22,626 matches
-
scuză unul față de altul. Dar amândoi își cunosc ezitările, inerțiile, teama de prejudecățile mediului social. Nici unul „nu face pasul”, nu are curajul să aducă vorba despre o posibilă conviețuire. Fiecare are propriile motive ce îl fac să rămână rezervat. De unde preocuparea de a conserva legătura lor, ascunsă cu grijă față de cunoscuți sau prieteni. Copiii Teodorei au crescut, ea este tot mai ocupată cu educația lor. Iar Profesorul R. se consideră prea „bătrân” ca să se implice în viața de familie a Teodorei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iunie 1940). P.H.L. avea în jur de 60 de ani. Putea fi timpul potrivit pentru o poveste de dragoste târzie, pe care un bărbat se întâmplă să o trăiască după o lungă perioadă de neglijare a vieții intime, în favoarea unor preocupări acaparante și a multor responsabilități asumate. Eliberarea de ele, impusă de vârstă (dar și de istorie!), îl putea îndrepta spre „lectura” unor „pagini netrăite” din cartea vieții sale: erosul. Eroul său are, de asemenea, o vârstă „destul de coaptă”. Prima întâlnire
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în șoaptă, la obișnuitele întrebări puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe schimburi de replici, ea pare interesată de preocupările lui. Încercă să-i ghicească „problemele”, îl cercetează cu blândețe, pe un ton aproape matern (deși atât de tânără față de el!). Este destul de relaxată (liniștea oferită de somnul copiilor) și, la un moment, îi ia mâna ca să-i ghicească în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mari. Sau, mai știi? - poate că acestea vor deveni, în final, câștiguri! „Da, va exista și un «finală!” - cugetă puțin melancolic Profesorul. Este conștient că acum a ajuns în fața unui eveniment ce îi „schimbă total” existența lui de „burlac” dedicat preocupărilor intelectuale „acaparante”, cum se scuza uneori în fața prietenilor. Dar nu atât de „acaparante” încât să nu facă loc și acestei „acolade amoroase” care îl forțează să-și reconsidere viața dedicată propriilor nevoi și plăceri, altfel-zis, egoismul existenței de unul singur
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele Teodorei se află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii la noua „calitate socială”: aceea de tată. Deși, într-o asemenea situație, tatăl are preocupări mult mai „concrete”: cum să asigure condițiile necesare minime creșterii puiului de om? Pe când mama pregătește „cuibul”, tatăl se învârte în jurul ei, atent și protector. Oamenii vor fi văzut acest mic spectacol, de mii de ani, și la alte perechi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
propozițiilor simple” (cum se dorește mereu, fără a-i reuși totdeauna...), așa cum l-a cunoscut odinioară în acceleratul de București. În ce îl privește pe Domnul R., întâlnirea cu Teodora n-a fost un „eveniment așteptat”. Apropierea vârstei de pensionare, preocuparea pentru finalizarea unor lucrări demult începute și rămase în stadiu de „șantier”, ca și viața de „burlac” îl împinseseră pe un fel de „linie moartă”, la capătul căreia nu vedea nici o siluetă feminină care să-i dea „lumină verde”. După ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un fel sau altul, în adîncurile nuntelui. Dar cum și cu cine, cînd toți, în loc să-l sprijine în împlinirea acestui vis, preferau să se gîndească la păstrăvi fripți?... Aruncă o privire fugară spre fiecare, dar nu descoperi la nimeni o preocupare cît de mică pentru scopul cu care urcaseră un asemenea munte. Atît de ușor renunțaseră toți!... Locul marii descoperiri visate fusese luat de gîndul la mîncare, de aruncatul pietrelor după păsări, ori de molfăit vorbe despre frumusețea împrejurimilor. E oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în general, omul receptează coerența sau incoerența, armonia sau dizarmonia, adică factorul care îi induce certitudinea vieții sau incertitudinea. Într-o poezie care este un heteroclit lax, sfărâmicios, cuvintele se risipesc fără a lăsa amprentă în memoria cititorului. Ca atare, preocuparea poetului este tocmai această alcătuire armonioasă a liricii sale: Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte scrie Eminescu. În ce privește apriorismul secundar, el este, pe de o parte, cel al originilor modulând o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
purificat, mai profund al neliniștii existențiale aparține omului arhaic, aflat în raport nemijlocit cu marile dimensiuni al universului și cu marile întrebări. De aici, sublimitatea poeziei sale. Pentru omul civilizat, între el și gândirea sa metafizică se interpun multitudinea unor preocupări diversificate la nesfârșit, mai ales ale acumulării, ale consumului care obnubilează deschiderea spre problemele esențiale privind sensul vieții. Neliniștea omului modern nu este a lui a fi, ci a lui a avea. Egipteanul trăia in ideea consubstanțialității cu divinitatea. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
identific sinele cine sunt eu ? Astfel, după ce prin Eminescu, în adolescență, luasem contact cu gândirea indiană, budismul în primul rând (mai ales din cartea Bouddha et le bouddhisme a indianologului Hermann Oldenberg) și pe fondul unei puternice independențe de gândire preocuparea mea a fost de a afla care este libertatea metafizică radicală. Ca atare, într-o suită de meditații, între 16 și 19 ani, depășind pe rând treptele care sclavizează sinele transcendental, și anume: eul empiric, zilnic, individuația ca atare; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nemaiauzite, a devenit unul din cei mai creativi oameni pe care i-am cunoscut, strălucitoare pentru toți cei din jur, în afară de mine. Pentru mine era un om atât de dăruit, că mă miram cum de nu-i văzusem până atunci preocuparea pentru semiotică, abilitatea de a bate ouăle în mai puțin de zece secunde, pasiunea pentru muzică, apetitul pentru călătorie, ochii incredibili, imaginația luxuriantă. Era formidabilă, într-adevăr, dar nu mai era fără seamăn. Nu mai vorbea limba copilăriei mele. Era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
România. Publicații în reviste literare și de cultură; îngrijiri de ediții; prefețe și postfețe. Activitate susținută în editarea de carte (1970-1990, 1995 2002), în radio și televiziune (1990-2000), în învățământ (profesor asociat al Universității „M. Kogălniceanu” - Iași, în anii 2002-2007). Preocupări temporare în agricultură, construcții etc. Autor al următoarelor cărți: Corabia argonauților (critică, eseu), 1972; Titlul la alegere (versuri), 1981; Ioana din primăvară (proză), 1986; Poetică eminesciană (critică), 1989 - ediția a doua, revăzută și adăugită, 1999; Contemporanii noștri (interviuri), 2000; „...așa
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
carte despre Che. Avem și noi eroii noștri, și încă mult mai vechi! Ideea priorităților istorice îl obseda de multă vreme. Când, pentru scurt timp fusese șef la I.C.M. (Întreprinderea de colectare a metalelor), făcuse de nenumărate ori apologia vechimii preocupării pentru colectarea ferului vechi la români. „Vocația noastră icemistă, declara el în ședințe, este bătrână cât zicala caută cai morți ca să le ia potcoavele”. Și nu se poate spune că nu era convingător. Ba, în acei ani, zicala căpăta un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mod. Natura, așezarea geografică și caracterul propriu-zis al oamenilor determină aceste interese. Așadar, istoria se repetă; Filip August 13, la Bouvines sau Joffre 14 apărau, de fapt, aceeași cauză. În război, ca și pe timp de pace, există dintotdeauna aceleași preocupări politice, care pot fi "trădate" mereu la fel, astăzi ca și odinioară. Montesquieu 15 remarca faptul că romanii impuneau deseori popoarelor învinse să recurgă la arbitraj pentru a-și rezolva diferendele și să își scufunde flota. Am văzut (nu de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
știut să aștepte. L-am auzit pe domnul Thiers, în acea epocă, spunând că ea ar fi putut ieși din starea de reculegere de multe ori și ar fi putut juca un rol cu adevărat important în afacerile Europei. Dar, preocuparea pentru demnitatea țării a contat mai mult decât prudența și au determinat reținerea din acest demers. Cei care au urmat au continuat aceeași strategie. Dacă e să vorbim doar despre cei care nu mai sunt printre noi, ducele Decaze 78
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
între națiuni și între rase care a fost, întotdeauna, vehiculul civilizațiilor. Atunci când un popor se "închide în sine", cum a procedat cândva poporul chinez se șubrezește, adică degenerează. Marii conducători de popoare nu au luat niciodată în calcul posibilitatea izolării. Preocuparea constantă a prințului Bismarck a fost aceea de a-și asigura prin orice mijloace, dacă nu alianțe, măcar prietenii; el îi reproșa împăratului Wilhelm al II-lea faptul că, prin imprudențele sale, a compromis relațiile Germaniei cu Rusia. Napoleon a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-i da însă nicio misiune oficială. În zilele noastre, guvernele se orientează către oamenii politici și oameni de afaceri atunci când caută agenți în afara cadrelor aparținând "carierei" diplomatice. Este un semn al trecerii timpului. E limpede că părinții noștri aveau alte preocupări decât noi. Dintre toate resorturile care pun în mișcare "mașinăria" statului, interesele materiale au devenit cele mai puternice și, de aceea, ele sunt cele care determină raporturile dintre națiuni. Vedem acest lucru astăzi în cazul petrolului și al cuciucului. Niciodată
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în științe (atât în economie, cât și în domeniul juridic) este director comercial în cadrul unei importante companii naŃionale, dar se implică și în numeroase proiecte în economia reală sau în spaŃiul virtual, fiind 6 înzestrat și cu darul scriiturii jurnalistice. Preocupările domniei sale sau extins, în ultimii ani, și în domeniul juridic, dovadă fiind și lucrarea de faŃă, în cadrul căreia și a propus ca, plecând de la succinte consideraŃii privind evoluŃia instituŃiei contractului, să analizeze atât importanŃa factorului economic, cât și a celui
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
în știinŃe (atât în economie, cât și în domeniul juridic) este director comercial în cadrul unei importante companii naŃionale, dar se implică și în numeroase proiecte în economia reală sau în spaŃiul virtual, fiind 6 înzestrat și cu darul scriiturii jurnalistice. Preocupările domniei sale sau extins, în ultimii ani, și în domeniul juridic, dovadă fiind și lucrarea de faŃă, în cadrul căreia și a propus ca, plecând de la succinte consideraŃii privind evoluŃia instituŃiei contractului, să analizeze atât importanŃa factorului economic, cât și a celui
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
ele o bibliotecă, iar aceștia sunt mulți. Și, într-o bibliotecă e urât, dacă nu se pot alinia cărțile aceluiași autor în perfectă formă și fără nici o ieșire, nici în sus, nici în față". Tristețea lui Unamuno provine și din preocupările sale constante de "a opera asupra lui însuși" pentru a înțelege "sentimentul tragic al vieții", născut din conflictul dominant dintre aspirația sa la nemurire și rațiunea care îl îndemna să nu creadă în ea. La sfârșitul cărții sale, Viața lui
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
insuficientului și tristului său simț estetic. S-ar zice că el consideră limba ca fiind un simplu instrument fără vreo valoare în sine decât aceea a utilității și că, la fel ca personajul romanului său, ratează expresia algebrică. Se vede preocuparea sa de a da fiecărui cuvânt un sens determinat și corect, fugind de sinonimie, pentru a face o limbă exactă care să sune așa cum ar trebui să sune. Pentru a fi riguroși, e drept a recunoaște că atunci când ceva pare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
deBau-bau, că deja vei vedea în ce se schimbă acest Bau-bau la final... Se întoarce Marina să se supună somnului, cu logica sa somnolentă. Mai mult decât de influența mamei, Avito se teme de cea a poveștilor cu vrăjitoare, de preocupările populare. Și de ce socotește aceste povestiri și aceste preocupări mai grave decât tradiționalele legende pe care mama i le impune? "Privește Avito îi spune vocea interioară de ce te temi mai mult ca să-i vorbești de Bau-bau decât de Dumnezeu, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acest Bau-bau la final... Se întoarce Marina să se supună somnului, cu logica sa somnolentă. Mai mult decât de influența mamei, Avito se teme de cea a poveștilor cu vrăjitoare, de preocupările populare. Și de ce socotește aceste povestiri și aceste preocupări mai grave decât tradiționalele legende pe care mama i le impune? "Privește Avito îi spune vocea interioară de ce te temi mai mult ca să-i vorbești de Bau-bau decât de Dumnezeu, și nu te neliniștești de ce îi impune credința în îngeri
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și femeia se face? Este femeia de moștenire și bărbatul de adaptare sau contrariul? Care este primitivul? Sau ce i-au diferențiat de ceva primitiv, care nu era nici bărbat, nici femeie? Precis... începe Carrascal, uimit de această concordanță de preocupări. Pentru că, continuă filosoful întorcându-se la ciocolată, femeia este piedica întregului progres... Este inerția, forța conservatoare... adaugă don Avito. Da, ea este tradiția, bărbatul, progresul... Abia dacă meditează... Face ce simte... Cum noi nu naștem, exagerează durerile facerii... Cum noi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu l-a mai văzut de ceva timp. Bine Apolodoro, bună răsplată. Un eșec, un eșec complet. Asta nu e nimic. Ai vrut să fii artist? Bună răsplată ai. Că doar nu crezi că am lăsat să se înțeleagă că preocuparea ta principală a fost forma, stilul, lucruri de Menaguti! Acolo apare logodnica ta, spre jumătatea nuvelei, dar logodnica ta este văzută prin ochii lui Menaguti. Nici chiar pe logodnica ta nu ai fost înțelept s-o vezi prin tine însuți
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]