3,372 matches
-
depresiunii din apropierea orașului. încercatul strateg a purces la examinarea zonei, cu propriul pas. Terenul era îndeajuns de accidentat și, mai ales, noroios. Urcat pe spinarea unui gorgan - gorganul lui Zuran, vechi mormânt tătar - de pe care ochiul putea cuprinde o amplă priveliște, Napoleon a cercetat, nemișcat, zările. în scurt timp, și-a făcut cunoscută hotărârea: - în acest loc îl voi învinge pe inamic. Inamicul era alcătuit din trupe austriece ale lui Kienmayer și din cele rusești ale lui Kutuzov. Trupele franceze au
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Napoleon a intrat în Moscova fără nici un fel de împotrivire. Cu toate acestea, în urma incendiilor provocate de ruși și a jafurilor și distrugerilor comise de francezi, în ziua de 18 septembrie a anului 1812, Moscova îi oferea lui Napoleon o priveliște oribilă. Din frumoasa Moscovă se alesese dezastrul... Fuga nu-i întotdeauna sănătoasă Socotind că și-a făcut treaba, dar mai ales presat de frământările din spatele îndepărtat al frontului, orgoliosul împărat a găsit de cuviință să se întoarcă acasă, la Paris
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
prestidigitațiile unui cartofor. Lefty Începu să se simtă bine și, după ce câștigă un pot mare, strigă: ― Ouzo pentru toată lumea! Dar cum nu se Întâmplă nimic, privi În jur și văzu din nou cât de părăsit era de fapt cazinoul, iar priveliștea Îi aminti cât de mare era miza pentru care jucau. Viața. Jucau pentru viețile lor și acum, privindu-și partenerii de joc, văzând broboanele de sudoare care le atârnau de sprâncene și simțindu-le respirația grea, Lefty Stephanides, dând dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deasupra orașului, mergând la vale. Curând, cele cinci mașini trec prin zonele părăsite, În care casele au fost abandonate sau unde se ascund familii. Anita Philobosian se uită pe furiș la superbele mașini acoperite de frunze care se apropie, iar priveliștea e atât de impresionantă, Încât Începe să desfacă obloanele Înainte ca mama ei să o tragă de acolo... și mai sunt și alte chipuri lipite de stinghii, ochi de armeni, de bulgari și de greci pândind din ascunzători și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atâta drum, tocmai din Bithynios, Desdemona fusese obligată să le arunce pe Insula Ellis. Ouăle de viermi de mătase apăreau pe o listă de paraziți. Lefty rămase lipit de geam. Tot drumul de la Hoboken Încolo se uitase lung la minunata priveliște: tramvaie electrice urcând rozalii pe dealurile din Albany, fabrici incandescente, radiind ca niște vulcani, În noaptea din Buffalo. O dată, trezindu-se În zorii zilei, chiar când trenul trecea printr-un oraș, Lefty confundă clădirea cu coloane a unei bănci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
râse Lina. Nici nu mă ascultă. Sourmelina insistă să cheme un hamal care să le care bagajele la mașină: un Packard negru-maroniu. Îi dădu un bacșiș și se urcă la volan, atrăgând privirile. În 1922 șoferițele Încă mai erau o priveliște scandaloasă. După ce Își puse portțigaretul pe bord, trase șocul, așteptă cele cinci secunde necesare și apăsă butonul de contact. Capota de tablă a mașinii se trezi la viață și Începu să tremure. Scaunele de piele se porniră să vibreze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva mai din Lumea Veche, domnule Stephanides. Din când În când se mai ivesc ocazii. Trebuie doar să aveți răbdare. Am numărul dumneavoastră de telefon. O să vă anunț dacă apare ceva pe piață. Milton nu o aude. L-a furat priveliștea. Casa are o terasă pe acoperiș, plus o curte interioară În spate. Și, dincolo de ea, mai sunt alte două corpuri de clădire mai mici. ― Mai spuneți-mi de individul ăsta, Hudson Clark, zise el acum. ― Clark? Păi, să fiu sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îl găsisem pe noptiera mamei mele.) Acum am ridicat privirea. Pe o cărare maronie și prăfuită, printre acele de pin, Jenny Simonson se apropia, Într-un costum de baie roșu cu alb și albastru. Toată natura a amuțit În fața acestei priveliști. Păsările au tăcut. Lebedele de pe lac și-au Întins gâturile nemaipomenite ca să arunce o privire. Chiar și o drujbă din depărtare s-a oprit. Am admirat măreția lui Jenny S. Lumina aurie, de amiază târzie, se intensifica În jurul ei. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dealul către școala mea, care nu mai e atât de nouă. Mașina e plină de fete. Doamna Drexel Își aprinde Încă o țigară. Trage lângă bordură și se pregătește să arunce un blestem asupra noastră. Clătinând din cap la vederea priveliștii - campusul verde, deluros, lacul din depărtare -, ne spune: ― Fetelor, ați face bine să vă bucurați cât mai puteți. Partea cea mai bună din viață e când ești tânăr. (La doisprezece ani am urât-o când a spus asta. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dus cu mașina, cu tatăl Obiectului, la casa lor de vacanță de lângă Petoskey. Era o casă victoriană mare, ca de turtă dulce, cu tot felul de ornamente și vopsită În culoarea fisticului. Când am ajuns la ea, m-a uluit priveliștea. Casa cocoțată pe un delușor deasupra golfului Little Traverse, Înconjurată de pini Înalți și cu toate geamurile strălucind. Mă pricepeam la părinți. Părinții erau specialitatea mea. În mașină, pe drum, Încolo, purtasem o discuție Însuflețită, pe teme diverse, cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atâta cât crezi. ― Mie așa mi s-a părut. ― Cel puțin nu-i fratele tău. Se ridică În picioare, fioroasă. Părea gata să izbucnească În plâns. Nu se ștersese la gură. Era plină de gem și de firimituri. Mă amuțise priveliștea acestui chip mult iubit, care ajungea Încetul cu Încetul la o expresie ce părea a fi ură. Probabil că și fața mea reacționa cumva. Simțeam cum ochii Îmi devin mai mari și mai Înfricoșați. Obiectul aștepta ca eu să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
obscen și și-ar fi confundat perna cu amantul. Uneori, Înainte sau după, aprindeam veioza de pe noptieră. Îi trăgeam tricoul cât puteam de sus și Îi dădeam jos chiloții până sub genunchi. Și apoi stăteam acolo și mă Îmbătam cu priveliștea. Cu ce se putea compara? Un fel de pilitură de aur plutea În jurul magnetului care era buricul. Coastele Îi erau subțiri ca niște bastoane glazurate. Șoldurile ei, atât de diferite de ale mele, formau parcă un platou pe care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu drept era Îmbujorat, lipit de tapiseria caldă a pântecului ei. Era Îmbrăcată În continuare cu sutienul de la costumul de baie și cu pantalonii scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puține. Dar prezența mea a fost suficientă ca să-l țină treaz. Vorbind despre indieni, și-a amintit de meteoriți. Era un meteorit În Montana despre care indienii credeau că e sacru și apoi m-am trezit că-mi spune despre priveliștile celeste pe care te obișnuiești să le vezi dacă ești camionagiu, stelele căzătoare și cometele și razele verzi. ― Ai văzut vreodată o rază verde? mă Întrebă el. ― Nu. ― Se spune că nu poți fotografia o rază verde, dar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lasă întunericul. Întotdeauna vine rapid și fără avertizare, ca și cum cineva ar stinge becurile din cer. În cărțile mai vechi, care nu prea se mai găsesc, se vorbește despre culori nemaivăzute, ce nu pot fi pictate de mâini omenești, și despre priveliști întotdeauna unice și tot timpul miraculoase. Așa ceva nu mai există în zilele noastre. Poluarea a luat totul cu ea. Și culorile, și peisajele, și miraculoasele priveliști care ar trebui să ne încânte văzul. Acum este doar lumină sau întuneric. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorbește despre culori nemaivăzute, ce nu pot fi pictate de mâini omenești, și despre priveliști întotdeauna unice și tot timpul miraculoase. Așa ceva nu mai există în zilele noastre. Poluarea a luat totul cu ea. Și culorile, și peisajele, și miraculoasele priveliști care ar trebui să ne încânte văzul. Acum este doar lumină sau întuneric. Tot din cărți, mai mult din poezii, am aflat și despre păsări. Atât de multe specii și feluri, încât îți era aproape imposibil să le înveți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
formele lor proprii, pereții fiecăruia fiind acoperiți cu materiale diferite. Pereții unuia erau de un albastru deschis. Alții erau ca verdele smaraldului. Unii erau la fel de galbeni ca și aurul. Totul era superb. Nu ne închipuiam că vom putea găsi asemenea priveliști în subteran. Noi, eu cel puțin, îmi imaginam că va trebui să ne croim drumul prin caverne întunecate, umede, pline de primejdii și de tavane care vor putea oricând să se prăvălească peste noi. Încăperea în care ne aflam avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
până și el își permitea să împrumute din când în când unele sclipiri de safir. Era un sunet în toată această dimensiune care îți mângâia auzul și îți înălța sufletul, făcându-te să stai acolo și să mai asculți. Și priveliștea era grozavă! Se deosebea de orice aș fi putut vedea pe acest pământ sau pe altele din Univers. Incredibil! Oare cum să ies de aici? Nu e nici o indicație asupra direcției "sus"! Sus e doar întuneric! Eu pe unde ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Panta era lină, dar tot perceptibilă. Ieșind din tunel, am putut vedea în jurul nostru numai apă! Șinele erau suspendate deasupra unui lac imens, iar tunelul era lăsat în urmă, ascuns de oglinda argintie a imensității lichide! Toți erau vrăjiți de priveliște. Trecurăm în câteva momente pe uscat și după ceva timp s-au putut vedea clădirile înalte ale unui oraș. Trenul se opri după vreun sfert de oră și din el începură să coboare sutele de elevi care fură la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de pe șine. Avem echipamente speciale care ne permit chiar să întrecem viteza asta și să nu deraiem, dar nu e chibzuit să procedăm astfel. Ăsta a fost ordinul și noi l-am respectat. Superb! Mai stătu câteva clipe să admire priveliștea. Undeva în stânga se ghicea suprafața unui lac. Așteptă până să treacă de el și se înapoie în vagon. Era tot noapte, iar ceilalți nu se treziră. Nici nu aveau motiv să-și curme somnul. Și așa nu aveau ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele. Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă de admirație. Marcus Agrippa a înălțat-o în această zonă mlăștinoasă de dincolo de Tibru, ca să nu fie supusă cutremurelor sau despicării pământului. Și, pentru că n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l întreb unde duce bulevardul, Brad se întoarce spre mine și-mi spune: ― Drumul ăsta duce chiar la ocean. Mergem până acolo, apoi o luăm pe Ocean Boulevard și suntem la mine. Cred că o să-ți placă mult, are priveliște spre ocean. Să-mi placă mult? Sunt deja îndrăgostită de aerul de aici, de razele soarelui, de oamenii frumoși, deși, dacă e să fiu cinstită, n-am văzut chiar așa de mulți până acum. Până la urmă, aici e Mecca celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unde urma să aibă loc ceremonia de inaugurare a lucrărilor de modernizare, "Majestățile Lor au fost întâmpinate de d. C. Stoicescu, ministrul Lucrărilor Publice"1948. După sosirea în port, familia regală se instalează în pavilionul special amenajat care oferea o priveliște "cum nu se poate mai fermecătoare (...) o mulțime nesfârșită de lume, sute și mii de steaguri și stegulețe, care fâlfâie de pe case și stâlpi"1949. După încheierea slujbei religioase, " d. ministru Stoicescu citește documentul inaugurării lucrărilor"1950, ulterior, acest document
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
neguri vine - și nourii s-aștern, Fug fulgerele-n lături, lăsînd-o ca să treacă Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă - Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. În negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea; Arald nebun se uită - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își simte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și se cufunde în trecut, Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. {EminescuOpI 205} Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri vieața ta o scazi, Având cu toate astea-n față De-apurure ziua de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. {EminescuOpI 206} PESTE VÎRFURI Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]