12,874 matches
-
tresară și să încetinească, o fracțiune de timp, mersul, către infinitul timpului mare, natural. Vă dați dumneavoastră seama, iubiți cititori, ce a însemnat, acest fapt, pentru români? Înțelegeți ce a putut să simtă fiecare român la aflarea acestei aurifice vești? Pricepeți câtă emoție, cât respect și ce înalt grad de mândrie au pus, momentan, stăpânire, pe români? O, desigur, sunteți capabili să inspirați măreția unui astfel de eveniment, pe care, cu drag și evlavie, să vi-l sedimentați în ființă și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dreptate? Da, aveți perfectă dreptate, domnule căzut în capcana onestității excesive. Da. Aveți dreptate. Omul care râde... Cine dracu m-o fi băgat, pe mine, Capdelemn Parpalea, om cultivat și cu respect pentru restul lumii, în politică, nu prea mă pricep. Dar, m-a băgat, băgal-aș eu undeva, pe acela! Că, întâi m-a ademenit cu distribuirea și lipirea prin diverse locuri, de afișe cu nu știu care partid politic. Mai pe urmă, acel partid politic a fuzionat cu nu știu care alt partid, s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mi-a deschis ochii : nu cumva și-n dramaturgie ( & manageriat artistic) ar fi util un onomaturg? Da, da, cel care ar putea da titlul piesei și al spectacolului. Fiindcă mulți autori de teatru, ori directori de instituții artistice, nu se pricep să atragă lumea prin afiș. CÎnd e cazul. Că la „neatractivele” Macbeth, ori Troienele nu mai e... „Actoria ca răzbunare!” - citesc undeva. Cum nu?! Ai vrut să fii rege și n-ai reușit : te răzbuni, pe scenă! Ai vrut să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
geniul eternului teatru, m-a redat mie Însumi ; de parcă aș fi fost operat de suflet, de parcă mi s-ar fi extras o boală din propria psihologie”... Ce frumos! Pesemne că am limite comprehensive, ori unii gazetari exagerează, dar nu pot pricepe titluri de genul „Marcela Motoc a renunțat la teatru pentru un bărbat de culoare” (Național, 12 ianuarie 2004). Actorii adevărați nu renunță la teatru : nici pentru albi, nici pentru negri. Nici pentru funcții, nici pentru familie. Marii artiști mor pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că Brook spunea: „un actor mediocru se ascunde În spatele măștii ca să nu fie prins, ca și cum știe că ocupă locul altuia, prin fraudă” (p.37). Și mai spune un lucru de bun-simț, autorul cărții, pe care În anii 50-60, nu-l pricepeau mulți :” Nu poți să fii Iago, dacă-l urăști, dacă-l privești critic, din afară. Pentru a reuși să-i dai viață [ca actor], trebuie să admiți că potențial, toți Îl avem pe Iago În noi”(p.72-73). Și părerea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că potențial, toți Îl avem pe Iago În noi”(p.72-73). Și părerea mea e că inter pretul musai să fie avocatul, nu procurorul eroului Întru chipat. Tot despre histrion, mai atrage atenția asupra unui pericol, pe care l-am priceput și eu, Încă de la 20 de ani, datorită lui V.Silvestru :” Dacă actorul se complace-n lacrimi, șansa e ca spectatorul să rămînă indiferent”(p.38). Nu zic că e nefiresc să plîngi, pe scenă; dar e greu, teribil de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bănuit că Mizantropul ar putea să mă sfîșie atît de mult, ca o simfonie. Îl consideram pe Molière ... Molière!”. Mulți cred că și Tartuffe, Don Juan, Avarul sunt eminamente, comedii. Astfel, de fapt, Îl desconsideră pe clasic. Marii comediografi se pricep să ascundă, În pliurile situațiilor comice, tristeți nebănuite. Nu e doar cazul autorului lui Scapin : Goldoni, Gogol, Alecsandri, Caragiale, Sebastian, Mușatescu, Anouilh, Ionesco ș.a. trebuie citiți cu imaginație și profunzime. Uitînd ce ai Învățat În școală. Uneori, chiar și ce-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mulțumească nevestei că e Înțelegătoare și nu-i cere să stea cu ea, nopțile! ... Vorbeam cu un redactor-șef din Iași, pe care-l mustram pentru faptul că În ziarul lui, cronicile teatrale sunt susținute de persoane care nu se pricep la teatru. Mia răspuns că e ... normal : la secția cultură sunt salariile cele mai mici, deoarece aici se vorbește despre Shakespeare și Mihai Ursachi, nu despre Irinel Columbeanu și Becali ; ergo, sunt paginile cu cea mai mică audiență. Așa o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o carte emblematică, aș spune, pentru universitarul hedonist și traducătorul plezirist. Primum bibere, deinde filosofarum, nu?!... PÎnă-n ianuarie anul acesta, nu-i Înțelegeam pe regizorii care renunță să mai monteze - ori pun În scenă rar , rar de tot. Nu puteam pricepe cum să nu profiți la maximum de șansa de-a semna spectacole, de-a cîștiga stimă, succes, bani (sau, măcar una din ele). Cunosc cazul lui B. care era atașat cultural prin Elveția( și n-a mai montat de peste 20
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Suedia. Am grijă de copil, mă uit la televizor, Îmi place să gătesc...” Acum un an nu-nțelegeam ce spune Penciulescu. Acum un an eram Înnebunit să-mi termin (Între cursurile pe care le țin la Timișoara) spectacolele contractate. Azi, pricep altfel declarația marelui regizor și profesor. Azi, spun și eu cu cuvintele lui „am grijă de copil, Îmi place să gătesc, mă uit la televizor”... Nu renunț la regie; dar nu mai simt ahtierea aceea care mă făcea, În anumite
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ete, se fac! Ic că am venit să repar un robinet, o treabă. Sunt văru' tău si m-ai rugat să te rezolv cu o chestie." Femeia îl privește, reprimându-și cu greu un surâs admirativ: Da' știu că te pricepi să te scoți la tot momentul ". "Normal, fă! Măndel o fi trăit dezeaba sinzesi de ani bătusi pă muchie!?" Și o prinde pe după umeri, pupând-o zgomotos. Avântul lui erotic o dezechilibrează. Caută un punct de sprijin. Și îl găsește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spart, nu nimic", constată clipind din gene ceva mai ușurată. "Nu s-a spart, nu s-a spart, da' o mai merzea?" Dă un' să știu io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sunt oricând gata să-ți facă rău, că o fi și-o păți, că el e totuși tare îngrijorat sanchi! de zvonurile astea perfide, n-am mai răbdat, dom'ne, și i-am mai băgat câteva, așa, bătând șaua să priceapă iapa." "Și înțeleg că a priceput, până la urmă." "A priceput, dă-l dracu', da' s-a uitat cam lung la mine." "Nasol! Știi că lu' ăsta când i se pune pata pe cineva, o ține langa așa." "D-aia nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rău, că o fi și-o păți, că el e totuși tare îngrijorat sanchi! de zvonurile astea perfide, n-am mai răbdat, dom'ne, și i-am mai băgat câteva, așa, bătând șaua să priceapă iapa." "Și înțeleg că a priceput, până la urmă." "A priceput, dă-l dracu', da' s-a uitat cam lung la mine." "Nasol! Știi că lu' ăsta când i se pune pata pe cineva, o ține langa așa." "D-aia nu mai pot eu. Oricum, din toamnă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și-o păți, că el e totuși tare îngrijorat sanchi! de zvonurile astea perfide, n-am mai răbdat, dom'ne, și i-am mai băgat câteva, așa, bătând șaua să priceapă iapa." "Și înțeleg că a priceput, până la urmă." "A priceput, dă-l dracu', da' s-a uitat cam lung la mine." "Nasol! Știi că lu' ăsta când i se pune pata pe cineva, o ține langa așa." "D-aia nu mai pot eu. Oricum, din toamnă s-a lins pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atâta preocupare vizavi de soarta mea. "Și cum adică? Pentru faptul că băiatul ăsta a absentat o zi de la școală să anunț poliția? E un gest exagerat, ce naiba!" Păi, nu? E la mintea cocoșului. Dar găina asta o putea să priceapă? Mă rog, acum așa pare", consimte baba. Da', oricum, rămâne o chestie ciudată. Ciudată rău de tot, nu așa..." Parcă și văd alea trei puncte de suspensie din finalul spuselor lui madam Săvulescu. Insinuante puncte! Se dă atât de lovită
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Zeci și zeci de mii se adună într-o masă compactă. În câteva minute cred că ating milionul. Disciplinați și cu antenele îndreptate atent spre mine. Încep să le explic care e planul de bătaie. Cred că mare lucru nu pricep, dar sunt sigur că nu vor ieși din cuvântul meu. Apare și Țonți cu ai ei, cărând ghemul. Desfășurăm toată sfoara, o secționăm și repartizăm bucățile conform planului. Până aici a mers bine. Ce zic eu bine? A mers excepțional
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
e că mă judecați cu prea mare asprime, că io sunt băiat bun, muncitor și ci'stit. Nu mai spun că Pantelică, întrebați pă toată lumea, e și bețiv, și gură bogată. Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să zic, că doar vă pricepeți la oameni ca niminea al'cineva și n-o să vă învețe unu' ca mine ce și cum..." Parohul zâmbea pe sub mustață, amuzat dar și plăcut gâdilat la orgoliu, și-i spunea, amenințându-l cu degetul: "Mai pune lacăt gurii aceleia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i decât un miraj, după cum susțin practicanții yoghini -, umplându-i instantaneu mintea de cele mai variate și relativ vioaie idei. Părintele se arătă mulțumit, deși simți nevoia să facă unele observații pe seama țuțuroiului care curgea cam nu știu cum. Petrică nu se pricepu să-i explice că treaba asta era cauzată de forța Coriolis, legată de rotația pământului și de plasarea șuvoiului de apă în emisfera nordică a planetei noastre, prin apropierea paralelei de 45 de grade, latitudine nordică, așa că îi trase o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu că n-aveam ce face. Am nevoie dă un doctor. Mata ești doctor?" "Sunt, dar nu din acela de care îți trebuie dumitale. Eu sunt internist, iar mata ai nevoie de o altă specialitate, înțelegi?" "Înțeleg, da' nu prea pricep. Nu-i urgență aci?" "Este", admite internistul. "Și? N-aveți, dom'ne, și d-ăia de care am io nevoie?" "Ba da", oftează medicul. "Așteptați un pic!", face și scoate un mobil. Tastează rapid și o voce veselă îi răspunde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
parte. "Hai lasă-mă, tu!? Am zis-o la mișto, dacă vrei să știi. Chiar așa dă proastă mă crezi, dă să n-am habar dă un creator italian celebru ca Paco? Văd că acuma, na, ai ajuns să te pricepi și la modă de când te tot lipești de vaca aia șmecherită și cu bășini în cap." "Auzi?...", mârâi amenințător Ciucurel, încercând să se concentreze. "Mai lasă-mă, dreacu', să mă gândesc la problema mea, și nu mă mai freca la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bridge-ul în căpățâni în niciun fel. Chestia cu scrisul pe pereți li se părea ceva extrem de atractiv și ingenios, dar jocul ăsta nobil de cărți îi isteriza de-a dreptul sau îi condamna la grele depresii. Nu puteau să priceapă nicicum de ce se adună patru indivizi să-l joace, însă numai trei participă până la finalul donei, iar cel de-al patrulea face doar oficiul de a întoarce cărțile pe spate. Se străduiseră să învețe că valetul e mai mic decât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dorinel adăugase cu satisfacție evidentă, asumându-și o afirmație pe care ceilalți nu îndrăzneau să o rostească: " Din fericire, noi suntem proști bâtă! Așa că n-o să-l jucăm niciodată". Am încercat să-i încurajez, dar, deși făceau eforturi, tot nu pricepeau nimic. În cele din urmă, m-am resemnat. Mi-am amintit că Tom, scriitorul din axa mazetelor, nu reușise să se lămurească în privința transferului la anunțul de fără atu sau a Stayman-ului, decât după vreun an de strădanii. Și nici
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi se cerea, adică “să halesc” într-un cuvânt, orice mâncare se ivea, fie în lăcașul de cultură, chiar la curățenie și la aranjarea recuzitelor, fie să trudesc chiar și prin gospodăriile grangurilor de la Primărie. De regulă, electricianul Valy Vasilco, priceput la toate, mă lua cu el ori de câte ori era nevoie. Făcea ironic: Hai să vezi și d-ta cum e să practici meseria de holoangăr în secolul vitezei. Nu-ți trebuie diplomă, domnule. Nu mai auzisem termenul acesta: holoangăr. Un fel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unul din cei mai vechi salariați din toată Primăria orășelului. Omul potrivit la locul potrivit. Nici dacă ar fi avut studii, doctorate în psihologie, etc, electricianul acesta între două vârste, fiul unui conte refugiat din Basarabia, jumate român, jumate polonez, priceput la toate, n-ar fi cunoscut mai bine firea umană. Cheia vieții, în gândirea lui, era “să-i dai fiecăruia Paștile când le cere, chiar dacă nu le merită. În rest-zicea-lasă-l să-și rupă el singur, gâtul. Doamne feri!” Dar iată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]