3,241 matches
-
vorbă. Hattie plângea încet. Gabriel se săturase de atâta plâns și ședea cu gura deschisă și fața desfigurată, uitându-se la mare. Refuză cana de ceai. Alături de ea, Adam era ghemuit tot, cu fața invizibilă, împuținat de parcă s-ar fi preschimbat el însuși într-un mic animal. Cineva trebuia să găsească ceva de spus. Tom se gândi la o mulțime de lucruri pe care le-ar fi putut spune, dar le respinse pe toate. În cele din urmă, vorbi Alex: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transforme totul în altceva, în ceva îngrozitor, împotriva mea - oh, ca să se autoprotejeze, după cum ai spus. Dar ca să amestece durerea aceea sfâșietoare cu o ciudă meschină, cu răutate mârșavă, cu răstălmăciri și minciuni - această adâncă și fermă hotărâre de a preschimba o realitate cruntă într-un mecanism infernal menit să-l anihileze pe celălalt - asta-i lucrătura diavolului - așa ceva corupe totul, totul... Dar trebuie să privești lucrurile și din punctul lui de vedere. Exact. A fost vina mea și am păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trei sferturi, își întinse brațele în lături și începu să cânte. De astă-dată dădu drumul din plin vocii lui, cu acea forță pătrunzătoare, aproape nepământeană. Sunetele înalte umplură grădina și o făcură să vibreze ca o tobă; valuri armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși de un fluid electric, porțelanurile din bucătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâner de metal, astupând supapa de scurgere. Când se retrase din sala de baie, pielea și îmbrăcămintea îi erau deja pătrunse de umezeală. Uitându-se fix la John Robert, care dormea acum liniștit, își dezbrăcă haina. Zâmbetul radios i se preschimbase într-un rânjet care putea fi luat drept o expresie de extremă durere. Își suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ospățel, măzăriche liliachie, foarte fin vărgată. Își spuse: „Asta este ziua cea dintâi, ceasul dintâi al unei lumi noi, în care toate lucrurile vor arăta altfel. Am trecut printr-o prefacere cosmică, fiecare atom, fiecare particulă din mine s-a preschimbat, am fost proiectat într-un mod de existență cu totul și cu totul nou. Trebuia să se întâmple așa, trebuia să se întâmple, continuă el să-și spună. Am înfăptuit ceea ce a trebuit să înfăptuiesc, și am avut curajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
condeiul plecat pe cuvânt, / alături, plop susurând dintr-o mie de frunze / poetul / de la ei învață pământul / rotirea în eternitate), drumuri, visuri etc. Și, cum alambicul-iad transformă trupul verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă în artă toată comoară de amintiri strânsă prin timp. Călătorind, așadar, printre firele de nisip ale amintirilor, cântărind zădărnicia alergării după mirajul statorniciei - Te chem mereu, te fură depărtarea -, Florentin Popescu trăiește revelația gratuității alegerii între formele înșelătoare ale realității
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bâiguit prostește. ― Pentru că sîntem osândiți... știi bine!... a ripostat nervos și ochii ei incandescenți s-au aprins mai tare. Înțelegeam... Mihaela fugise în trecut și trăia un episod tragic din vremea terorii, pe care puternică ei închipuire izbutise să-l preschimbe în ralitate. (Fortis imaginatio generat casum...) I-am răspuns jocului (nici nu puteam să fac altfel), de fapt nu era joc, ci realitate vie, concretă. ― Câte ore mai avem? ― Patru... Atît! În aceste patru ore trebuia să trăim până la adânci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Am stat în fața pânzei de pe șevalet, Dar n-aveam culori sau pensule, doar regret. Nu-mi doream un studio de mare artist Doar o paletă care să-mi nască un vis. Încep s-adun maci, gălbenele și bujori Să se preschimbe toate-n culori. Le strâng petalele în mâini Până picură ulei și carmin. Zdrobesc cărbune și lapis în mojare Să pot ridica umbre și zări în depărtare, Să presar pe cerul de noapte Toată pirita stelelor furate. Cu palmele de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
pe cerul de noapte Toată pirita stelelor furate. Cu palmele de pigmenți pline, Sărut roșul gurii pe hârtie. Încep să-mi împletesc o coadă Și-o înmoi în tuș și pastă albă. Singure liniile vor să se deseneze Dar se preschimbă în stampe japoneze, Dar printre godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament: Creponată, îmbibată și pătată De stropii de acuarelă picurată. Vreau s-apuc între degete
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
a avea dreptate, bucuria de a te stima pe tine însuți sunt, dragă domnule, tot atâtea resorturi puternice care ne ajută să rezistăm sau să mergem înainte. Dimpotrivă, dacă-i lipsești pe oameni de aceste sentimente, îi vezi cum se preschimbă în câini furioși. Câte crime nu s-au făptuit numai pentru că autorul lor nu mai putea să-și îndure vinovăția! Am cunoscut odinioară un industriaș care avea o nevastă desăvârșită, admirată de toată lumea, și pe care totuși o înșela. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a celor acuzați, decât exact în măsura în care lucrul nu-mi pricinuia nici un neajuns. Vinovăția lor mă făcea elocvent pentru că nu eu îi căzusem victimă. Când eram amenințat, nu numai că, la rândul meu, deveneam judecător, ci mai mult decât atât, mă preschimbam într-un despot mânios care voia, în afara oricărei legi, să-l doboare pe făptaș, silindu-l să îngenuncheze în fața lui. După o asemenea constatare, scumpul meu compatriot, e greu să mai crezi cu tot dinadinsul că ești chemat să sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Azi e întîi a lunei, trimitem mandatul pentru mama! Mandatul sta pregătit de însăși caligrafia lui Rim și Lina întindea grăbit mâini slujitoare și trimetea banii. Azi avem o scadență! - și din sertare ticluite, apărea o prelungă foaie timbrată. - Putem preschimba! - hotăra doctorul cu sagacitate, sau: Trebuie achitat! - emitea corect. Lina apuca polița cu mâini ceva cam febrile, încrețea fruntea îngustă sub părul cărunt, dezordonat, si se trudea, căutând mijloace de a plăti. Alerga la Drăgănescu, reclama vreun onorariu întîrziat, cunoștea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Să mergi înainte cu înverșunare, să veșnicești limba neamului tău în cântece nemaiauzite...că ești dator să veșnicești neamul și limba în care ai gângurit pe când te alintai la sânul maicii tale și de aceea să arzi cu înverșunare, să preschimbi ,,limba în altar al neamului.” Las la latitudinea fiecărui posibil cititor să descopere noi și noi perle ale gândirii unui scriitor care ,,Arde” pentru graiul românesc și pentru neamul din care face parte. Cu aceste ultime cuvinte extrase cred că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
diavol, Faust, pentru a vedea dacă își va putea îndrepta greșeala comisă în viața anterioară. Să vedem dacă Faust va urma calea cea dreaptă! FAUST: Văd că oricât aș încerca nu reușesc să creez formula prin care să reușesc să preschimb nisipul în aur! MEFISTO: (apare ca din pământ, în spatele lui Faust) FAUST (când se întoarce spre Mefisto și îl vede, se sperie și exclamă) Ei, drace! M-ai speriat! MEFISTO: Văd că ai intuiție! Cum de ți-ai dat seama
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
mămica a zis odată că la cincisprezece ani toate fetele sînt la fel, astăzi n-a avut dreptate mămica, biata mămica, dar eu atunci bineînțeles că am crezut-o și asta erai tu și ailaltă tot fu și ailaltă se preschimba pe loc și erai tu, Cinthia, mămico, de ce-ai zis că toate fetele sînt la fel?, ce greu era, ce greu, se termina petrecerea și eu nu te găseam, Cinthia, simțeam o greutate pe inimă și totul Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
glasul, acesta este omul, la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de adăpost, celor care n-aveam o ușă la care să batem, celor care nu găseam alinare și goneam veșnic hăituiți pe străzile vieții? Oare nu ne-ai oferit merindele tale amare cu care să ne potolim foamea ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către care am năzuit veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre prea Împovărate - oare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tablouri vii, alcătuite, adică, din arbori și arbuști de forme și culori diferite, aduși astfel împreună încât să semene cu o pictură care prezintă o scenă celebră dintr-o poveste, fie ea închipuită sau adevărată. Îi poți recunoaște, de exemplu, preschimbați în arbori, pe cei doi copii, Hans și Grete, ajunși la coliba cu pereții dulci a vrăjitoarei celei rele, sau poți vedea întâmplări din basmele lui Petre Ispirescu, poți păși pe lângă „plopii fără soț” ai lui Mihai Eminescu, sau te
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și-a revenit treptat. Ne-am oprit, deviați de la direcția noastră de mers. "A fost un crab", a spus David. Nu auzisem expresia pînă atunci, dar am înțeles imediat ce vrea să zică. Astfel, modul în care vîsla mea s-a preschimbat deodată dintr-o unealtă de încredere într-o creatură înșelătoare cu o voință a ei, proprie, care plonjase în adîncuri cu viteza luminii, purta numele de crab. Era tipic pentru David să știe de îndată numele potrivit pentru ceea ce ni
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se uitaseră la el. Se duse nonșalant până în partea din spate a navei și, în picioare în fața marelui tablou de plexiglas, privi pământul. Planeta se întindea, imensă, sub el, o lume încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu fiecare minut. Prinse a se micșora repede și, pentru prima dată, o văzu, mare minge de ceață plutind în spațiul întunecat. Părea puțin cam ireal. Petrecu această primă noapte într-una din cabinele neocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
greutatea prea mare a mădularelor le va trage în jos. Nu va mai rămîne nimic pe pămînt sau sub pămînt sau în ape să nu fie hăituit, tulburat, stricat și mutat dintro țară într-alta. Și trupurile lor se vor preschimba în morminte și mijloace de trecere ale tuturor celor pe care i-au ucis. Pămîntule, de ce nu te caști să-i prăvălești în crăpăturile adînci ale hăurilor și peșterilor tale fără de capăt - ascunzînd cerului priveliștea unor monștri atît de cruzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la dimensiunea unei benzi de navigație marcate de balize și turnuri de control. Din loc în loc, era îndiguit și se construiau sau se descărcau vapoare sub brațele macaralelor. Apoi acest platou se îndulci la dreapta și la stînga și se preschimbă într-o vale, un bazin imens umplut cu un oraș și cu un rîu strălucind spre un centru cu fleșe, turnuri și blocuri albe și înalte. Vulturul-mașină părăsi rîul și luă avînt, într-o curbă largă, deasupra dealurilor care coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît să răspîndească suferință și război pe ambele coaste ale Mediteranei. Mai vizitează și Infernul, dar se întoarce de-acolo. Scriitorul acestei povești are sentimente duioase față de căminele liniștite, dorește ca romanii să aibă succes în războaie și guvernul să preschimbe lumea într-un loc plăcut pentru toți, dar ultimele lui cuvinte îl descriu pe Enea în toiul bătăliei, ucigînd un adversar neajutorat din pură răzbunare. Apoi cartea evreilor despre Moise. Seamănă foarte bine cu aceea a romanilor despre Enea, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vrut... Mă țintuia fericirea unui fel de regret copleșitor și fără motiv. Îmi revedeam, desfășurată simultan, întreaga viață. Era ca și cum, lucrând cu mai multe ecuații, necunoscuta comună și-ar fi lepădat crusta circumstanțială și, renunțând la sine, s-ar fi preschimbat în altceva deplin și total, iar numerele, înfricoșător de vii, și-ar fi regăsit fiecare nedimensionalitatea, și așa mai departe... Așa se moare, cunosc asta, înecat într-o intensă și duioasă melancolie, iar pentru mine, născut într-o zodie solară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care nimeni n avea să știe, niciodată, nimic... „Îi place de mine“, spunea Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre colegul lui sau despre câinele-șobolan. „Îi place pentru că sunt urât, mi-a și spus-o : tu ești Apolo preschimbat în broască-țestoasă ca să se împreuneze cu nimfa Dryope, zicea. Asta sunt pentru el. Apolo...“ „S-ar putea“, am spus, ca să spun ceva, și râdeam cam aiurea. Râdea și Constantin. Câinele-șobolan o luase din loc, pe strada Batiștei. * Mii de șobolani
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]