2,230 matches
-
mult timp director) se ridică împleticindu-și picioarele și așază pe mâna mea amprenta unei sărutări soioase, ca un fluture decapitat... amprentă a iluziei deșarte și a unor împrejurări nefericite... Castelul meu are temelia de nisip, îl simt cum se prelinge pe lângă mine... Deci acesta e visul... Aceștia mi-s colegii... Întind hârtia și spun: -Sunt noua învățătoare... vorbele îmi ies gâjâit și îmi vine să plâng de ciudă... o ciudă pe mine... pe viață, pentru că m-a târât la capătul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
oglinzii, rotindu-și haotic privirile golite, întreabând tremurat, dar puternic: -Cine-i?...Cine-i acolo?..I- aș fi răspuns acum: -Sunt eu...cea mică, însă știam că glasul meu nu mai poate răzbate până la dânsa. Din ochii goi ai oarbei se prelingeau prin labirintul ridurilor șuvoaie de lacrimi și ea parcă încerca să regăsească ceva...ceva pierdut cu mult timp în urmă pe drumul întortocheat al vieții... Lipovanul Liniștea satului a fost tulburată într-o zi de vară după ce grădinile și gospodăriile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sta liniștită, bând ceai și întorcând pe toate părțile gândul că Luke îmi dăduse papucii. Pur și simplu, nu mai eram în stare! Nervozitatea a urcat din stomac până în gât amenințând să mă sufoce. Picături mari de sudoare mi se prelingeau pe pielea capului și dintr-odată am simțit nevoia să fac ceva pozitiv. M-am trezit în picioare, căutându-l pe Mike. Uitând de decizia de mai devreme de a nu mă arăta prea prietenoasă față de el, m-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a sinuciderilor. îți vine să crezi? Am încercat să-i transmit toată compasiunea mea ridicând de zor din sprâncene și scăpărând din priviri. Sigur, e o viață foarte singuratică. Toată ziua te uiți în gurile oamenilor. Saliva care mi se prelingea pe obraz se transformase într-o veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar să fie! După asta, doctorul a spus pe o voce plângăcioasă: —Mă doare măseaua, poți s-o repari? Mă doare dintele, fă ceva! Asta e tot ce aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a propus el ținându-mă din scurt. Nu pot, fiindcă trebuie să ajung devreme. Am simțit că mă cuprinde panica. Am simțit că pereții camerei încep să se strângă în jurul meu. M-am ridicat și am început să mă preling, într-o rână, către ușă. Nu, stai puțin, mi-a spus Luke privindu-mă într-un fel foarte ciudat. Ai noroc. Ți-ai lăsat aici o pereche de chiloți și i-am spălat cu hainele mele. Luke, maestrul în spălatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că mă crede - dar îmi dădeam seama că mai auzise replica respectivă și înainte. Vineri seara, după o săptămână de groază, etajul doisprezece era tăcut ca un mormânt. Vivian plecase, cu o zi înainte, în L.A., iar restul personalului se prelinsese către un bine meritat week-end liber. și eu abia așteptam week-end-ul tipic de iarnă. Eu și Randall ne decisesem „să chiulim“ și să plecăm cu mașina către Long Island, ca să stăm peste noapte cu Bea și Harry, la Montauk. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-a oferit să petreacă week-end-ul cu tine, ca să ajute să te organizezi. și, presupun, ca să nu te simți singură. I-am mulțumit lui Deirdre, cu toate că iar mi se strânsese stomacul. Mașina a tras în fața biroului lui Rachel. M-am prelins afară, în urma lui Vivian. — Îți pui la punct programul de week-end? m-a întrebat ea, cu vocea mustind de sarcasm. Vai, Claire, ce mă bucur că nu lași serviciul să-ți încurce viața socială! a mai adăugat ea, râzând dezgustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost o greșeală din partea mea - faptul rămâne: mă mărit. Peste șase săptămâni. În mai puțin de două luni. Cu un tip extraordinar - am simțit cum încep să-mi curgă lacrimile pe obraz - un tip cu-adevărat extraordinar - cum mi se prelingeau de pe maxilar, pe bărbie - și nu pot să - înțelegi... — Ți-ai uitat voalul, mi-a spus Luke, întinzându-mi punga. — A, am zis eu, simțindu-mă umilită, în vreme ce lacrimile continuau să-mi curgă de pe față. femeie care târa mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
primejdie haotică, pe care nu voia s-o numească. Se crispa, se concentra, întindea mâna. Degetele lunecau pe obrazul și pieptul și bărbăția bărbatului... vorbele accelerau, sacadate, gesturile accelerau, până la trepidația unui singur trup reîntregit și a lacrimilor care se prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor lua. Taina mare, feroce...“ Feroce, da, și plăpândă, în sughițuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
noapte este groaznică. Bărbatul își cere drepturile. Ea se consideră un animal pe masa abatorului. Expresia lui îi amintește de un țap după ce a rumegat copios iarbă. Maxilarul lui se mișcă dintr-o parte în alta. Dintre picioarele ei se prelinge o dâră de sânge. E plină de ranchiună și scârbită. Visasem să mă îndrăgostesc ca în opere. Mă așteptam ca soțul meu să fie inteligent și ocrotitor. Mă așteptam să ne curtăm precum fluturii primăvara. Mă așteptam să țin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rău ca acum. Sunt lăsată singură cu toate aceste comori. Sunt lăsată cu coșmarurile mele. Am ajutat la ieșirea din ou a revoluției tale! se aude ea țipând. Se trezește noaptea și stă pe întuneric. O transpirație rece i se prelinge în decolteu. Are spatele ud. Țipetele ei se târăsc pe pardoseală și se înfig în pereți. Mao nu o mai anunță pe unde e. Membrii personalului său o evită. Când încearcă să le vorbească, se arată nerăbdători, de parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de pe banchetă, Îți supraveghezi fața Încremenită care fulgeră În golul unei oglinzi, e fața ta? Parcă nu e. — Your ticket, please! Te strecori pe lângă pardesie, sacouri, pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele nemișcate din spatele geamurilor peste care umbra ta alunecă ritmic să fie convinse că te duci la restaurant, la bufet, la closet, repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dulce, lipicioasă care dă pe de lături, scurgându-se peste marginea ligheanului, muiată În căldura aromată a bucătăriei Încinse, hai, Daniel, vrei și tu un pic de cocă? Și ghemotoacele de vată vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai trăia, și Buni, și Mihnea... Ah, cât se zbate sufletul, când se desparte de trup, spre oameni se Întoarce atunci... Și ghemotoacele de vată, vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele. Nu! Amintește-ți altceva, altceva, altceva! Pomenește-i, Doamne, pe Ion, Constantin, Rozalia, Ivana, Alexandru, Neacșa, Corneliu, Gheorghiță, Petre, Mănăilă, Ana Maria, Mihnea. Pomenește-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc prin gura deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila strânsă, concentrată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Al cui ești? Al cui ești? Te doare? — J’irai sous la terre et toi tu marcheras dans le soleil. Și pe urmă nimic altceva decât ghemotoacele de vată pe care le Împingeam În nările galbene, Încremenite prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort... * Ajunge! Pisăloaga Casandra sună de cinci minute la ușă, iar și-a uitat acasă cheia: — Daniel! Deschide, Daniel! Deschide, că am scrisoarea! Am scrisoarea de la Rectorat! M-am Întâlnit jos cu postașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Informatorul mai scria că, la aflarea veștii, împăratul își înfundase bărbia în gulerul mantalei și, înainte de a încăleca pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând fumul să se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o mare ușurare. Trecuse printr-o lungă perioadă deosebit de încordată, dar, în cele din urmă, obținuse o mică-mare victorie: într-adevăr, reușise să determine acceptul părților pentru mutarea negocierilor de pace de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
senzații din copilărie și adolescență... Se opri. Guibert era medicul, prietenul, confidentul și omul ei de nădejde. Dar nu i se destăinui până la capăt. Atunci când prințul apăruse în ușa bibliotecii, îl simțise trecând prin ea și, la rândul ei, se prelinsese cu o mare plăcere prin ființa lui. Fusese un deliciu, un veritabil deliciu. Se bucura. Era o geană de speranță. Dar, în același timp, se temea că, până la urmă, nu va ieși nimic, nu va fi capabilă de nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare albastră dintr-o uitare deplină de sine binecuvânta acel loc clipă de clipă, de veacuri. O picătură de sânge porni să se prelingă încet din buza pictorului printre firele bărbii. Dar el nu-i acordă nici o atenție. Ascuns în spatele stâncilor, privea fascinat spre perechea din poiană. Urmărea prin pulberea cascadei cele două trupuri goale, arzătoare, strâns încolăcite; sânii femeii ridicate ca o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea să vină, speriind păsările din copacii din jurul său. Kulfi își servea fiul cu o privire nerăbdătoare, privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind în jos cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
primit sau nu contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu apă Perrier, pe care a dat-o peste cap dintr-o singură răsuflare. Lichidul i s-a prelins și pe bărbie. Apoi, bărbatul a deschis un sertar, din care și-a luat slipul. — Hai să coborâm la piscină! Abia aștept să fac o baie ca să mă mai răcoresc! a exclamat el dându-și jos cămașa și pantalonii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atât de prin surprindere pe Julia, încât femeia nici măcar nu se gândise la faptul că, dacă Paul nu era tatăl copilului, atunci un alt bărbat trebuia să fie. — Și cine e adevăratul tată? Câteva picături de vopsea i s-au prelins pe frunte, dar Julia le-a șters cu prosopul. —Habar n-am, a ridicat Jade din umeri. Dar știu că Deborah e o femeie foarte ascunsă. Întotdeauna am avut senzația că e ceva în neregulă cu ea. —Ei, da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pleci? Mario era îngrozit. Era limpede că-și amintea ce clientă dificilă putea să fie Julia atunci părul nu-i ieșea exact așa cum își dorise. — Nu poți să pleci. O să-ți distrugi părul. Alți stropi de vopsea i s-au prelins pe obraz, dar Julia i-a șters furioasă. —Poate să se facă și verde, că nu-mi pasă, a tunat ea. Poftim! Sper c-am vorbit destul de tare ca să m-audă toată lumea. Îmi asum toată responsabilitatea pentru faptele mele. Mario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
parte din binecuvântata rasă a oamenilor vălului, lăncii sau spadei. A adormit dorind-o pe Laila, și, când s-a trezit, trupul pietros al femeii pe care o strângea în vis s-a transformat în nisip moale ce i se prelingea printre degete. Plângea vântul la ceasul vânătorului. Privi stelele, care îi spuseră cât mai lipsea ca lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]