1,626 matches
-
Tipătescu: (scoate polița din buzunar și i-o arată) Nu poate... dacă face asta, e pierdut... Zoe: Ce-mi pasă! După ce m-o pierde pe mine!... Fănică! N-aș voi să mă răzbuni, aș voi să mă scapi... Prevedeam asta... Presimțeam c-o să ajungem aici, când am văzut scandalul de alaltăieri seara la întrunire... Iată culmea nenorocirii: el nu știe că ai plastografia lui;... el nu știe că dacă ar veni aici să primească schimbul acestor două hârtii, ar scăpa și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ajun. Țăranii culeg astăzi viile noastre cu același entuziasm cu care se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul acesta sună falș, în mijlocul unui cadru sumbru de sărăcie generală”2). Bacovia a presimțit sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea: „Legată, în amintirile poetului, de pădurile din Gherăiești, din apropierea Bacăului, Furtună a apărut pentru prima oară în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
visează un personaj straniu, amenințător, care așteaptă să-l vadă „încremenit de-a binelea”. După o ezitare, al doilea se decide să dea curs misterioasei invitații. Cei care îl iau de pe „podul de fier” fac figură de inițiați: împreună cu oaspetele, presimt o dramatică schimbare de paradigmă. „Deodată, lumina fu stinsă și umbra lui Karl Marx apăru în noaptea cubului negru, cu ajutorul unei lanterne”.3) Finalmente, cei trei se despart. Concluzia amfitrionilor din „cubul negru”, desigur aceeași cu a autorului, e că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
căpătat întîietate, între creditorii soțului ei, și nici dreptul de a cere de la soț restituirea banilor, prin justiție, din lipsă de acte care trebuiau să poarte acea întăritură judecă torească, pusă cu 10 ani în urmă! De altfel, soții Eminovici presimțind acest sfîrșit chiar de la 28 decembrie, 1850, făcuseră un contract de arendare a moșiei Ipotești, pe șase ani (23 aprilie 1851-23 aprilie 1857), cu Maria Mavrodin, sora Ralucăi 50. Dar acest contract trebuie văzut ca o simplă formalitate, pentru că atît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
urma cursurile clasei I. Ștefan Wolf, directorul liceului, cînd l-a văzut, a exclamat cu năduf: "Și acesta este tot un Eminovici!"19. Frații săi mai mari învățaseră rău. Fiecare din ei fuseseră repetenți și corigenți și de aceea directorul presimțea că și Mihai îi va face bocluc. La sfîrșitul anului școlar 1853-54, Șerban, Nicolae și Iorgu fuseseră declarați repetenți, așa că în anul școlar următor toți aceștia au repetat clasa, Iorgu învățînd în particular. În 1856/57 învățau în particular și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie albastră / cu un umăr
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar nu ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine o liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care se zbate cerul/ proaspăt ucis// și deodată o spaimă nebună/ cade urlând în pământ dinspre lună/ vin ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ursul). Sau deplorabilul măgar, Midas, la al cărui piept crește o lupoaică albă ce-l umple de regești dezmierdări: "de-un timp, la pântecele ei/ într-adevăr mă simt regește / dar vai urechea mea de Midas/ de pe acum se prelungește// presimt destinul singular/ măgar cu stele în copite / și lent îmi pregătesc tăcerea/ până la porți în cer izbite" (Lupoaica). În fine, poetul apare asemeni unui "trandafir sălbatic", spălat zadarnic de torente și îngrășat de excrementele trecătorilor, pe care tot el îi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu în răzvrătire/ înstreinându-i sângele curat.// Cine ți-a spus că-i îngerul trimis/ c-un paradis de focuri dezlegate?/ în el sunt nopțile de-amor furate/ chilia și ceaslovul nedeschis.// Trage-ți pe trup
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fost deputat în Obșteasca Adunare a țarii (1838), prezident al Tribunalului de Comerț din București (1842) și, un an după aceea, procuror la Înaltul Divan. Câteva zile înainte de a fi răpus de o pneumonie, F., încercat de gânduri funeste, isi presimțise sfârșitul în niște versuri simple, înfiorate de spaimă unui „rău” nedeslușit. Cu modestia și discreția care îl caracterizau, s-a ignorat ca scriitor și numai prin grijă lui Heliade opera lui, cu totul restrânsă, a putut fi salvată de uitare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
Realități infinit mai bogate. Deriva cea mai periculoasă astăzi este cea a gîn-dirii unidimensionale, care reduce totul la un singur nivel de realitate. Natura de astăzi nu e nici magică, nici mecanică, nici moartă ea e vie, așa cum magistral a presimțit-o Pauli. CÎTEVA REMARCI DESPRE PROBLEMA SINCRONICITĂȚII Considerațiile precedente conduc la o nouă perspectivă asupra problemei mereu controversate a sincronicității 25. Trebuie, mai întîi, să distingem "fenomenele de sincronicitate" de "teoria sincronicității". Dacă existența fenomenelor de sincronicitate este mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
consumabile, adică degradate, căci nu sîntem în măsură să introducem în universul nostru mental filozofiile sau misticile care servesc drept bază acestor practici. Simțim însă mai mult sau mai puțin deslușit că yoga sau zazenul ne îndeamnă să medităm. Și presimțim că există mai multe forme de meditație, de la cele care golesc spiritul pînă la reflecțiile lente, îndelungate și profunde asupra unei percepții, a unui cuvînt, a unei idei, a unui spectacol al naturii. Trebuie să (re)învățăm să medităm. În
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fără a ține seama de o tradiție anume. Dezvoltă nevoia de supranatural pe măsură ce se diversifică și câștigă teren în rândul maselor, putând fi practicată pe scară largă. Pe scurt, divinația este definită aici ca fiind "o anume capacitate de a presimți și cunoaște viitorul"1. Deși Antichitatea poate fi numită perioada de aur a divinației, putem constata că, până prin secolul al XV-lea, percepția practicilor divinatorii la nivelul mentalului colectiv nu a suferit mari modificări. Divinația făcea parte din universul magico-religios
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
există o anumită idee despre ceea noi numim în termeni socioantropologici arta divinatorie. Mai mult, se consideră a fi adevăruri veritabile doar acelea care ne parvin prin vise (21,8%), prin diverse semne naturale (9,0%) și care pot fi presimțite (22,8%). Doar (6%) consideră că adevărul despre viitor poate fi aflat prin practici speciale (astrologie, ghicit în cărți, în zațul cafelei, tarot etc.). Constatăm că la nivelul simțului comun există ideea (neafirmată direct) că, dincolo de limbajul obișnuit, există și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se așteaptă răspuns. Reprezentând adesea o strategie discursivă de implicare a lectorului/a auditoriului, interogația retorică are menirea să accentueze o idee, o aser țiune, un sentiment. - Uneori, are rol de structurare a întregului text poetic, ca în poezia Numi presimți? de L. Blaga sau întrun stănescian Poem din volumul O viziune a sentimentelor: Spunemi, dacă te aș prindentro zi / și țiaș săruta talpa piciorului, / nui așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, / de teamă să numi strivești sărutul?... - În opera epică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o ficțiune simbolică, eroul cu adevărat exemplar, ne face să întrevedem calea salvării și posibilitatea de a merge pe acest drum. Învingător definitiv al vieții și morții (sufletului), al vanităților umane, al tenebrelor și al spaimei, el ne face să presimțim faptul că victoria, ca și slăbiciunea inițială reprezentată de mitul lui Adam, constituie o virtualitate supraconștientă imanentă vieții. Ajungînd la analizarea simbolului "Dumnezeului unic", sensul și obiectivul analizei simbolului divinității depășește de departe polemica absolut necesară cu credințele instituite. Obiectivul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe care mulți reprezentanți ai acestui curent pragmatic o adoptă. N-am de gând nici să mă limitez la acest pragmatism. Cercetările internaționale desfășurate alături de Observatorul European al Violenței Școlare și de directorul acestuia, Catherine Blaya, mi-au confirmat ceea ce presimțeam de mult: importanța factorilor de protecție "automată", care sunt puși în practică în societăți date sau în locuri unde violența ar putea părea banală. Un proiect de scriitură Cititorul, dacă m-a urmărit până aici, va înțelege că această carte
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
detaliile lor. Această armonie este, totodată, și o satisfacție pentru nevoile noastre estetice și un ajutor pentru spirit, pe care îl susține și-l ghidează. Și, în același timp, punând sub ochii noștri un întreg bine ordonat, ne ajută să presimțim o lege matematică. Dar, așa cum am spus-o deja mai înainte, singurele fapte matematice demne să ne rețină atenția și susceptibile să ne fie utile sunt cele care pot să ne facă să cunoaștem o lege matematică. În așa fel
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
întrunire literară a "Junimii" în casa onor d. Titu Maiorescu... Și iată cum s-a întîmplat să merg: eram prieten cu Eminescu de mult; întîlnindu-ne, mi-a propus să-l însoțesc la o adunare literară; am primit bucuros, fără să presimt ce avea să mi se întîmple. A fost o perfidie din partea amicului meu să mă atragă acolo. De atunci n-am mai avut nici o atingere cu acea societate literară." S-ar putea zice însă că atingeri a mai avut: în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
spus : „L-ai menajat pe Dej, puteam să-ți dau date să-l faci rău de tot”. Bandiții baricadați în fabrica în flăcări l-au luat ostatic pe director. Refuză să se predea trupelor de Securitate care îi înconjoară. Se presimte o luptă sângeroasă. Superțintașul Olariu însă, înarmat cu un pistol- mitralieră, pătrunde în clădire și îi ia prin surprindere pe dușmanii muncitorilor, lichidându- i sau punându-i cu mâinile la ceafă. Îl înconjoară toți cu admirație. Spune obosit, zâmbind ușor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
salvare o găsește numai în religie. Remarcabilă este forța cu care reușește să se controleze, să își accepte soarta ingrată: „Ea cată suferința să-și supună/ și tare să se arate...”754 Ajunsă pe un teritoriu străin va trebui, după cum presimțise, să facă față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința. Mama sultanului transformă ospățul nupțial într-un măcel, neacceptând o noră cu o orientare confesională diferită. Tânăra se salvează, in extremis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conduita lui Wittgenstein nu se armonizau cu nici una din tendințele ideologice care se confruntau în Austria anilor ’20: „Datorită disprețuirii tuturor convențiilor, Wittgenstein apărea forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar din toate ceea ce este mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Macedonski este privit ca un poet „integrat în totalitate” modelului romantic, model pe care nu reușește să îl depășească: „Macedonski vrea să iasă din infernul romantic, dar nu are puterea să pășească în infernul modern, pe care abia dacă îl presimte”. O idee la care S. va reveni este a insuficienței criticii estetice în sens maiorescian. „Critica numai estetică nu mai rentează” - susține criticul pe urmele lui Ibrăileanu -, „maiorescianismul reprezintă cei șapte ani de-acasă ai oricărui critic, dar nu poți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
conduita lui Wittgenstein nu se armonizau cu nici una din tendințele ideologice care se confruntau în Austria anilor ’20: „Datorită disprețuirii tuturor convențiilor, Wittgenstein apărea forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar din toate ceea ce este mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]