3,831 matches
-
personajele râd, plâng, strănută sau tușesc în ritmul muzicii, într-un mod cu totul neverosimil.175 Pe de altă parte, după cum observa Ion Constantinescu 176, există și aspecte prin care Gottsched se distanțează de modelul francez, cum ar fi cel privitor la necesitatea existenței unei particularizări a imitației la ceea ce mai târziu a fost numit drept "culoare locală": "Trebuie să știm observa natura și felul oamenilor, înveșmântând fiecare vârstă, fiecare stare socială, fiecare gen și fiecare popor, cu acele apucături și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de pregnantă de doctrina secolului al XVII-lea încât s-a vorbit chiar despre o "evadare din clasicism"179 (Ion Constantinescu) sau de o anticipare a romantismului 180 (J.G. Robertson). Aceste "ieșiri din rând" sunt evidente în fragmente precum cel privitor la scopul artistului: "...el trebuie să reliefeze cu putere Natura în deprinderile, faptele, înscrierile și în toate aspectele ei; ceea ce nu înseamnă că va trebui doar să reprezinte maxima desăvârșire a lucrurilor, ci să înfățișeze și cea mai mare nedesăvârșire
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a unui popor constă în menținerea unui echilibru inconștient între tradiție, în sensul cel mai larg personalitatea colectivă, ca să spunem așa, realizată în literatura trecutului și originalitatea generației atunci în viață." După cum am mai sugerat într-un capitol anterior cel privitor la neoclasicismul secolului al XVIII-lea T. S. Eliot consideră că în literatura engleză nu a existat o perioadă pe deplin clasică. Epoca lui Pope nu poate fi pusă sub semnul unui clasicism deplin deoarece are un caracter oarecum provincial
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
adevărat esențiale în transmiterea sensurilor. Este un principiu care valorifică, de fapt, noțiunile de claritate și de armonie impuse de clasicism. De altfel, oroarea de multiplicări formale se citește pe tot parcursul articolului în "sfaturile" date, cum ar fi cel privitor la limitarea adjectivelor și a ornamentelor în general doar la cele care au o reală valoare. De asemenea, în același spirit clasic, Pound afirmă "Lasă-te influențat de cât mai mulți artiști mari, însă ai decenta să recunoști deschis influența
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pag., 217.000 lei Stalin și bomba atomică, David Holloway, 360 pag., 98.000 lei Colecția MEMORII Am purtat steaua galbenă, Inge Deutschkron, 228 pag., 199.000 lei Am vrut unitatea Germaniei, Helmut Kohl, 312 pag., 173.000 lei Caietele privitorului tăcut, Constantin Ciopraga, 376 pag., 96.000 lei Jurnal politic -vol. 1, Ioan Hudiță, 360 pag., 183.000 lei Jurnal politic vol. 2, Ioan Hudiță, 296 pag., 109.000 lei Jurnal politic vol. 3, Ioan Hudiță, 232 pag, 155.000
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-se și prefăcându-se în vin, nu putea înțelege că Cel ce a făcut aceasta e Domnul și Făcătorul firii tuturor apelor? De aceea a pășit și pe mare ca un Stăpân și umbla pe ea ca pe pământ, dând privitorilor dovada stăpânirii Lui peste toate. Iar hrănind cu puține pâini atâta mulțime și făcând din cele puține belșug mare, încât a săturat cu cinci pâini cinci mii de oameni și au rămas mai multe decât au fost, n-a făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
decât Moldova, contra Turciei sau a Spaniei din vremea aceea n-ar fi putut rezista decât în defensivă, decât nevroind la strâmtoare, pentru a le face sminteală, căci la gol nu îndrăznea."113 De unde și "testamentul" lui Ștefan cel Mare privitor la viitoarele capitulații față de Poartă, prima fiind încheiată la 1511 de către Bogdan, prin care se stipula că "Moldova e țară liberă și nu cucerită" (art.1), că "Poarta e obligată de-a apăra Moldova contra oricărei agresiuni și de a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
gheață" al revoluției mondiale, cum l-a numit Victor Suvorov 222, a trecut la cucerirea Cehoslovaciei, Poloniei și Franței. În noaptea de la 23-24 august 1939, a fost semnat, la Kremlin, tratatul de neagresiune germano-sovietic, cunoscut sub denumirea de Pactul Molotov-Ribbentrop, privitor la împărțirea sferelor de influență între cele două puteri. De fapt, Stalininternul (cum l-a numit Jacques de Launay), continuator fidel al leninismului, pregătise din timp Germania pentru postura de "spărgător de gheață al revoluției mondiale", spre a istovi țările
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Hospital, își amintea mai târziu: „Wittgenstein mi-a atras atenția ca o persoană foarte umilă, pe deplin mulțumită O VIAȚĂ DE EROU? 81 cu o ocupație care nu era în nici un fel potrivită cu formația și cu pregătirea lui; pentru privitorul din afară, nici eminența lui intelectuală, nici originea lui aristocratică nu apăreau evidente.“105 Activitatea manuală obositoare îi făcea bine lui Wittgenstein deoarece îi abătea atenția de la gânduri pe care le suporta cu mare greutate. Starea lui de spirit sumbră
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lua de pe jos unele cărți, ce păreau să țină unele de altele, și de a le așeza pe rafturi diferite; în ceea ce privește poziția lor nimic nu e definitiv în afară de faptul că ele nu stau una lângă alta. Într-un asemenea caz, privitorul care nu știe cât de grea este sarcina ar putea foarte bine să creadă că nu s-a realizat absolut nimic.“ (L. Wittgenstein, Caietul albastru, ediția a doua, traducere de M. Dumitru, M. Flonta, A.-P. Iliescu, Humanitas, București, 2005
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
proiectelor. Percepția care Își face din ce În ce mai mult loc În comunitatea practicienilor managementului de proiecte este aceea a unei viziuni manageriale de ansamblu lipsite de echilibru și nesusținute de un aparat teoretic coerent. Vechiul adagio despre calitate ca fiind În ochii privitorului este adevărat - calitatea este În cele din urmă măsurată de către client. Țelul este Îndeplinirea sau depășirea cerințelor și așteptărilor clientului. Acesta este un concept decisiv despre calitate. Uneori există tendința de a considera “calitatea” ca fiind cel mai bun material
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
caietul / portofoliul Învățătorului (Anexa 4. 2.3 Indicii sociometrici Pe baza datelor brute totalizate la nivelul matricei, se pot calcula o serie Întreagă de indici pentru fiecare elev În parte. Apar, cum e și firesc, două categorii de indici sociometrici: privitori la expansiunea socială care se calculează pe baza datelor totalizate În partea dreaptă a matricei și indici ai incluziunii sociale care se calculează pe baza datelor totalizate În partea de jos a matricei. Ioan Nicola, studiind literatura de specialitate a
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
titlu identic: Din reveriile domnului R. În realitate, "singuraticul" domn R. (supranumit Neboulon) din al doilea text e un purtător de cuvânt al poetului, un alter ego în dialog cu Marea. O mare agitată sub un "soare vânăt" simbolizează zbaterile privitorului anxios, perpetua dilemă a celui întrebându-se "cine ești tu?". Propoziție multiplicată fantastic de "miliarde de voci". Neantului i se suprapune colosalul, incomensurabilul. Paralelismele Om-Natură, predicțiile (ca în Dilema), conexiunile răsturnătoare, șăgălnicia mimată iată motive de coloratură ironică. Apa ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se răspunde, / Vântul suflă curat / Dinspre munți, / Te poți vedea în el / Ca-n oglindă..." Nefiind un descriptiv, un pictor în peisaj, notațiile de acest gen ale lui Grigore Vieru au mai degrabă funcție inițiatică, subiectivă, potențând imaginea interioară a privitorului; sugestia, metafora impresivă invită la conexiuni mitopeice. Răposații, chipuri în clar-obscur, stratificate în memoria colectivă, asigură dialogul cu fondul abisal: "Oamenii la noi / Primăvara / Scot din malul Prutului / Lut pentru casă: / Îi scot pe străbunii noștri / Prefăcuți în lut. / Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unde când raza lunii o pătrunde. Tu treci stârnind privighetoarea și zorile, tulburătoarea lumină care mi te fură cu ultimul sărut pe gură. Îngenunchiat în "vis ca-n adevăr", conștient că totul e unduire (principiu frecvent invocat de către Dan Botta), privitorul în concret se integrează în fluxul universal, așteptând calm sfârșitul. Marile "mistuiri", tensiuni inerente, au rămas în urmă. Mărturie, în acest sens, spovedania calmă din admirabilul Panteism (cu inflexiuni grave, philippidiene): Numărătoarea inversă ne-așteaptă când, nestatornici, fără bivuac vom
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
secțiune a plachetei) circumscriu un spațiu citadin închis, restrictiv. "Cuvintele sunt însângerate" (Rezerve mai atenuate formulaseră, anterior, Blaga, Philippide și alții). Un excelent poem, Complicitatea lecturii, e o declarație de principii, un mod de departajare estetică și, concomitent, ridicare a privitorului la starea de grație: Era duminică în orașul în care poeții își citeau cărțile. Sau ei erau diminica și orașul nu știa nimic. În fiecare vers al lor era vocea altui oraș în care era o altă duminică. Numai un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de multe ori cumpăra frumusețe, schimbînd cum arăta Marx, în Manuscrisele economico-filoso-fice toate deficiențele în contrariul lor. De aceea mai toți monarhii sunt pictați frumos, grandios de către pictori prea supuși. Deși se spune că frumosul și urîtul sunt în ochii privitorului, au existat încercări de a de-fini aceste concepte în funcție de un model stabil. Cele mai multe au așezat omul ca model și normă a perfecțiunii. Cum spunea Nietzsche în Amurgul zeilor, " Omul în fond se oglindește în lucruri și consideră frumos tot
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ci de a stabili o relație de conivență, de a se juca cu publicul, de a-l face să împărtășească un sistem de valori, de a crea o proximitate emoțională sau o legătură de complicitate. Tot așa cum, în arta modernă, privitorul se impune ca un coautor al operei, publicitatea creativă face apel la un public mai activ, mai complice, educat în cultura mediatică. O întreagă zonă a publicității se joacă cu ea însăși așa cum se joacă cu produsul și cu consumatorul-actor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
majoritatea salariilor sunt în jur de 100 de Euro [...]” (p.79). Ar fi de notat că traiul decent depinde de cine îl definește ca atare. Conform butadei clasice a lui Mollie Orshansky (1968), sărăcia, ca și frumusețea stă „în ochiul privitorului”. Cum este posibil ca Monica Heintz să fi avut alt nivel de aspirații decât restul locuitorilor Bucureștilor, este posibil ca estimarea sa să fie eronată. Pe de altă parte trebuie să notăm și că, în general, salariul mediu în București
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
scală de la 1 la 5, situație care dovedește faptul că oamenii consideră calitatea vieții lor a fi relativ modestă, cu atât mai mult cu cât există și indicatori a căror valoare medie se situează în intervalul 1-2, mai ales cei privitori la condițiile de viață (I. Mărginean, A. Bălașa, coord., 2002, Calitatea vieții în România). Pentru anul 2003, subeșantionul din rural de 475 de persoane a fost selectat din 39 de sate aparținând de 26 de comune din 23 de județe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
situații privitoare la plecările în Israel și că, în repetate rânduri, am adus o umilă contribuție la clarificarea adevărului în legătură cu această situație. N.R.: Vă referiți desigur la acordul încheiat în 1979 între Departamentul de Stat și Ministerul român de Interne, privitor la urmărirea emigrărilor din România, în care i s-a dat Federației Comunităților Evreiești un rol important în consemnarea și informarea asupra plecărilor în Israel? G.B.: Exact, dar cu o singură corectură. Nu e vorba de emigrări, ci de plecări
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
atât de desăvârșit natura, încât creațiile lui ar fi putut-o înlocui perfect, dacă maestrului i-ar fi stat în puteri să le dea răsuflarea vieții. Statuia Hermionei seamănă atât de mult și de uimitor cu Hermiona cea vie, încât privitorul are senzația că i-ar putea vorbi și primi chiar și un răspuns. În clipa dezvelirii statuii, în fața acestei „imagini inerte” care întrece, ca realism, orice închipuire, Paulina își previne asistența: ...fiți gata S-o vedeți, atât de-asemeni vieții
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îmbinarea temei „minunii” cu tema înfruntării fantomelor: frumusețea „fără pereche” a statuii ca imagine moartă („her dead likeness”), comparabilă cu frumusețea la fel de „neasemuită” a modelului în timpul vieții; uluirea în fața statuii dezvelite („you wonder”), care nu numai că-i amuțește pe privitori, dar îi și face să rămână înmărmuriți, încremeniți, metamorfozați parcă în stane de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuși miezul ambivalenței imagine neînsuflețită/imagine vie. Efectul asemănării este atât de șocant, încât el se calchiază, ca să zicem
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
apariții tot atât de tulburătoare ca un spectru. În ciuda tăcerii sale, Leontes are impresia că statuia îl mustră, îi amintește de vechile lui păcate, aidoma unei fantome răzbunătoare ce acuză. Forța ei este atât de copleșitoare, încât Paulina, temându-se ca imaginația privitorilor să nu se înfierbânte din cale-afară, vrea să o ascundă din nou sub draperie, „ca nu cumva în închipuirea voastră (fancy) să credeți că se mișcă”. Lui Leontes i se pare, într-adevăr, că statuia respiră, că prin venele trupului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]