse între 392 și 418, constituie un fel de text paralel cu cel al tratatului Cetatea lui Dumnezeu, a cărui scriere a început în 412, pentru că ating multe din temele de-acolo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
compuse între 392 și 418, constituie un fel de text paralel cu cel al tratatului Cetatea lui Dumnezeu, a cărui scriere a început în 412, pentru că ating multe din temele de-acolo însă într-o formă diferită. Odată pronunțate, aceste predici au fost apoi păstrate și reunite în funcție de subiecte astfel încât să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre prima epistolă a Sfântului Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 412, pentru că ating multe din temele de-acolo însă într-o formă diferită. Odată pronunțate, aceste predici au fost apoi păstrate și reunite în funcție de subiecte astfel încât să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre prima epistolă a Sfântului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din lipsă de spațiu. Predicile dedicate textului Sfântului Ioan sunt foarte importante
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o formă diferită. Odată pronunțate, aceste predici au fost apoi păstrate și reunite în funcție de subiecte astfel încât să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre prima epistolă a Sfântului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din lipsă de spațiu. Predicile dedicate textului Sfântului Ioan sunt foarte importante pentru modul cum Augustin aprofundează doctrina iubirii lui Dumnezeu și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre prima epistolă a Sfântului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din lipsă de spațiu. Predicile dedicate textului Sfântului Ioan sunt foarte importante pentru modul cum Augustin aprofundează doctrina iubirii lui Dumnezeu și a lui Cristos ca mediator între Dumnezeu și om. Crucea lui Cristos este simbolul umilinței care se opune trufiei filosofilor, dar este și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
filosofilor, dar este și unicul instrument care ne permite să parcurgem drumul până la Dumnezeu. (Firește, chiar dacă le-am menționat în acest context pentru a respecta criteriul contiguității de conținut, aceste omilii au un loc bine stabilit în activitatea lui Augustin: predicile despre Evanghelie și cele referitoare la epistolele lui Ioan se situează în jurul anilor 414-416.) Bibliografie. Ediții: BA 71-72-73A/B, 1969-1988 (In Iohannem Tractatus: M.F. Berrouard); SChr 75, 19944 (I Epitre de S. Jean: P. Agaesse); 116, 1966 (Sermons pour la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sui Santi, introd. de A. Quacquarelli, trad., note și indici de M. Recchia); 34, 1989 (Discorsi: Su argomenti vari, trad. și note de V. Paronetto, A.M. Quartiroli); Agostino, Amore assoluto e „terza navigazione”. Commento alla Prima Lettera di Giovanni, zece predici. Commento al Vangelo di Giovanni, a doua predică. Introd., trad., note și aparat critic de G. Reale, cu textul în latină la început, Rusconi, Milano 1994. Studii: Chr. Mohrmann, Die altchristliche Sondersprache in den Sermones des hl. Augustin, Dekkers & van
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și indici de M. Recchia); 34, 1989 (Discorsi: Su argomenti vari, trad. și note de V. Paronetto, A.M. Quartiroli); Agostino, Amore assoluto e „terza navigazione”. Commento alla Prima Lettera di Giovanni, zece predici. Commento al Vangelo di Giovanni, a doua predică. Introd., trad., note și aparat critic de G. Reale, cu textul în latină la început, Rusconi, Milano 1994. Studii: Chr. Mohrmann, Die altchristliche Sondersprache in den Sermones des hl. Augustin, Dekkers & van de Vegt, Nijmegen 1932 și retipărit de Hakkert
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
confutațiune. Augustin nu acceptă interpretarea reductivă a harului, propusă de Pelagius, ca posibilitate de a nu păcătui dăruită de Dumnezeu omului prin liberul arbitru sau prin lege care indică binele ce trebuie făcut și răul care trebuie evitat. Apoi, pentru că predicile lui Celestius în Sicilia avuseseră succes, el răspândind acolo, printre alte doctrine, și pe aceea conform căreia copilul mort nebotezat nu poate fi osândit, iar cei bogați, dacă nu renunță la averile lor, nu pot obține mântuirea (am spus mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totuși, condamnarea lui Pelagius făcuse senzație, și nu atât din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, justificată, cât mai ales pentru că rezultase că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți erau cei ce fuseseră seduși de ceea ce predica Pelagius, atât printre nobilii din Roma, cât și printre oamenii Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus din Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul din Eclano, lângă Benevento
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-o mai amintim alături de cele consacrate polemicii împotriva lui Iulian: a fost scrisă în 427 și, în cuprinsul său, Augustin reexaminează, la sfârșitul vieții sale, operele sale cele mai importante (numai cărțile înțelese în sens restrâns, nu scrisorile sau predicile) și, dat fiind că nu mai poate avea din nou în mână ceea ce a scris deja, vrea ca printr-o nouă lucrare să corecteze fraze, afirmații, judecăți greșite care fuseseră formulate de el sau de alții, furnizând astfel adevărata interpretare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Napoli, Nostrianus, de pericolul reprezentat de Florus, care era prietenul lui Iulian din Eclano și căruia marele eretic îi dedicase o operă (cf. p. ???). Aceasta se întâmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și sunt menite instruirii catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cântare (De cantico novo) și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se întâmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și sunt menite instruirii catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cântare (De cantico novo) și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfântă din 439; alta, Despre potop (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfântă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este traversarea Mării Roșii; în două predici (prima e din 439) Despre epoca barbară, sunt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; sunt interpretate încercările prin care trec creștinii ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două predici (prima e din 439) Despre epoca barbară, sunt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; sunt interpretate încercările prin care trec creștinii ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgână, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgână, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele din aceste predici nu sunt ale lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci când papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Daniel al lui Ieronim și Comentariul la Apocalipsă, azi pierdut, scris de Tyconius. Firește, autoritatea principală este Augustin, citat de mai multe ori în termeni foarte elogioși; planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și Predicile. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sunt folosiți la prima mână, datele fiind luate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
între care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă probabil atunci când Faustus se găsea încă la Lérin; celelalte au fost trimise lui Ruricius din Limoges. De la Sidonius Apolinarie aflăm că Faustus era un foarte apreciat predicator; multe din predicile sale au fost cu siguranță publicate, dar s-au amestecat în culegerile altor scriitori; potrivit unora, pot fi atribuite în mod cert lui Faustus treizeci și unu de omilii, după alții, mult mai puține. El este și autorul unui Elogiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
face altceva decât să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca document de cristologie ortodoxă este expusă o predică despre naștere a lui Augustin, deși, așa cum am văzut mai înainte, autorul are opinii contrare celor ale episcopului de Hippona privitoare la doctrina harului (lucru care i-a făcut pe cercetători să presupună că Disputa n-ar fi scrisă tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și șase autentice și douăzeci neautentice. Aproape toate datează din primii ani ai pontificatului său, de aceea ne putem gândi că ulterior a încetat să mai predice în public. Predicile conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Crăciunului și despre Paști; însă și în aceste omilii, Leon revine asupra problemelor dogmatice care erau vehiculate în acea epocă și în special asupra celor legate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]