1,870 matches
-
acesta din urmă încercând să îl facă responsabil de eșecul din cadrul bătăliei de la Stockach din 1799. Este achitat de aceste acuzații în cadrul unui consiliu de război și are ocazia să se distingă în 1800 la Engen, Biberach și Hohenlinden. Odată cu proclamarea Imperiului, d'Hautpoul devine inspector general al cavaleriei și joacă un rol esențial la Austerlitz, unde, în fruntea cuirasierilor din cea de-a 2a divizie de cavalerie grea din Rezerva de cavalerie a lui Murat șarjează în repetate rânduri împotriva
Jean-Joseph Ange d'Hautpoul () [Corola-website/Science/311453_a_312782]
-
Fiona până după apusul Soarelui. Fiona se transformă din om în căpcăun, iar Farquaad o refuză, izolând-o în turnul castelului și proclamându-se rege. El îl condamnă la moarte pe Shrek cu aceeași ocazie. Înainte ca Farquaad să termine proclamarea ca rege, dragonul, care o păzise pe Fiona, și care se îndrăgostise de Măgăruș, intră pre fereastră și îl mănâncă pe Farquaad care vorbea de unul singur. Farquaad mai apare apoi și în burta dragonului cântând cunoscutul șlagăr "", în timpul petrecerii
Lord Farquaad () [Corola-website/Science/311462_a_312791]
-
fost acordată adesea oara principilor împrieteniți. Prințul moștenitor [[Frederic al III-lea al Germaniei|Friedrich Wilhelm]] și [[Prințul Friedrich Karl al Prusiei]] au fost numiți ca primii din casa regală prusească feldmareșali în timpul [[Războiul franco-german|Războiului franco-german]], scurt timp înaintea proclamări Imperiului German al 2-lea. Primul a fost onorat cu acest titlu după asediul [[Paris]]ului, celălalt pentru victoria decisivă împotriva Franței în [[Bătălia de la Gravelotte]]. Până la sfârșitul imperiului al 2-lea au existat mulți generali de acest grad, cei
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
al Franței]]. Generalul a căzut pe când [[Asediul Acrei (1189-1191)|Acra]] a fost asediată. După ce gradul de Mareșal al Franței a fost abolit pe timpul [[Revoluția franceză|Revoluției Franceze]] în anul 1793, Napoleon l-a introdus din nou întra doua zi după proclamarea [[Primul Imperiu Francez|Primului Imperiu Francez]], la 19 mai 1804, și a numit pe aceeași dată 18 generali de divizie Mareșali ai Imperiului (Maréchaux d'Empire), între ei [[François Christophe Kellermann]], [[François Joseph Lefebvre]], [[Catherine-Dominique de Pérignon]] și [[Jean-Mathieu-Philibert Sérurier
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
între ei [[François Christophe Kellermann]], [[François Joseph Lefebvre]], [[Catherine-Dominique de Pérignon]] și [[Jean-Mathieu-Philibert Sérurier]]. În timpul Franței revoluționare exista termenul de „Maréchal de camp”, care însa nu reprezenta cel mai înalt grad de general, ci acel de [[general de brigadă]]. După proclamarea [[A Treia Republică Franceză|a Trei Republici Franceze]] nu au mai fost numiți mareșali. De abia cu izbucnirea Primului Război Mondial câțiva generali au condus din nou acest nume, de exemplu [[Joseph Joffre]], [[Ferdinand Foch]] sau [[Philippe Pétain]]. În Franța de astăzi
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
a își restabili starea de sănătate și este numit comandant al Versailles, susținând apoi Lovitura de Stat de la 18 Brumar. În 1800, este sub comanda lui Moreau în cadrul „Armatei Rinului” și un an mai târziu devine ambasador în Danemarca. La proclamarea Imperiului, în 1804, MacDonald îi ia apărarea lui Moreau, care se opunea schimbării de regim și astfel cade în dizgrație. Între 1807 și 1809 este în serviciul Neapolelui, dar revine în armata franceză în 1809, la declanșarea Războiului celei de-
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
încă din anii studenției, Sofia Ionescu a fost răsplătită cu Semnul de Distincție al Crucii Roșii (1943), cu insigna „Evidențiată în Munca Medico-Sanitară (1957), cu medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (1964), cu medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972). În 1996 primește Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepție, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” și Diploma de Onoare a Confederației Naționale a Femeilor din România. Tot în acel an, 1996, devine membru al Societății Române de Istoria
Sofia Ionescu-Ogrezeanu () [Corola-website/Science/312462_a_313791]
-
a studiat în acei ani, 1941-1944, psihologia la Colegiul evreiesc „Onescu”. În anul 1944 a emigrat în Palestina, aflată pe atunci sub mandat britanic. Aici, a studiat în anii la un Seminar pedagogic din Ierusalim, obținând cerificatul de profesor. Înainte de proclamarea Statului Israel, el a lucrat ca profesor în „sate de tineret”, în domeniul „învățământului special” rezervat copiilor cu tulburări de învățătură, emoționale și cognitive, și ca pedagog pentru copii imigranți supraviețuitori ai Holocaustului. Îmbolnavindu-se de tuberculoză, a fost trimis la
Reuven Feuerstein () [Corola-website/Science/312859_a_314188]
-
interimar al Congresului în septembrie, cu Jawaharlal Nehru în funcția de prim-ministru al Indiei unite. Ceva mai târziu, guvernul laburist britanic a decis să accepte transferul de putere către indieni până cel târziu în iunie 1948. Odată cu apropierea datei proclamării independenței, violențele dintre hinduși și musulmani în Punjab și Bengal au continuat. Noul vicerege, Louis Mountbatten, care nu se putea baza pe o armată care să poată face față valului de violențe, a cerut ca în mai puțin de șase
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
primul Guvernator General cu sediul în Karachi. A doua zi, India redusă teritorial - „Uniunea Indiei” - a devenit un stat independent. Jawaharlal Nehru a devenit noul premier indian, iar viceregele Louis Mountbatten, Guvernator General cu sediul în New Delhi. În momentul proclamării independenței, India Britanică era compusă din următoarele provincii: Unsprezece provincii - Assam, Bengal, Bihar, Bombay, Provinciile centrale, Madras, Provincia frontierei de nord-vest, Orissa, Punjab și Sindh - erau conduse de un guvernator. Restul de șase - Ajmer Merwara, Insulele Andaman și Nicobar, Baluchistan
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
zi regele Franței Ludovic al XVI-lea a fost înlăturat în mod formal, încheind astfel monarhia franceză. Republica a luat sfârșit în mod oficial odată cu declararea Imperiului de către Napoleon Bonaparte în 1804. Sub Convenția Națională, care era la putere înainte de proclamarea Republicii, Franța era în război cu Prusia și cu Austria. În iunie 1792, Ducele de Braunschweig, general al armatei austro-prusace, a inițiat Manifestul Braunschweig, prin care amenința că Parisul va fi distrus dacă se vor crea prejudicii regelui Ludovic al
Prima Republică Franceză () [Corola-website/Science/309688_a_311017]
-
evreilor. Ungaria s-a alăturat Germaniei și Italiei în timpul atacului împotriva Iugoslaviei din 1941. Drept răspataă pentru participare sa la război, Ungaria a primit cea mai mare parte a Voivodinei. Pretențiile Ungariei de reatașare a Croației au fost zădărnicite de proclamarea independenței acesteia din urmă și de alianța germano-română împotriva Uniunii Sovietice. Temându-se că Germania va înceta să sprijine Ungaria în favoarea noului său aliat, România, guvernul de la Budapesta a fost de acord cu trimiterea unui anumit număr de soldați maghiari
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
de 14 decembrie, un grup de ofițeri, care comandau cam 3.000 de soldați, s-au adunat în Piața Senatului, unde și-au făcut public refuzul depunerii jurământului de credință față de noul țar, Nicolae I, subliniând însă devotamentul față de ideea proclamării unei constituții. Ofițerii s-au așteptat ca lor să li se alăture restul regimentelor din capitală, dar au fost rapid dezamăgiți de lipsa de reacție a soldaților staționați în Sankt Petersburg. Nicolae I a petrecut aproape toată ziua pentru a
Revolta decembriștilor () [Corola-website/Science/309751_a_311080]
-
frontiera rusă cu China și Mongolia, să extragă resurselel minerale, sau să participe la construirea calea ferată transsiberiană. În 1920, Chita a devenit capitala Republicii Orientului Îndepărtat, care s-a unit cu Rusia în 1922, cu o lună mai înainte de proclamarea Uniunii Sovietice. În 1923 a fost constituit Ținutul Zabaikalskaia, care s-a transformat în Regiunea Cita în 1937. Pe 11 martie 2007 a fost convocat un referendum pentru unirea Regiunii Cita cu districtul autonom Aga Buriatia. Populația consultată a fost
Regiunea Cita () [Corola-website/Science/310081_a_311410]
-
îndrăgostit de Wallis iar cuplul devenea din ce în ce mai apropiat. Regele George al V-lea a murit la 20 ianuarie 1936 iar Eduard i-a succedat la tron ca regele Eduard al VIII-lea. A doua zi a rupt protocolul regal privind proclamarea propriei ascensiuni la tron de la fereastră în compania doamnei Simpson care era încă o femeie căsătorită. Eduard al VIII-lea a devenit primul monarh al Commonwealth-ului care a zburat cu o aeronavă atunci când a zburat de la Sandringham la Londra pentru
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
Mondial, prin atacarea Poloniei de către Germania hitleristă, la 1 septembrie 1939. În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldovenești, RSSA Moldovenească, republică autonomă „moldovenească” de la răsărit de Nistru, a fost împărțită între cele două republici sovietice vecine, Moldova sovietică și Ucraina. Ocupația sovietică a fost întreruptă, pentru scurtă vreme, în 1941, după ce România a declanșat operațiunile militare
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
recunoștea granița sovieto-română așa cum fusese consfințită de tratatul de la Paris. Totuși, acest tratat nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României. România și Federația Rusă au semnat și ratificat până la urmă un tratat în 2003 , după prăbușirea Uniunii Sovietice și proclamarea independenței de către Republica Moldova și Ucraina. În perioada 1940 - 1989, autoritățile sovietice au provomovat evenimentul de pe 28 iunie 1940 ca pe „ziua eliberării” de sub jugul românesc, data în sine fiind proclamată sărbătoare în RSS Moldovenească. În conformitate cu afirmațiile lui Alexandru Usatiuc-Bulgăr, din
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Infantelui Juan, Conte de Barcelona și al Prințesei María Mercedes de Bourbon-Două-Sicilii și s-a născut la Roma, Italia, unde bunicul său, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei și alți membri ai familiei regale spaniole s-au stabilit după proclamarea celei de-a Doua Republici Spaniole în 1931. S-a mutat în Spania în 1948 pentru a fi educat acolo după ce tatăl său l-a convins pe Franco să permită acest lucru. Și-a început studiile la San Sebastián și
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
secție a Solidarității la Institutul de Inginerie Chimică din Silezia. Intră apoi în structurile regionale și naționale ale sindicatului, iar talentele sale politice se întrevăd la primul congres național al sindicatului, în 1981, pe care îl prezidează cu abilitate. După proclamarea legii marțiale, la 13 decembrie 1981, Buzek organizează structurile clandestine ale sindicatului în Silesia, sub pseudonimul „Karol”. În anul 1997 a devenit premier al Poloniei. În perioada mandatului său, Polonia a aderat la NATO și a negociat condițiile de aderare
Jerzy Buzek () [Corola-website/Science/309145_a_310474]
-
fiecare folosire a forței dădea naștere și la antiforță, Azerbaidjanul fiind una din primele cărămizi căzute din zidul imperiului. În [[1991]], Azerbaidjanul și-a câștigat independența. După 5 ani, într-un discurs al său de la Istanbul, Mihail Gorbaciov a mărturisit: „"Proclamarea stării de urgență la Baku și trimiterea armatei în oraș a fost o mare greșeală din viața mea politică..."”. În fiecare an, în ziua de 20 ianuarie, peste un milion de cetățeni vizitează Aleea Martirilor, unde sunt înmormântați eroii celei
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
Dimitrie Găzdaru, Vasile Christescu, Virgil Vătășianu, Mihai Berza, Grigore Ionescu, Mihail Macrea, Mac Constantinescu, Emil Condurachi, Nicolae Cucu, Dionisie M. Pippidi, Ana Tzigara-Berza, Traian Chelariu, Céline Emilian Marcovici, Zoe Băicoianu, Ion Lucian Murnu, Dinu Adameșteanu, Eugen Drăguțescu, Ștefan Păscu. După proclamarea Republicii Populare Române, ca „Bibliotecă Română de la Romă” După Revoluția Română din 1989 "Ephemeris Dacoromâna", publicat de la înființare, este anuarul școlii, în el publicându-se lucrările realizate de membri școlii pe perioada șederii la Romă. "Diplomatarium Italicum", publicat începând cu
Accademia di Romania () [Corola-website/Science/309258_a_310587]
-
La finele anului 1947 el a fost arestat de autoritățile italiene și deținut vreme de două săptămâni.Rămănând la Roma, el a învățat în particular să piloteze avioane, cu sprijinul financiar al Mossad le Aliya Bet. În mai 1948, luna proclamării Statului Israel, a fost trimis în Cehoslovacia pentru ca să-si însușească tehnica pilotajului avioanelor de luptă. În decembrie 1948 el a luat parte la operațiunea Valuta, când în împrejurările embargoului asupra vânzarii de arme, au fost aduse în secret avioane de
Mordechai Hod () [Corola-website/Science/310595_a_311924]
-
În anul 1919 Noli a fost numit episcop al Bisericii Ortodoxe Albaneze din America, care a devenit o eparhie de sine stătătoare a Patriarhatului Ecumenic. După încheierea primului război mondial ideile naționaliste au câștigat o importanță crucială în interiorul ortodoxiei albaneze. Proclamarea unei Biserici ortodoxe autocefale albaneze dorită foarte mult și de statul albanez a fost însă respinsă de patriarhii ecumenici Grigorie al VII-lea și Constantin al VI-lea. În 1921 cei patru episcopi ortodocși greci ai țării au fost expulzați
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
și s-a refuzat în mod oficial folosirea limbii grecești în cultul divin. O întrunire a clericilor și laicilor din Albania, care a avut loc la Berat în 1922 a hotărât introducerea limbii albaneze în slujbele bisericii. De aici până la proclamarea independeței a mai fost doar un pas. În 1929 Biserica Ortodoxă din Albania s-a declarat autocefală iar arhimandritul Visarion Iuvani a fost declarat mitropolit. Numeroși preoți greci și diverși reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice au fost expulzați din Albania după ce
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Biserica Ortodoxă din Albania s-a declarat autocefală iar arhimandritul Visarion Iuvani a fost declarat mitropolit. Numeroși preoți greci și diverși reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice au fost expulzați din Albania după ce Patriarhia Ecumenică a suspendat toți episcopii albanezi inițiatori ai proclamării autocefaliei. Abia în 1937, prin patriarhul Veniamin, independența i-a fost recunoscută. În același an a fost înființat un seminar teologic la Korça. Administrația militară italiană care a condus Albania în perioada celui de al doilea război mondial a încercat
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]