95,170 matches
-
prizonierii lor. Am urlat ca un posedat. Eram violent, nestăpânit. L-am lovit pe temnicer, l-am insultat pe comandantul locului, am scris tuturor celor cărora le aparțineam. În zadar. Nimeni nu mi-a răspuns și vocea mi-a răgușit. Privirea mi s-a împăienjenit. Trupul voinic s-a speriat, devenind acest corp obez pe care aveți bunăvoința să îl iubiți. Nu mi-au rămas decât amintirea soarelui fierbinte din La Coste și penele. De gâscă, de corb, de cocoș... Le
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de ea însăși. În secunda următoare însă, a exprimat furie, poruncă, blândețe mângâietoare - toate la un loc - și am simțit, în aceeași clipă, un fel de înălțare a
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de ea însăși. În secunda următoare însă, a exprimat furie, poruncă, blândețe mângâietoare - toate la un loc - și am simțit, în aceeași clipă, un fel de înălțare a sufletului extrem de ciudată. Privirea goală devenise plină de seducție, autoritate, forță, voință, tensiune care mi-au fost transmise, trecându-mi din piciorul scurt în piept, ca un fel de înțepătură. Stătea foarte drept, cu mâinile sprijinite pe baston, cu buzele strânse. Mi s-a
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
un fel de înțepătură. Stătea foarte drept, cu mâinile sprijinite pe baston, cu buzele strânse. Mi s-a părut că ochii lui aveau o culoare spălăcită, așa cum au adesea oamenii în vârstă, ceva între albastru și gri. Apoi focul din privire i s-a stins și s-a supus cu o curtoazie perfectă, dar total indiferentă, formalităților de intrare. Fratele Pierre-Paul i-a scris numele în registru, Donatien Alphonse François de Sade, și a înregistrat numărul mic de lucruri cu care
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
scandaloase. Depinde de felul în care se comportă. Nu e tânăr: tocmai a împlinit șaizeci și trei de ani.Vârsta ar putea să-l mai calmeze. Toanele ne părăsesc, mai devreme sau mai târziu, nu-i așa? Știați (și aici privirea îi străluci amuzată) că monahii de la Saint-Jean-de-Dieu, stăpânii acestei instituții înainte de Revoluție, pe care Primul Consul îi calmează într-un mod atât de minunat, erau cei mai buni chirurgi de prostate ecleziastice? Căile Domnului sunt uneori atât de întortocheate încât
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
chipul uman, în general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
gesticulația șocantă, ci scufundarea în sine pentru a redescoperi valorile uitate ale unei umanități amnezice la rîndu-i, este, simultan, o mărturisire directă și o acțiune maieutică, adică o formă discretă și răbdătoare de a ușura nașterea unui nou orizont al privirii. Acela în care Sinele, al autorului, al picturii și al lumii înseși, cu întregul său halou de magie și de idealitate, poate oferi un răspuns și o soluție la crizele multiple în care ne zbatem de atîta vreme ca într-
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
imaginea figurativă, atît în tridimensional, cît și în desen, deși se joacă insistent cu ideea de portret, de fapt cu aceea de autoportret, și multe dintre lucrările sale ar putea fi asociate, ca intenție și ca finalitate, sculpturii, la o privire mai atentă nu se poate descoperi nimic care să trădeze vreo încercare de a ieși din propriul său univers. Seria de capete, ușor asimilabilă unei galerii de portrete, nu are de fapt nici o legătură cu portretul. în timp ce sculptorul individualizează, palpează
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
coada așternută pe pămînt, într-o poziție de repaus, deci de acceptare, iar capul și cornul îi sînt îndreptate tot în jos. S-ar zice că se complace în brațele doamnei. Poate chiar că, mulțumit, a ațipit. Dar, la o privire mai atentă, constatăm că și capul și cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula pe care e așezată doamna și pe care îi făcuse și lui loc. }inînd cont și de îmbrățișarea posesivă a doamnei, s-ar zice că unicornul se
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
lui loc. }inînd cont și de îmbrățișarea posesivă a doamnei, s-ar zice că unicornul se gîndește la plecare. Botul său ce transgresează insula amușină deja alte zări. Ar putea fi vorba de aceleași orizonturi pe care le întrevede și privirea doamnei și stăpînei sale. O posibilă interpretare - poate, cea mai simplă - a alegoriei ar fi aceea că pictorul anonim a surprins momentul de paroxism al iubirii împărtășite, încă pure și frumoase. Și licornul legănat în poala doamnei și doamna care
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
aceea că pictorul anonim a surprins momentul de paroxism al iubirii împărtășite, încă pure și frumoase. Și licornul legănat în poala doamnei și doamna care-l reține cu ambele mîini par a-i cere clipei să rămînă. E posibil ca privirea ei pierdută în depărtare să indice faptul că iubirea a făcut-o să întrevadă orizonturi noi, să cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
cu una dintre multiplele fațete ale unei generice Doamne cu licornul. Fiindcă și licornul, cum spuneam, e simbol cristic, ca și hermina. Corpul doamnei e întors puțin spre stînga. Capul - chiar ceva mai mult. Tot spre stînga se îndreaptă și privirea doamnei. Și aceea a herminei, cu care tînăra pare a forma un tot. Iar privirea doamnei ce strînge la piept hermina este fixă, concentrată, îndreptată într-o direcție clară. Nu e vagă și pierdută, adesea - cum vom vedea - introvertită, ca
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
spuneam, e simbol cristic, ca și hermina. Corpul doamnei e întors puțin spre stînga. Capul - chiar ceva mai mult. Tot spre stînga se îndreaptă și privirea doamnei. Și aceea a herminei, cu care tînăra pare a forma un tot. Iar privirea doamnei ce strînge la piept hermina este fixă, concentrată, îndreptată într-o direcție clară. Nu e vagă și pierdută, adesea - cum vom vedea - introvertită, ca a multor doamne cu licornul. Ce contemplă ea, cu ochii larg deschiși și puri? Înainte de
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
-l ascundă e acela de a fi (sur)prins într-o oglindă magică himera neprihănirii absolute și de a o fi imortalizat pe o pînză care dăinuie. Dar sugerînd astfel narcisismul Doamnei cu hermina, pictorul indică - oblic și discret, precum privirile modelului - și propriu-i narcisism. Leonardo pare a spune, peste veacuri: Priviți la cîte nivele am încifrat mesajul. Voi, contemporanii mei, cu toată știința voastră, nu cred că puteți să mă înțelegeți. Poate, după multă vreme, cei care vor merge
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
în poala doamnei. Ea îl domină cu un cap, el o domină cu un corn. Pe acest covor, în această imagine, iubirea fizică e pe deplin împărtășită. Dar comuniunea sufletească? Dar cea spirituală? Văzul este una dintre tapiseriile în care privirile partenerilor nu se întîlnesc. Doamna îi arată licornului o oglindă, pe care o ține în mîna dreaptă. Cu stînga îi mîngîie grumazul. Iar licornul se privește în oglindă și îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Tudorel Urian În ultimul deceniu al regimului Ceaușescu, era foarte popular un cântec interpretat de Corina Chiriac, Ne cunoaștem din vedere, despre un el și o ea care călătoresc în fiecare dimineață în același autobuz, se caută din priviri, dar nu își vorbesc niciodată. Mulți români vor fi oftat ascultând versurile simple ale șlagărului și (își) vor fi spus nostalgic: Uite, ce potriveală, exact așa mi s-a întâmplat și mie". Vor fi bănuit ei, oare, vreo clipă că
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
pot înțelege ceva din complicatul mecanism de funcționare al principalului aparat de represiune al regimului comunist. Înainte de a împărți responsabilitățile și de a sancționa culpele trebuie să înțelegem fenomenul. Iar cartea lui Carmen Chivu și Mihai Albu oferă șansa unei priviri în interiorul odioasei instituții care a fost Securitatea comunistă.
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
dintre celelalte cărți coboară în trecutul (im)perfect, recuperând istoria din crâmpeie de memorie. Asemenea proze continuă valul început în anii anteriori de cvartetul Cernat-Manolescu-Mitchievici-Stanomir, cărora li se alătură Cezar Paul-Bădescu, Lucian Dan Teodorovici, frații Florian. Este vorba de o privire înapoi ce lasă la o parte mânia acumulată în anii dictaturii și filtrează evenimentele prin sensibilitatea în formare a copiilor și adolescenților epocii, ajunși la maturitate identitară și explorându-se în scris ca generație de tranziție. Se navighează în timp
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
folosind stridența vocii de cap în locul adîncimii vocii de piept. Sau pățești ceea ce pățim aproape cu toții zi de zi: înghițim aer în virtutea respirației abdominale, în locul celei toracice. Sau pățești ca turiștii ai căror ochi, lipsiți de filtrul estetic al unei priviri cultivate, văd gîndacul mișcîndu-se pe coloană și nu văd capitelul din vîrful ei. În această privință, ca cizelare a fondului gîndirii umane, logica seamănă cu vocalizele prin care soliștii profesioniști își întrețin tonusul vocii. E vorba de un profesionism al
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
de un metru și jumătate pe 70 cm, scris mărunt în engleza de acum opt secole, pe care, frumos înrămat, îl țin în spatele mesei de lucru, pe perete: să-l am la îndemână, gata orișicând, printr-o simplă întoarcere a privirii; nu direct la vedere, tot timpul, să mă contrazică, textul strict al Cartei să intre în conflict cumva cu vreuna din frazele mele mai nărăvașe. Din respect, dintr-un mare respect. Că restu^, ne privește!...
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în timp, din Singura critică nu lipsesc referințe pe care le credeam tabu pentru vremea respectivă
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
că mă chema Constantin, dar încă, că eram de sex feminin!" Cu toate astea, nu s-ar spune că personajul propriilor lui pagini nu știe cine e și ce vrea. Dimpotrivă, rînduri care pot sta alături de orice proză a dublei priviri, dinspre matur trecut din copt spre copilandru, dinspre ce-am ajuns spre ce credeam că devin, povestesc strategiile lui de-a scăpa dintr-un liceu particular cu reguli stricte, ca să ajungă la stat, în anonimatul de la Sf. Sava, de unde putea
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în timp, din Singura critică nu lipsesc referințe pe care le credeam tabu pentru vremea respectivă
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
vorbesc despre nevoia de emancipare, ci despre continuitate și adaptare, despre nevoia de confort și promovare" (p. 251). Condiția femeii în societatea românească de astăzi este surprinsă de Alină Hurubean în articolul ""Emanciparea prin munca" și reconstrucția statutului femeii: o privire dinspre postcomunism" (pp. 255-286). Potrivit autoarei, în societatea românească actuala asimetriile și inegalitățile de gen sunt prezente și vizibile mai ales în sfera vieții publice, ca o reflectare a inegalităților în sfera vieții private (pp. 266-272). Constrângerile vieții cotidiene, modelel
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de alții. A fost nevoie de triumful nebuniei pentru ca astfel de personaje - nu doar simpliste în nebunia lor, ci înspăimântător de vulgare - să dea de furcă părții civilizate a planetei. Din nefericire, acești monștri au crescut încetul cu încetul, sub privirile unor politicieni emasculați, obsedați doar să nu încalce cu o iotă dogmele corectitudinii politice. Astăzi, teroriștii catodici au în solda proprie avocați pregătiți să te înfunde pentru cel mai mic adjectiv la adresa stăpânilor. Dar măcar dreptul de a nu le
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]