1,838 matches
-
bazat pe învățarea sau reînvățarea programelor de mișcare (CARR și SHESHERD, 1987), este probabil cea mai bună metodă pentru o boală cronică cum este SM. Învățarea și adaptarea la schimbări sunt trăsături caracteristice sistemului nervos central, foarte mult dezvoltate la primate, mai ales la oameni. Mecanismele neurale ale învățării sunt controversate, dar experiențele dovedesc că survin unele modificări structurale mai ales la nivelul sinapselor (RAISMAN și FIELLE, 1973; WALL, 1980). Astfel de modificări structurale pot fi similare cu cele considerate că
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
spre trecut, se întâlnește cu hiper trofierea birocratică. Debușeul natural al unor întregi generații de licențiați nu poate fi decât o administrație colonizată și recolonizată politic, odată cu fiecare alegere generală și locală. Acestei presiuni continue statul nu îi poate rezista. Primatul politicii se traduce în această instabilitate cronică a administrației și justiției, în această perpetuă încercare de a satisface un apetit pentru funcții și remunerații. Influ entă, critica junimistă se află la originea unei linii intelectuale ce duce, simultan, către Eminescu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
îngrozitoare, murind pentru credința lor, criticând comportamentul și controversele clerului roman. Tot el considera, foarte instructiv, că episcopului Romei, ca episcop al orașului etern, i se cuvine cea mai înaltă autoritate; arată o cunoaștere a oficiilor ecleziastice, evidențiind informația despre primatul episcopului roman, care se dezvolta tot mai mult în acel timp, atât cât îi este necesar unui istoric necreștin să evoce în această idee a Romei eterne. Autorul nu ignoră creștinismul și nici nu-l combate; ia în considerație măreția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Donnelly 2000: 6-9), ele împărtășesc o clară asemănare de familie, o "aromă foarte distinctivă și ușor de recunoscut" (Garnett 1984: 110). Realismul evidențiază constrângerile asupra politicii impuse de egoismul uman și de absența unui guvern internațional ("anarhia"), care duc la "primatul puterii și securității în toate aspectele vieții politice"(Gilpin 1986: 305). Raționalitatea și centrarea pe stat sunt identificate frecvent ca presupoziții centrale ale realismului (de exemplu Keohane 1986: 164-65). Dar nicio teorie (suficient de cuprinzătoare) a relațiilor internaționale nu presupune
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unei societăți internaționale mai drepte. Dezvoltarea gândirii Școlii Engleze referitoare la drepturile omului este fascinantă în această privință. Bull (1977: 83) argumenta că în istoria recentă a societății internaționale, pluralismul a triumfat asupra solidarismului. În secolele anterioare, credința solidaristă în primatul drepturilor omului a supraviețuit, deși "subteran". Poate părea chiar că statele au intrat într-o "conspirație a tăcerii... cu privire la drepturile și datoriile cetățenilor lor" (1977: 83). În plus, multe state inclusiv fostele colonii europene după cel de-al Doilea Război
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau În moralitate doar cei la care rugăciunea către Dumnezeu exprimă mai mult căință decât cerință: prizonieri ai propriului corp, unii cer Domnului doar ce-i trupesc În ei! Μ Poate că nimeni altul n-a exprimat mai frumos sentimentul primatului timpului asupra destinului nostru existențial ca poetul filosof Omar Khayyam: „De miliarde de secole sunt răsărituri și apusuri. De miliarde de secole astrele Își urmează cursul. Calcă pământul cu băgare de seamă, căci micul bulgăre de pământ pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească 35, urmărește modul în care canonul literar al comunismului devenise, în fapt, un instrument ideologic care anula criteriul estetic, servind doar impunerii unor discursuri care să susțină partidul 36. Totuși, primatul valorii estetice este "afirmat și manifestat ca protest tacit în operele membrilor Cercului Literar de la Sibiu"37, susținut, ulterior, prin "înlocuirea treptată, la începutul anilor "60, a criteriului de clasă, cu cel național, în gestionarea societății românești de către Partidul Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spitalelor, Carantină, Restul pe masă sau afectând o criză a limbajului, cu ecouri din Blaga și Barbu, Darul, Unde-i mândria, Dintru-un sat,Ana Blandiana își dezvoltă poemele din nucleele unor metafore, aproape alegorice. Sensibilitatea vizionară a poetei restabilește primatul imaginii, în câteva poeme incantatorii Flux, Concert, Din când în când, Elegie de dmineață"75. Alcătuită din opoziții de tipul zăpadă neatinsă/ pământ impur, etenrul neprihănit/văzduhul viu, să nu te naști/ te îngropi etc. această poezie reprezintă o deconstrucție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
teamă să nu scutur,/ De pe făptura-ți nevăzută,/ Conturul nesperat de clar/ Aș fi putut să te învăț pe dinafară pentru clipa,/ Când, întreținându-se ninsoarea,/ Vei dispărea cu spaimă iar... "(Abia începusem să simt) Momentul absenței metaforei și al primatului absolut al sensului în fața formei se deschide cu această prezență a antinomiilor, care transferă cumva lirica Anei Blandiana, într-o lirică a gravului. Metaforă-simbol, care domină, de altfel, acest întreg volum, este somnul, care aduce un sens nou ideii de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poemul era tragedie, eglogă sau sonet, este pusă În scurt timp În chestiune În cele două categorii a priori ale sale: conținutul și forma. Cele patru principii ale poeticii reprezentative - principiul de ficțiune, de genericitate, de conveniență și „de actualitate” (primatul cuvîntului ca act, primatul performativității vorbei) - sunt brusc subvertite. Ficțiunea Înseamnă reprezentare, genericitatea Înseamnă nu numai o ordine, ci reprezenatarea ordinii lumii În creația literară (tot o mimesis, tot o ficțiune), convenția Înseamnă că nu poți să vorbești, În literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau sonet, este pusă În scurt timp În chestiune În cele două categorii a priori ale sale: conținutul și forma. Cele patru principii ale poeticii reprezentative - principiul de ficțiune, de genericitate, de conveniență și „de actualitate” (primatul cuvîntului ca act, primatul performativității vorbei) - sunt brusc subvertite. Ficțiunea Înseamnă reprezentare, genericitatea Înseamnă nu numai o ordine, ci reprezenatarea ordinii lumii În creația literară (tot o mimesis, tot o ficțiune), convenția Înseamnă că nu poți să vorbești, În literatură, despre orice, iar primatul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primatul performativității vorbei) - sunt brusc subvertite. Ficțiunea Înseamnă reprezentare, genericitatea Înseamnă nu numai o ordine, ci reprezenatarea ordinii lumii În creația literară (tot o mimesis, tot o ficțiune), convenția Înseamnă că nu poți să vorbești, În literatură, despre orice, iar primatul cuvîntului rostit conferă acestuia rangul de deținător al adevărului prescriptiv: „oratorii din barou sau de la tribună prinții și generalii se instruiesc În arta de a vorbi citind Cidul.” Într-o manieră cît se poate de foucaldiană - Foucault este, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a vorbi citind Cidul.” Într-o manieră cît se poate de foucaldiană - Foucault este, În mod clar, maestrul atît gînditor cît și stilist al lui Rancière - acestor patru principii ale poeticii reprezentativității le sunt opuse patru principii ale poeticii expresivității. Primatul limbajului Înlocuiește primatul ficțiunii; principiul egalității tuturor subiectelor reprezentate se opune principiului genericității; principiul indiferenței stilului În raport cu subiectul reprezentat vine În locul principiului convenienței. și, ceea ce era cel mai important, modelul vorbirii În act este Înlocuit de cel al scriiturii. De
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cidul.” Într-o manieră cît se poate de foucaldiană - Foucault este, În mod clar, maestrul atît gînditor cît și stilist al lui Rancière - acestor patru principii ale poeticii reprezentativității le sunt opuse patru principii ale poeticii expresivității. Primatul limbajului Înlocuiește primatul ficțiunii; principiul egalității tuturor subiectelor reprezentate se opune principiului genericității; principiul indiferenței stilului În raport cu subiectul reprezentat vine În locul principiului convenienței. și, ceea ce era cel mai important, modelul vorbirii În act este Înlocuit de cel al scriiturii. De fapt, această ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
însele conținînd cuvinte care le exprimă, iată o serie legată de metafore care nu sînt străine metaforei mai generale a mașinii. 1. A reprezenta sau Mașina Prima atitudine, cea mai clasică: în fața constanței tehnologice se apelează la discursul rațiunii; există primatul subiectului. Omul rămîne fundamental liber față de tehnică. El uzează de tehnică, dar nu este subjugat de aceasta. Prepoziția cu are cîștig de cauză 15. "Cu" tehnica omul realizează sarcinile pe care el le stabilește și rămîne stăpînul activităților a căror
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
e dator să se călească în contact cu loviturile vieții: "Să învățăm să plângem/ Altfel pierim de lacrimi,/ Altfel cădem în golul orb/ și mai murim odată din neîndemânare, ca și la cel dintâi potop." Poemul "Calul, fiul Troiei" exaltă primatul necesității generatoare de idei. Se ridică deodată o voce fără gură,/ Un creier fără craniu, un sânge fără corp:/ Să învățăm noi lucruri cu care să ne înfrângă/ Un cal de pildă orb". Omul parcurge experiența poverii înfrângerii, alimentând parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
control al rațiunii. Ea este expresia unui hedonism egoist, care va epuiza rapid persoana, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. Totul se va sfârși prin eșec. Denotă oare aceasta că satisfacerea dorințelor este un act irațional, că primatul dorințelor, față de cel al dreptei măsuri impusă de rațiune, este expresia unei atitudini care sfidează sau chiar refuză valorile și normele morale? Aparent da, dar, În fond, lucrurile stau cu totul altfel. Satisfacerea dorințelor este o nevoie fundamentală pentru individ
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
apărea ca un produs necesar al conștiinței înseși” (op. cit., p. 127). Această etapă se desfășoară, prin urmare, în mare măsură, în planul reflecției și al judecății morale, definindu-se prin aceea că am putea numi „ dezvoltarea progresivă a autonomiei” sau „primatul egalității de autoritate”. Copilul nu mai acceptă acum, cu aceeași docilitate, sancțiunile expiatoare (care pot șterge, ispăși o greșeală); singurele sancțiuni care sunt considerate într-adevăr legitime sunt cele care decurg din reciprocitate (dintr-un raport mutual, de influențare reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de conduită — spre gândirea în care „actul moral” este urmărit pentru el însuși, independent de sancțiuni, și în care copilul se ocupă neîncetat de punctul de vedere al altora, pentru a-l compara cu al său (fapt ce conduce la primatul „intenționalității”, în detrimentul supunerii oarbe, necondiționate în fața adultului). În sfârșit, a treia etapă, care începe pe la 11/12 ani, în cursul căreia „justiția pur egalitară este temperată de preocupări ar fi echitate” ( J. Piaget), pentru comportarea bazată pe respectarea riguros reciprocă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
vieții,/ eu mă hrănesc pe ascuns cu insecte". La nivel metatextual, se identifică aceeași obsesie a rupturii ca depășire dureroasă a limitei poetice analogon al voinței sau măcar dorinței arzătoare de a descoperi nelimitatul, acel apeiron al lui Anaximandru. La primatul rupturii face aluzie, desigur, însuși titlul cărții Pragurile Apeiron, dar și numeroase alte semne poetice care o încifrează în varii secvențe ale ei. Cu adevărat însă, ruptura de prima identitate lirică va fi cu adevărat dusă la îndeplinire, cel puțin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sarea și solzii singurătății/ și mâinile îmi sunt ca de amfibie// sub limpedele cer/ mă aflu tot cuprins de apa/ în care munți golași// încremeniți în valuri// se revarsă" (***). Încă de la început, imaginarul poetic al lui Cassian Maria Spiridon postulează primatul rupturii din sine prin și întru poezie. Iată, în continuare, câteva fragmente ilustrative dintr-un poem din primul volum de autor, Pornind de la zero (Editura Junimea, Iași, 1985), poem intitulat Glăsuirea bufonului, simultan istorie a orbecăirii (a trecerii halucinate prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scrie surorii sale: "Te sfătuiesc să votezi pentru Hitler, tineretul are întotdeauna dreptate..."). Desigur, văzut astfel, conducătorul promite să fie o călăuză profetică, pare a avea drept misiune esențială să încarneze, conferindu-le măreție, visele, certitudinile și așteptările adolescenților: afirmarea primatului acțiunii, intoleranța ideologică, orgoliul exclusivist de grup, nevoia de comunicare fizică, voința de devotament și de sacrificiu, ajungîndu-se chiar la aspirația secretă de a fi scurtcircuitat de moartea sinucigașă, de moartea violentă, căutată sau acceptată în marele tumult al tragediilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din transformarea polipeptidului amiloidic, formând mari aglomerări de amiloid în insulele pancreatice. Capacitatea amiloidului de a forma fibrile de amiloid ține de o secvență specifică de aminoacizi. Secvența amiloidogenică este prezentă la o serie de specii care dezvoltă amiloid (om, primate și pisici, de exemplu) dar lipsește la rozătoare, explicând absența amiloidului la șoareci și șobolani (9). Deși secvența amiloidogenică este esențială pentru depunerea de amiloid, ea nu este singurul factor responsabil de amiloidoza insulară, întrucât multe persoane nu dezvoltă amiloid
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
întîi este, apoi se definește; de unde concluzia: omul este liber să aleagă. Din ideea libertății de alegere este dedusă alta: responsabilitatea omului pentru actele sale. Astfel de idei sînt, fără îndoială, pozitive; ele au un caracter umanist. Teza existențialistă a primatului existenței asupra esenței a fost transformată de existențialism, de J.-P. Sartre în special, în temei al libertății, al unei libertății absolute, din moment ce omul își alege în mod necondiționat propria-i esență. O astfel de concepție presupune însă desprinderea totală
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe aceeași idee. Teoria M a superunificării interacțiunilor fizice merge și mai departe: spațiul-timp nu mai este un concept fundamental. Reflecția filosofică a lui Lupasco privind natura spațiului-timp este foarte originală. Mai întîi, Lupasco constată, ca rezultat al logicii sale, primatul relației asupra obiectului: Operația e cea care dă naștere elementului. Elementele, pînă la urmă, se prezintă ca niște stopări ale dinamismului, ale devenirii unei implicații... ; ... ele marchează limita relativă a unei actualizări în fața potențializării contra-dictorii...". În consecință, timpul și spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]