1,599 matches
-
au intrat dimineața devreme În curtea Chesturii, repezindu-se asupra recalcitranților și asupra răniților care de fapt nu se puteau mișca, dar nu erau crezuți: „Loviți mereu am fost nevoit să mă Încolonez În acea lungă turmă pe care o presimțeam că va fi a morții. Conduși de nemți și români am luat drumul gării Iași, fiind flancați de mitraliere și mașini Înarmate. Aveam impresia sinistră a unei regizări machiavelice”32. Însoțitorii români ai celor două convoaie spre gară - care, după cum
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Gauchet și preluat de la Max Weber care îl folosește în sensul de folosință a magiei ca tehnică a salvării. Dimpotrivă, o lume ,,dezvrăjită", este o lume care a procedat la ,,înlăturarea magiei ca tehnică a salvării"14. Occidentul Medieval nu presimțea Reforma și nici avântul economic de mai târziu, minunea despre care discutăm și căreia încercăm a-i găsi determinismul. Marcel Gauchet, extinde înțelesul sintagmei folosită de Weber la acela de ,,sfârșit al domniei invizibilului"15. Putem înțelege și așa impunerea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și, culmea, chiar a unui ,Salamander Syndicate" și a unui cartel alimentar pentru hrana ieftină destinată acestor ființe crezute a rămâne sclavi ai oamenilor. Delirul atinge apogeul atunci când se face istoria speciei, se organizează congrese pe tema psihologiei salamandrelor. Savanții, presimt amenințarea, se ceartă între ei la modul serios, iar unii propun extirparea lobului frontal, care s-ar putea face vinovat de emanciparea acestei specii. Eram la ora literaturii europene când utopia era întoarsă pe dos de marii scriitori ce au
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
lume, bătrânul portar Povondra. El e un fel de raisonneur naiv al întâmplărilor, când mândru că l-a introdus la director pe marinarul aducător al primelor salamandre, când apăsat de vina că a înlesnit astfel fenomenul periculos. Citind ziarele, el presimte războiul și discută cu soția evenimentele cam în genul Conului Leonida. încearcă să se autoliniștească la gândul că țara lui, Cehia, nu are ieșire la mare, ca să aibă salamandre și, deci, rămâne neutră. Conflictul cu salamandrele cuprinde întreaga lume, cataclisme
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
Radu Aldulescu Vedeam cîndva în meseria de scriitor, printre altele, și un mod de a te justifica din punct de vedere social. Îmi asumam astfel condiția unui ins care produce literatură. Presimțeam totodată că nu-i departe vremea cînd va trebui să-mi depășesc această condiție și uite că mi se ivi o ocazie nesperată: Scriitorul român nu se vinde, nu-l citește nimeni, mi se spunea prin edituri, ca răspuns la
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
alta, o spun cu mîna pe inimă, fără nici un fel de ironie sau autoironie, seara aceea de lectură a fost pe sufletul meu. A fost conform așteptărilor și nevoilor mele: un auditoriu care să refuze din capul locului orice explicație, presimțind probabil că nu voi da explicații. În ce mă privește, cercul s-a strîns. S-a apropiat funia de par, cum se spune. Adică animalul s-a tot învîrtit într-un singur sens pînă i-a mai rămas foarte puțin
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
să-l formulez. * ...,,Despre marele pericol (constant) de a face (de a-ți imagina) că adversarul este mai nerod (și în general mai slab) decât este; sau, pur și simplu, mai nerod decât tine. Biserica a înțeles - dacă nu a presimțit - dușmanul de moarte ce ar putea fi pentru ea (devenind din ce în ce mai puternic) știința și, îndeosebi, doctrinele, oricât de mult ar bâjbâi încă, ale transformismului și evoluției. Științele acestea nu se adresează numai viitorului, ci și trecutului. Ce s-a schimbat
Despre Dumnezeu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15560_a_16885]
-
sub cupolă. dinții îți scapără pe molatica piele creolă, privirea cade gălbuie, prelinsă din ochiul oval, se răsfrîng raze scurte și învăluie tîmpla ta de cristal, iar sub hainele groase întrevăd - ca prin sticla brumată - pata aceea suavă, maronie, mongolă. presimt în tine o rasă bătrînă, îi spun, ai țîșnit din strînsoare, ai fugit din agartha. o, dar asta a fost mult mai tîrziu, cînd ea stătea goală-n penumbre și arunca fuioare de fum...". Aci strălucitul critic de artă Pavel
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
al României, Partea I, și până în prezent, Senatul nu a pus de acord cu Legea fundamentală prevederile regulamentare constatate ca neconstituționale prin decizia sus-menționată, în prezent nu există o reglementare (regulamentară) referitoare la procedura și condițiile revocării președintelui Senatului. Dar, presimțind parcă lipsa de interes a Camerei Superioare a Parlamentului de a se conforma obligației stabilite prin dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut - în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - următoarele: "Statuând, prin dispozițiile art. 64 alin. (2
DECIZIE nr. 805 din 27 septembrie 2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (3) şi (4) din Regulamentul Senatului, a Hotărârii Senatului nr. 24/2012 privind revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului a domnului senator Vasile Blaga, precum şi a Hotărârii Senatului nr. 25/2012 pentru alegerea preşedintelui Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/246024_a_247353]
-
mă privește atentă-distrată (amiază copilăroasă de iarnă) de la etajul zece din cer Privesc și eu gâzele roșii ce inundă primăvăratic trotuarul Alerg o vreme de-a lungul bordurii până când ceea ce-mi dilată ochii e disperarea neagră din luciul pantofilor * Presimțeam încă din vis trezirea și luptam - era încă o luptă fericită deși inegală - luptam să nu mă mai trezesc știind că acolo în vis eram eu cel adevărat, cel însorit (doamne ce tânăr, definitiv tânăr), sub o ploaie de lumină
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
și luptam - era încă o luptă fericită deși inegală - luptam să nu mă mai trezesc știind că acolo în vis eram eu cel adevărat, cel însorit (doamne ce tânăr, definitiv tânăr), sub o ploaie de lumină curgând pe rănile fericite. Presimțeam deja acea intrare în vis a razelor, a sunetelor, a obiectelor din dimineața târzie și visul era încă puternic, încorporând în sine lumina din jur, sub tălpile regăsite și goale, căci fugeam în vis, coboram și urcam scări, alergam prin
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
paralelă a socialismului într-o anume țară, în timp ce ar fi așteptat ca revoluții cu două stadii de dezvoltare să conducă și alte țări către socialism. Teoriile obișnuite afirmă că Stalin ar fi pregătit armata sovietică de război pentru ca ar fi presimțit că trebuie să elibereze Europa de fascism, iar pactul Molotov-Ribbentrop nu a fost nimic altceva decât o cale de a suspenda temporar războiul cu Germania Nazistă, doar pentru a avea timpul necesar pentru preparativele pe care cercetările lui Suvorov le
Victor Suvorov () [Corola-website/Science/300734_a_302063]
-
bună de lapte, porcul lat între urechi și cu coada răsucită în partea dreaptă va fi rasă bună, iar oaia ,oacără” - cu fața cafenie - este bună de lapte. (Floare Bolojan) Consideră că unele animale sunt înzestrate cu simțăminte deosebite: câinele presimte nenorocirea lătrând lung. De asemenea animalele mari, bovinele, mugind repetate prezic moartea cuiva. Dacă cântă găina în ograda cum cântă cocoșul, ea vestește o mare nenonocire. Pentru a o evita, oamenii iau găina, măsoară cu ea încăperea în care stau
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
zice că „Rândulit-o Dumnezău/ Unu bun cu unu rău”(Dumitru Copil). Se consideră că nenorocirea cea mai mare care poate paște o familie este moartea unuia dintre membrii ei. Bătrânii o privesc însă ca pe ceva natural, inevitabil și îi presimt apropierea prin unele semne. Un prim semn prevestitor îl constituie unele vise: dacă îți cad dinții în vis sau te mușcă porcul, casă nou văruită, copaci dărâmați, arătură proaspătă sau pânză albă în război. Un alt semn este șarpele încolăcit
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
precipită asupra noastră într‑un ritm accelerat. Grijile pe care le avem sunt mai directe și mai insistente decât cele pomenite într‑un gromovnic prăfuit. Oare această poveste venită de nu știm unde, ne mai privește și acum? Multă lume presimte că a început o zdruncinare din temelii, la scară planetară, epoca noastră punându‑ne din ce în ce mai mult în fața unor hotărâri vitale. La ora actuală, intelectul pretinde că de când există lumea, totdeauna s‑au produs catastrofe, crize și perioade tulburi. Cea mai
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
folclor muzical la Conservatorul din București, care din 1941 va deveni obligatoriu. În anul 1940 ajunge consilier tehnic în Ministerul Propagandei Naționale. În același an devine membru al Consiliului administrativ al Casei compozitorilor, pictorilor și sculptorilor de pe lângă Ministerul Muncii. În 1943, presimțind deteriorarea situației politice românești, ia calea exilului stabilindu-se în Elveția. Între 1943-1946 devine consilier tehnic la Legația română din Berna. Pe 26 iunie 1944 fondează, împreună cu Eugene Pittard, „Archives internationales de musique populaire” (Arhiva internațională de muzică populară) din
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
de dușmanii stăpânului său care hotărăsc fără șovăire moartea vinovatului. Dezvăluindu-și identitatea, Leporello reușește să scape. Copleșită de durere în fața acestei noi mârșăvii pusă la cale de Don Giovanni, Donna Elvira se simte totuși cuprinsă de milă și compasiune, presimțind ca pedeapsă nu va mai întârzia. În cimitirul unde s-a ascuns împreună cu Leporello, Don Giovanni zărește statuia comandorului ucis. Bătându-și joc de el, îl invită la serbarea pe care o dă în acea seara la palatul său. Spre
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
Battaglia di Sân Româno a lui Paolo Uccello, Madona cu Pruncul și sfinți a lui Duccio, Încoronarea Fecioarei a lui Agnolo Gaddi și cea mai veche piesă a Galeriei Naționale; o pala de Margaritone d’Arezzo. Capacitatea lui de a presimți ritmul artei a adus Galeriei Naționale porția cea mai mare a picturii Renascentiste italiene, colecție nedepășita până azi. Royal Academy, cu care Național Gallery împărțea spațiul, în 1869 a fost transferată la Burlington House, la mai puțin de un km
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
un roman care nu palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață, chiar când are norocul succesului”. În plus, Emil Rebreanu nu avea simțul datoriei atât de puternic și nici crize mistice, deși presimțea că ar putea muri, după cum reiese dintr-o scrisoare trimisă familiei la 26 martie 1917. Mai multe studii literare au încercat ulterior să completeze geneza romanului cu mărturii noi; printre autorii acestor mărturii sunt de menționat: Tiberiu Rebreanu (fratele autorului
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
de la tipografie înapoi la redacție. E bine să ni-l închipuim pe Sütő András pedalînd în continuare pe o bicicletă celestă, îndreptîndu-se spre o redacție mai înaltă și spre o tipografie căreia numai el îi știe, în clipa asta, tainele presimțite în capodopera „Un leagăn pe cer" (...)", fragment din necrologul „Cireșe de toamnă", de Mircea Dinescu, Adevărul, 9 octombrie 2006.
András Sütő () [Corola-website/Science/302089_a_303418]
-
ne oprim și să ne lăsăm priviți de El”. (Marko Ivan Rupnik) „Soarele este simbolul luminii Evidenței Absolute. Soarele vizibil este imaginea în oglindă a Soarelui Absolut, lumină a luminii. În literatura ortodoxă Sfânta Treime este numită uneori «Dumnezeul trisolar». Presimt că Oravitzan va ajunge în curând să ne dăruiască viziunea soarelui, după ce ne-a fericit cu cea a crucii. Inspirată de motive ortodoxe, opera lui Oravitzan ajunge la o dimensiune universală, transculturală și transreligioasă. Ea poate fi resimțită pe deplin
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
cu focul creației, devenind o forță mistuitoare. Ana acceptă jocul și în timpul zidirii treptate - acesta fiind motivul central al acestei părți - invocă, pe rând, durerea trupului, plânsul copilului pe care-l poartă-n ea și sfârșitul pe care și-l presimte, căci în cele din urmă își dă seama că este condamnată. Alături de Manole, ea cucerește veșnicia. Deznodământul pune în prim-plan motivul conflictului feudal. Jertfa Anei nu a fost de ajuns. Pentru ca au nechibzuința să afirme că ar putea construi
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
jocurile din lunca Jiului. Cel puțin sub cimiliturile și "frământările de limbă" ale acestora, în limbajul acela ritmat, se ascundea un tâlc al iluminării angelice și solare din centrul ființei umane, mai pâlpâia ceva din limba paradisiacă, a "păsărilor", și presimțea fiorul enigmaticului. La fel, de câte ori aruncă zarurile. Ca bătrânele, bobii. Căci spiritul "suflă unde vrea" și când vrea. Acum i se pare că nimic nu mai merge după capul său, ci după voia necunoscută a întâmplării. și în pofida chipului acoperit
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
la o viziune a spațiilor largi, la un permanent urcuș spre infinit. Tot Sfânta Liturghie îi conferă viziune profetică asupra istoriei, viitorul se deslușește limpede, căci veacul va avea o finalitate hotărâtă. Caută să creeze o stare sufletească aptă să presimtă, să perceapă semnele timpului, așa cum au procedat și Sfinții Părinți. Are conștiința unei vocații imnografice, pe care o consideră însă semn al lipsei de trezvie și de smerită cugetare, și, în consecință, încearcă să se cenzureze permanent pentru a nu
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]