4,133 matches
-
bucura de o companie intelectuală deosebită. Acest program mi-a oferit mai mult decât cred că aș putea da eu Înapoi vreodată. Practic, fiecare pagină a cărții de față se leagă de una sau alta dintre Întâlnirile atât de variate prilejuite de el. Nu Îi voi mai menționa pe cei peste cincizeci de cercetători cu burse post-doctorale care au venit pentru câte un an, Însă toți au contribuit Într-un fel sau altul la această lucrare. La baza invitației pe care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mari ca și cele ale Satanei șrăzboiulț... Mari! Mari!”. Componenta vizuală și estetică juca un rol esențial În proiectele sale Îndrăznețe. El asocia liniile pure și drepte cu suplețea „multifuncțională” a mașinii, iar frumusețea acesteia și a produselor sale Îi prilejuiau arhitectului formulări de-a dreptul lirice. Casele, orașele și agro-orașele puteau și ele „să fie de la bun Început dotate corespunzător, sclipitor de noi, ieșite din fabrică sau atelier, produse impecabile ale unor mașini ce zumzăie ușor”. În sfârșit, parte integrantă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
referitoare la circulația și copierea scrierilor bizantino-slave în Țările Române. Pe lângă articolele din tinerețe despre folclorul haiducesc basarabean (Razboiniki Bessarabii v rasskazah o nih), apărute în „Etnograficeskoe obrozenie” (1896) și alături de comentariile pe marginea unor creații și credințe populare românești, prilejuite de culegerile lui S.Fl. Marian și G. Dem. Teodorescu, I. a oferit cititorilor ruși o reprezentativă culegere de basme, într-o îngrijită tălmăcire, Skazocinâe sokrovișcea zabâtogo ugolka. Sobranie rumânskih skazok i leghend (1902), contribuind astfel la difuzarea și în
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
Adevărul literar și artistic”, 1926), I. găsește formula, reflexiv-melancolică, în care își poate investi o interioritate frământată de incertitudini. Camil Petrescu, în „Cetatea literară”, îl remarcă numaidecât. Vor urma alte câteva scrieri, incluse în volumul Domnul de la Murano (1928), ce prilejuiește numai comentarii favorabile. Cu o turnură confesivă, nuvelele lui I., unde tristețea e destrămată când și când de un surâs, sunt brodate în jurul sentimentului iubirii. O iubire care, parcă sub semnul unei fatalități, nu se împlinește niciodată. Inhibiția ciudată a
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
cu atitudinea comună față de năravuri și moravuri frecvente. Stilul are vioiciune, fraza este alertă, verva și umorul sunt de bună calitate. Sfârșit de vară pe râu (1993) e povestea cvasiclasică a unei călătorii care duce la o regăsire de sine, prilejuind împlinirea unor vechi reverii. Dornice de evadare din „sinele zilnic, temător, hotărnicit și rutinier”, două personaje - naratorul și prietenul său doctorul - se eliberează din chingile obișnuințelor și tabieturilor, călătorind fie și numai pe Someș. Spiritul ironico-dezabuzat este prezent și aici
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
prin intermediul căreia pare că ia ființă o lume. Autenticitatea se revendică dintr-un fel special de a fi al percepției infantile, bazat pe o înregistrare fragmentară, dar care se dovedește coerentă în cele din urmă. Naratorul are ambiția reconstituirii, detaliul prilejuindu-i un comentariu amplificat, uneori în defavoarea filonului epic principal, știe și îi place să povestească cu umor, să-și folosească ingeniozitatea expresivă. SCRIERI: Bostanii, București, 1950; Grâu înfrățit, București, 1950; Oameni de nădejde, București, 1951; La noi pe Hălăuca, București
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
interes general european 1. În afara invaziilor și a ocupațiilor militare străine succesive (rusă, mai întâi, turco-austriacă, mai apoi), care au produs și întreținut diferențiat efecte de natură economică, socială, politică și administrativă în societatea românească, anii convulsivi ai crizei au prilejuit, sub raport imagologic, benefice contacte cu reprezentanții altor lumi și civilizații, contacte pe care normalitatea în cel mai bun caz le-ar fi amânat, dacă nu și anulat. Faptic, reamintind ceea ce am evidențiat în cuprinsul unui alt studiu 2, conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe seama imaginilor lăsate în urmă, a primitivismului mijloacelor și căilor de transport, a moravurilor și tradiției istorice cu care localnicii, prin vocea unui amfitrion bucureștean (Ion Bibescu) nu conteneau a se mândri 25. Popasul nocturn făcut la Călărași i-a prilejuit neobositului călător american câteva constatări voit concluzive, desprinse din peisajul politic contemporan și din desfășurarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla. „Valahii - nota el - nu se consideră un popor ocupat, iar datorită ultimelor împrejurări tind tot mai mult spre diminuarea vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sau unui Romanov, cu atât mai mult cu cât supunerea lor față de turci este nominală, constând doar în plata unui mic tribut anual“26. Pigmentate cu cântece populare și doine, ale căror conținut glorificau trecutul de luptă al localnicilor, discuțiile prilejuite de popasul nocturn al călătorului la hanul călărăștean au întregit tabloul vieții românești, astfel cum a fost el perceput de un tânăr suficient de instruit și talentat, chiar dacă pe alocuri cu serioase lacune documentare de natură să afecteze fidelitatea imaginilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
două „con un numero degli piu rari nostri libri“ (prețioasă informație despre biblioteca lui Ghica, mai puțin cunoscută decât aceea a rivalului său Mavrocordat 35). Între acesta din urmă și Elbert de Hochepied este un schimb de scrisori în 1748, prilejuit de chemarea la București a doctorului Andreas Frydenryk, încă unul din medicii consultați de domn cu o stăruință care indică fie o sănătate foarte șubredă, fie ipohondrie. Mai târziu, găsim o recomandare pentru chirurgul Rentzing, care fusese timp de șase
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
într-un aliat va reuși să estompeze din ecourile acțiunilor desfășurate de români în cadrul dublei monarhii. Motive de îngrijorare avea să aibă guvernul de la Viena încă din 12-14 mai 1881, când Conferința națională a românilor din Transilvania și Banat a prilejuit formularea unor noi revendicări, precum recâștigarea autonomiei Transilvaniei, revizuirea legii naționalităților ș.a. Publicarea documentului aprobat cu acest prilej, la 1882, și răspândirea în Ungaria și România avea să aibă ecoul așteptat de inițiatorii săi68. Dificultăți în calea relațiilor României cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ț. se bucura de o largă popularitate, comuniștii au desfășurat propagandă împotriva liderului național-țărănist prin intermediul locuitorilor de origine maghiară, cărora le-au fost acceptate până și manifestațiile cu caracter vădit antiromânesc. Astfel, guvernul Petru Groza a interzis demonstrația de la Cluj prilejuită de aniversarea a 98 de ani de la adunarea de la Blaj a românilor, dar a permis maghiarilor să manifeste pe străzile orașului și să ceară „Moarte lui Maniu“114. La Cluj, - scria ziaristul american Reuban H. • Ibidem, p. 112. • Arhivele Naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ideea că acest război de clasă trebuie purtat ca oricare confruntare militară; frecvența conceptelor militare (tactică, strategie, asalt etc.) în rostirile conducătorilor bolșevici este relevantă în sine. Ca urmare, propaganda rămâne în arsenalul beligeranților. De unde folosirea ei fusese una episodică prilejuită de războiul mondial, acum devine permanentă, expresie a unirii ideologiei marxiste-leniniste cu acțiunea politică. Propaganda devine cheia formării noului regim, utilă și după revoluție. Menirea acestei propagande este complexă; vizează lămurirea „poporului“ asupra misiunii sale de construire a unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
directoare de cămin cultural, include numeroase clișee, dar reunește pasaje descriptive, pagini de observație, portrete, creionări de situații diverse nu lipsite de interes. Prezentarea vieții rurale, deslușirea complexității psihologice a oamenilor așa-zis simpli, interesul pentru savoarea anecdoticii cotidianului sătesc prilejuiesc autorului pagini compuse cu autenticitate și expresivitate lingvistică, în pofida schematismului și a falsității ideii de ansamblu, de altfel copleșitoare. Cam aceleași trăsături divergente se manifestă și în celelalte scrieri cu subiecte din lumea satului. După 1960 prozatorul abandonează tematica rurală
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
folcloristicii experimentale”, bunăoară în descifrarea datei și textului baladei Ilincuța, determinând că a fost culeasă la 25 februarie 1791, cum demonstrează în studiul Samaia ranniaia zapisi vostocinoromanskoi epiceskoi pesni din volumul colectiv Folclor. Poetica i tradiția (1982). Lucrarea i-a prilejuit lui Adrian Fochi o cercetare specială a Dinamicii tradiției în cântecul epic popular românesc. În colaborare cu A.P. Dereveanko și A.B. Soktoev, conduce seria academică „Monumente folclorice ale popoarelor din Siberia și Orientul Îndepărtat”, proiectată în șaizeci de volume
GAŢAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287173_a_288502]
-
Contemplând șansele teoriei critice În epoca hipertextului, George P. Landow susține cauza videologiei, utilizând inclusiv argumentul Înlesnirii, prin lectura hipertextuală, a participării observatorului la universul observat. Un experiment holografic condus În vara anului 1991 la Universitatea din Princeton i-a prilejuit autorului vizualizarea personalizată a frescei lui Pierro Della Francesca, Povestea adevăratei Cruci, aflată În capela San Francesco din Arezzo (Italia). O lucrare greu accesibilă și greu de analizat În detaliu la fața locului a fost transformată, cu ajutorul tehnologiei digitale, În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
locurilor memoriei nu se rezumă, prin urmare, să treacă În revistă, descriindu-le, chipurile, evenimentele ori simbolurile care, prin ecoul stârnit În suflete, au supraviețuit vremii lor, creând tradiții diverse și chiar generând ele Însele alte evenimente și simboluri, ori prilejuind afirmarea unor noi actori ai istoriei. Ea va Înregistra și interpreta tocmai aceste reacții, scrutându-le amploarea, calitatea, forța de impact din perspectiva devenirii colectivității date. Fiindcă aceasta este adevărata protagonistă a unei istorii de acest fel: comunitatea selectată (care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
domeniul literaturii, ci se deschide Înspre alte teritorii: ideologie, psihologie individuală și colectivă, sociologie, sintaxa mentalităților, mediu academic, artă etc. Sanda Cordoș: Am citit cu mare interes textul tău, Ștefan. Am mai multe observații, iar ele sunt În general punctual prilejuite de frazele și ideile tale. Le voi rosti În maniera În care le-am făcut pe măsură ce am citit textul. Vorbești, chiar În punctul de plecare, despre „ușurința cu care societatea românească postrevoluționară a trecut peste generația ’80 În distribuția funcțiilor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Petrescu și lui Mihail Sadoveanu. Acesta din urmă consideră că scopul lecturii este „alinarea - trecerea pentru câteva ore din lumea reală în lumea de vis”. Interviul dat de E. Lovinescu în ultimul său an de viață lui Cuza Marinescu este prilejuit de apariția volumului T. Maiorescu și posteritatea lui critică și relevă atitudinea consecventă a lui Lovinescu față de critica maioresciană; analizând rolul lui Maiorescu și al junimismului în istoria culturală a României, Lovinescu opinează că, în condiții istorice nefavorabile, când ideologiile
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
secțiunea 30 de zile la Paris, sunt republicate articolele trimise din capitala Franței ziarului la care lucra - dări de seamă, descrieri, comentarii ale diferitelor aspecte din viața artistică și socială a marelui oraș. Acestea, ca și însemnările de mai târziu prilejuite de alte călătorii, dezvăluie un observator și un comentator cu spirit și personalitate, inteligent și înclinat spre umor, impresionat nu atât de realizările urbanistice, cât de frumusețile naturii de acasă sau de prin Europa. Pasiunea pentru teatru îl determină să
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
lui F. în 1971, când îl cunoaște pe magnatul Iosif Constantin Drăgan, la a cărui editură din Italia (Nagard) va deveni consilier și director și pe care îl va însoți într-o serie de expediții și croaziere ce i-au prilejuit însemnări de călătorie, intrate apoi în volumul Spre Kilimandjaro (1976). Inspirația epică se va împrospăta în romanele Subconștientul Veneției (1984) și Thalassa (I-II, 1993-1994). La inițiativa sa a fost retipărită la Editura Nagard, în ediție anastatică, Istoria literaturii române
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
și relațiile dintre generații, pe fundalul bogat, constituit din evocarea ambianței, a elementelor de artă din vechiul port adriatic. Experiența autorului în preajma lui Iosif Constantin Drăgan se găsește amplificată ficțional în Thalassa. Două croaziere în apele spaniole la mijlocul anilor ’70 prilejuiesc conturarea unor personaje complexe (multimilionarul Leoluca și frații săi, nepotul acestora venit din România, Camil, proiecție a autorului, tinerele Adriana și Ines), dar și al unei lumi crepusculare, în care valorile încetează să mai ofere teren ferm. Urmărind să caracterizeze
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
necruțătoare a inautenticului din aceste însemnări, a treptelor patologiei, a tentației narcisiste ce coagulează de fiecare dată în autoportret. Analiza intimității („miopia” jurnalului față de istorie, de pildă), tipurile de intimitate - una nordic-fatalistă la Virginia Woolf, alta mediteraneană la Cesare Pavese - prilejuiesc deschiderea altor și altor sertare ale subiectului. Ca și în cazul studiului de debut, textul lui M. își refuză coborârile abrupte în subteranele textelor, și de aici, o senzație de frustrare generată de lectura criticii sale. Oricum, pe o temă
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
înconjurau, este un unicum în literatura veche. Mai scurtă este narațiunea referitoare la anii cruciali pentru formarea intelectuală și spirituală, de la întâlnirea cu maniheii până la atmosfera de la Roma și Milano. A șaptea carte este plină de reflecții teologice și filosofice prilejuite de descoperirea „cărților platonicilor”, care l-au ajutat pe Augustin să se apropie de creștinism, în forma sa neoplatonică, la preț în cercurile creștine din Milano și profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vieții și al operei într-un context istoric, social și cultural amplu. Analiza poeziilor și a pieselor are în vedere aspecte multiple - ideație și semnificații, personaje și structură, câștiguri formale și corespondențe istorice sau contemporane, teatru și actori ș.a. - și prilejuiește numeroase opinii originale: preluările din Giordano Bruno, bunăoară, demonstrează plusul de noutate în concepție și în expresia dramatică, înfăptuit de geniul shakespearian în Anglia elisabethană. În Dionysos. Eseuri lirice (1969), G. abordează din nou spațiul literaturilor străine, continuând investigarea direcțiilor
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]