3,011 matches
-
absorbiți de plăcerile ce-i așteaptă pe bandă rulantă, doar noi rămânem nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre pe cearșafurile care vor fi schimbate în dimineața aceasta, străini de locul acesta prietenos și binevoitor în care ne aflăm, iar eu suspin în prosopul ud, nu mai pot continua așa, nu mai pot, iar el izbucnește, m-am săturat de lacrimile tale, nu te gândești decât la tine însăți, eu sunt bolnav, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trupului meu gol, sar din pat și merg la bucătărie, mă uit în frigider. Iată legumele pe care mi le-a lăsat ca amintire, roșii, castraveți și ardei, dar nu mă mulțumesc, sunt de la el, eu caut ceva cald și prietenos, care să mă îmbrățișeze pe dinăuntru, scot laptele și grișul și încep să îmi pregătesc un terci cald, amestec obosită în oala încinsă, sunt sfârșită, dar ura nu mă lasă să dorm, mă va trezi în fiecare minut, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-a întors la el însuși, iar în clipa în care ies în căldura după-amiezii, nu îmi este clar încotro mă îndrept, merg pe urmele cioburilor de conversații rămase pe drum, ale unui zâmbet prietenos, apoi iată că mă trezesc în fața acelei cafenele, ani de zile nu îndrăznisem să intru acolo, trecusem doar prin fața ei, privind numai rușinată cu coada ochiului, acum deschid ușa, cât de mult s-a schimbat, scaune negre odihnesc pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l au, nu-l au pentru mult timp. Și n-ar trebui confundat cu capacitatea unuia de a se da-n spectacol. Chicote avea entuziasm și nu era deloc ceva fals, contrafăcut. Mai era și modest, un om simplu și prietenos. Chiar că era la fel de amabil și incredibil de eficient ca George de la barul Ritz din Paris, și cei care mai știu cîte ceva Își dau seama că asta-i cea mai flatantă comparație pe care o poate face cineva; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
boemi. Dar doar cînd intru-ntr-un joc din Ăsta reușesc să nu mă gîndesc la ce va fi mîine. Ți-a plăcut fata aia, Manolita? Ei Îi plăcea de tine. — Are ochi de șarpe. — Nu-i fată rea. E prietenoasă și e de treabă. Nu vreau nici o fată. Vreau să mă bag Înapoi În jocu’ Ăla. În cealaltă parte a mesei, Manolita rîdea de ceva ce spusese În spaniolă englezul cel nou. Cei mai mulți plecaseră deja. Hai să terminăm vinu’ Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-ar putea să-nceapă să ne bombardeze, spusei. — Mie Îmi este indiferent, spuse extramadurianul. Tipu’ Începuse să mă cam obosească. Mai aveți ceva vin? Întrebai. Încă Îmi simțeam gura uscată. — Da, omu’ meu, avem o grămadă, Îmi răspunse soldatul prietenos. Era mic de statură, avea niște pumni mari și un smoc de barbă de lungimea părului tuns scurt și era foarte murdar. — Crezi că o să-și Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu mai poți fi sigur de nimic. Da’ ce-are războiu’ Ăsta? se repezi furios extremadurianul. Nu-ți convine ceva la războiu’ Ăsta? — Taci! Îi spuse soldatul prietenos. Aici eu comand și acești tovarăși sînt oaspeții noștri. PĂi atunci nu-l lăsa să vorbească de rău despre război. N-o să se-apuce străinii să vină și să vorbească de rău războiul nostru. — Din ce oraș ești, tovarășe? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te interesează să știi ce-i și cu Bulă Ăsta. Îi zice Față-Palidă Evans. Noi Îi ziceam Față-Balegă Evans. I-am zis așa adineaori doar pentru că-s de treabă. — Domnu’ John, spuse domnul Evans. De ce nu vrei matale să fii prietenos și să cooperezi? — Doar ce ți-am schimbat numele, nu? Și ce fel de cooperare vreți voi, băieți? Ajunși În spate, domnul John luă o sticlă de pe raftul de jos din colț și i-o dădu delegatului: — Bea, Platfusică. Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ta. — Nu, Nickie. Nu rîde. PĂsările astea mă fac să mă simt atît de mîndră și de fericită, că-mi vine să plîng. — Da, cînd se Învîrtesc În lumina soarelui și apoi zboară mai departe sînt atît de mîndre și prietenoase și blînde. PĂsările zburaseră și deodată Nick Își ridică pușca și trase Înainte ca soră-sa să apuce să-și dea seama ce văzuse. Apoi auzi cum o pasăre mare se prăbuși și Începu să bată din aripi pe pămÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bătrîn ca să mai fie gelos? — Poate că da. Poate că de fapt era doar mulțumit. — Hai să nu e mai gîndim la el. — PĂi eu nu m-am gîndit. — O să ne apere mașina. E prietena noastră bună. Ai văzut ce prietenoasă era cînd ne-am Întors de la văduvă? — Da, am observat diferența. — Hai să nici nu mai aprindem lumina. — Bine, spuse Roger. MĂ duc să fac un duș, sau vrei să faci tu prima? Nu. Du-te tu. Apoi, așteptînd-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oameni, Îi băgau În pușcărie și-i condamnau la muncă În folosul comunității, la terebentină și tăiat copaci. Asta-i o regiune foarte nenorocită. E veche și plină de legi și nici un pic de dreptate. — Și cînd te gîndești ce prietenoase par locurile În care-s păduri de pini. — Da, da’ Ăsta nu-i prietenos deloc. E o mizerie de loc. Mișună nelegiuiții peste tot, da’ de muncit muncesc prizonierii. E o sclavie ce se-ntîmplă aici. Legea-i bună numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Apoi, fără să vreau, mă uit spre Finn. Arată de parcă ar fi fost lovit în stomac de campionul mondial la lupte și se chinuie să pretindă că nu-l doare. Barney și Vanessa stau în pragul ușii, primind îmbrățișări, bătăi prietenoase pe spate (Barney) și strângeri de mână (Vanessa). Finn e prins în capcană. E clar că ar vrea să dispară din încăpere. Davey își dă și el seama despre ce e vorba. Haideți la șampanie! zice, desfăcând altă sticlă. Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și ridică paharul pentru un toast. — Dar tu ce faci, Matt? mă interesez la rândul meu. Afacerea pare înfloritoare. —Mai bine de atât nu se poate, îmi răspunde și-mi face cu ochiul. Uitasem că Matt e un tip foarte prietenos. Are darul de a-i face pe toți să se simtă ca acasă, așa că meseria de patron de restaurant i se potrivește ca o mănușă. — Așa e-n viață! Păcătos să fii, bani să ai! Noroc. Ridică paharul în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el s-a întors să o susțină pentru că avea probleme. Rezultatul a fost că și-a compromis cursa. E vorba de Anita? mă prefac eu, deși știu foarte bine la cine se referă. Da, chiar ea. O tipă drăguță și prietenoasă. NENOROCITA! TICĂLOASA! Aș vrea să strig să mă audă toată lumea. Eram sigură că pusese ochii pe el, am văzut-o, dar s-a comportat ireproșabil și acum iată că îi face avansuri. Eu n-aș fi putut alerga alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
probabil din cauza sentimentului de inferioritate pe care l-a avut mai mult sau mai puțin toată viața. Daisy are nevoie de un bărbat puternic, de încredere, loial, care să înțeleagă că tendința ei spre flirt face parte din firea ei prietenoasă, și care să nu se teamă ca un paranoic că o să se culce cu toți bărbații cu care se hlizește ea pe la petreceri. Probabil că e logic ce spune, pentru că Davey e întotdeauna obiectiv și nu prea spune prostii; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când am văzut reclama în Time Out, m-am gândit că poate o să-mi fie de folos. Numai că după prima noastră întâlnire m-am și întors acasă, la Maureen; însă mi-a plăcut de voi toți, erați atât de prietenoși și m-a ajutat foarte mult; chiar m-a ajutat, pur și simplu, faptul că erați atât de sinceri și de treabă. Se uită la Ben și la Finn.) Și, văzândtipi în stare să vorbească despre sentimentele lor,am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acum apuse) ale Templului, pomenile pe care le-a făcut, tributul de sânge plătit În Pământul Sfânt și așa mai departe. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, sosește Nogaret, care amintește că Templul a avut legături mai mult decât prietenoase cu Saladin: suntem În fața insinuării unui delict de Înaltă trădare. Justificările lui Molay sunt penibile, În această depoziție omul, greu Încercat deja de doi ani de carceră, pare o cârpă, dar tot cârpă se arătase și imediat după arestare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prispă, împingând-o neglijent cât colo, ca pe-o imitație facilă, din carton! Înălțându-și victorios ciotul degetului mare, scrâncioiat, al mâinii drepte, brandul lui (ultima falangă fiind pierdută, în mod violent, după primirea unui toc țeapăn de bătaie, de la prietenoșii grănicerii sârbi, cândva, odată cu confiscarea mai multor baxuri de țigări Kent, din Dacia rablagită, cu care încercase să le treacă pe fâșie...), Mariusache se îmboldea să-și întâmpine oaspeții, cu veselia frustă și gregară a orășeanului modest, versatil și trotilat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la sediul postului de jandarmi, plutonierul Boiangiu ședea de vorbă cu perceptorul Constantin Bărzotescu, lung, slab, deșirat și spânatic. Petre scoase pălăria, salutând militărește: ― Trăiți, don' plutonier! ― Veniși, Petre? răspunse Boiangiu prietenos. Petre se apropie respectuos, îi spuse cum domnul căpitan i-a dat drumul cu câteva zile mai înainte fiindcă s-a purtat bine și n-a avut nici o pedeapsă. Plutonierul îi mai puse câteva întrebări, mai oftă după viața de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe urmă că Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mănăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. Conacul din Lespezi era bătrân, modest și prietenos. În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o cabrioletă cu un cal negru. Titu Herdelea recunoscu pe fiul arendașului Plata-monu, pe care-l întîlnise deunăzi cu învățătorul Dragoș. Tânărul îi spuse că e aici cu tatăl său, care a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trebui să puie frâu. Lumea poate fi inconștientă, guvernul nu. Țăranii care ar vedea cheful monstru permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de mămăligă și boierii nu-și încap în piele de petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la serbare, s-o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă despre mersul școlii... Ion Dragoș era puțin palid. O emoție grea i se citea pe față și-i tremura în degete. ― Te-am luat cu vorba și nu te-am întrebat: ce vânt te aduce? zise în sfârșit Miron prietenos. Spune dumneata întîi, că pe urmă am să-ți spun și eu altele! Învățătorul îngălbeni mai tare. Mâinile, așezate pe genunchi, își jucau nervos degetele. După primele cuvinte ce rosti, observă că Iuga se întunecă. Asta, însă, în loc să-l intimideze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alții, că învoielile vechi au fost prea grele și nu putem trăi... Moș Lupule, ia spune matale conașului, că ești mai bun de gură și mai bătrîn! ― Spune, moș Lupule, să te-auzim! îl îndemnă și Grigore cu o curiozitate prietenoasă. ― Apoi, conașule, unii s-au învoit, alții au mai chibzuit, cum i-a mânat mintea și simțirea pe fiecare! făcu Lupu Chirițoiu tărăgănat. Da oamenii o duc tare greu, conașule, credeți-ne și pe noi! Eu sunt bătrân și cine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din cap... Apoi se opriră toți în dreptul ușii cancelariei. În jurul lor, țăranii se îmbulzeau. Rămase liber numai un mic cerc dinaintea prefectului care examina parcă înfățișarea oamenilor și mai cu seamă privirile lor. Se silea să zâmbească și să pară prietenos și binevoitor, deși se simțea obosit rău, fiind a doua zi de când se afla pe drum, în turneul de constatări, observație și îmbărbătare. Mai mult decât oboseala îl supăra și aproape îl jignea atitudinea țăranilor, pretutindeni prea puțin cuviincioasă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]